Saxo Bank: "Evoluţia dolarului - cheia anului 2017"

Direcţia dolarului SUA este chestiunea-cheie pentru 2017, deoarece o valută care a crescut cu 20% în ultimul an va declanşa o reacţie, iar de la viitoarea administraţie Trump ne putem aştepta să arunce peste bord dogma veche de 20 de ani cum că un dolar puternic este în interesul SUA, este de părere Steen Jakobsen, Economist-Şef, Saxo Bank

Potrivit acestuia, pentru pieţe, întrebările care se pun sunt: - Care este direcţia generală a dolarului SUA, încotro se îndreaptă valuta şi creşterea din China în 2017, dubla lovitură Brexit/Trump este sfârşitul unui ciclu sau începutul a ceva nou?

Economistul Saxo Bank menţionează că avem o lume economică aşa de simplificată, sau o piaţă atât de globalizată, că dolarul reprezintă 75% din toate tranzacţiile la nivel mondial.

Analistul explică: "Deci, când dolarul SUA a crescut cu peste 20% de la an la an - aşa ca acum - va exista o «reacţie» la «acţiune». Această reacţie va fi o încetinire considerabilă a creşterii în cazul dobânzilor mai mari decât se prognozase, determinate de SUA (care reduce creşterea potenţială) şi indirect prin reducerea creşterii globale, căci povara grea a unei Americi dominate de datorie face rău capacităţii pieţelor emergente de a-şi răscumpăra împrumuturile excesive în dolari".

Băncile străine au împrumutat 3,6 trilioane dolari companiilor din pieţele emergente, iar aproape 50% din această sumă e către China, deci întrebările unu şi doi sunt interconectate, mai arată analiza citată.

Steen Jakobsen citează un raport al NedBank, Africa de Sud, potrivit căruia probabilitatea de recesiune a SUA este de 60% faţă de un consens al pieţei de doar 5-8%.

Economistul Saxo Bank precizează: "Acesta e un risc mare deoarece se ştie că lichidările bursiere au loc mai ales în vremuri de recesiune. Declinul prognozat ar fi de 25-40% dacă recesiunea loveşte economia SUA".

Acesta mai spune că nu putem ignora vocile populiste din SUA, dar, de asemenea, nu trebuie să le trecem cu vederea nici în Europa în an electoral: "Dar staţi liniştiţi, acesta e finalul unui ciclu, nu un nou început. Lumea nu va avansa cu o agendă de graniţe închise, anti-globalizare şi restricţii comerciale şi împotriva competiţiei, dar, cu toate acestea, aceste forţe trebuie respectate, mai ales că se poate observa o schimbare de leadership la nivel mondial.

Faptul că Trump aduce America «acasă» în ceea ce priveşte comerţul, trupele de peste ocean, NATO şi schimbarea unei politici faţă de China care există din anii 70, toate acestea vor avea consecinţe. Cancelarul german Angela Merkel este acum liderul de facto al lumii dezvoltate, o poziţie pe care nu şi-a dorit-o niciodată şi în care nu se simte confortabil în an electoral pentru Germania.

China va umple orice gol lăsat în urmă de către schimbarea de curs a SUA.

Conducerea chineză pare mai «deschisă» ca oricând în legătură cu politica externă şi investiţiile, parţial datorită oportunităţilor şi parţial din cauza unei nevoi disperate de a distrage atenţia de la datoria internă în continuă creştere şi ieşirile de capital".

Saxo Bank opinează că viitoarea administraţie Trump va urma o politică a "dolarului SUA slab": "Întreaga retorică legată de faptul că valuta Chinei e prea slabă sugerează, desigur, că USD e prea puternic. Dar - aşteptaţi, numai - Trump va schimba şi doctrina că «un dolar puternic este în interesul SUA», valabilă de la mijlocul anilor 90, când a fost lansată de Secretarul Trezoreriei americane de pe vremea lui Bill Clinton, Robert Rubin (deşi, de fapt, nu a fost niciodată strategia executată).

Aceasta evocă anii 70 şi doctrina lui Nixon din august 1971 când secretarul trezoreriei John Connally a introdus o suprataxă unilaterală pe toate importurile impozabile, o reducere de 10% a cheltuielilor aferente asistenţei străine, a închis «fereastra pentru aur» (deci USD nu mai era o monedă liber convertibilă în aur) şi a impus un moratoriu de 90 de zile pe salarii şi pe preţuri.

Pare că doctrina lui Trump adoptă acest tipar pentru noul impozit pe profit şi pentru politicile comerciale, aşa cum au fost exprimate pe Twitter de către preşedintele ales.

Da, pare foarte mult că anii 70 s-au întors - atunci când politica SUA era legată de marile afaceri, graniţe închise, recesiune (1973-75) şi un regim al dolarului american ce ar putea fi definit de celebrele cuvinte ale lui Connally adresate miniştrilor de finanţe europeni la întâlnirea G-10 de la Roma: «Dolarul e moneda noastră, dar e problema voastră». Acesta a distrus sistemul Bretton Wood şi a cimentat devalorizarea cu 20% a dolarului".

Steen Jakobsen apreciază că primul trimestru din 2017 ne va aduce câteva indicii, dar pe măsură ce timpul trece, el se aşteaptă la o doctrină Trump care este un amestec de Nixon şi Reagan. "Totuşi, concluzia adevărată pentru întregul an 2017 poate fi că riscurile geopolitice contează", precizează analistul.

• Christopher Dembik: "Marea Britanie, cea mai mare ameninţare"

Începutul lui 2017 este presărat cu riscuri politice printre care alegerile prezidenţiale din Germania şi alegeri generale în Olanda, notează Christopher Dembik, Director Analiză Macro Saxo Bank, însă, în opinia sa, Marea Britanie este cea care ne oferă cea mai mare ameninţare dintre toate- Brexit.

Analistul transmite: "Dintre toate evenimentele politice care vor avea loc în primul trimestru (alegerile prezidenţiale din Germania pe 12 februarie, alegeriile generale în Olanda pe 15 martie), aplicarea articolului 50 de către Marea Britanie la finalul lui martie va fi cu siguranţă cel mai riscant, din cauza ponderii economice a Marii Britanii şi a zonei euro, a căror cotă combinată în PIB-ul global în USD este de 3,9% şi, respectiv, 15,7%.

Până acum, cel mai vizibil efect al Brexit a fost deprecierea lirei sterline (celălalt factor ce explică deprecierea este marele deficit de cont curent al Marii Britanii, care este aproape de 7% din PIB). GBP a scăzut cu aproape 17% faţă de dolar şi cu 9,3% faţă de euro, din 23 iunie încoace. Tendinţa descendentă a avut loc în două etape, prima după referendum şi apoi ca urmare a discursului primului ministru Theresa May la Congresul Partidului Conservator din 30 septembrie când aceasta a favorizat în mod clar opţiunea pentru un Brexit dificil.

Cu siguranţă este prea devreme să vorbim despre emergenţa unei noi filosofii politice în Marea Britanie. Se poate, admite, însă, că Theresa May a analizat exhaustiv motivele pentru victoria lui «NU» la referendum şi a început să formuleze soluţii posibile pe care va trebui să le dezvolte mai departe în următoarele luni. Contrar predecesorilor săi, care au promovat un stat minimal, ea consideră că guvernul e soluţia, nu problema. Acesta trebuie să aibă trei obiective principale: 1. reducerea inegalităţilor financiare şi geografice care au crescut atât de mult până la punctul în care, în ultimii ani, cota de venit a primilor 1% a crescut la nivelul de acum 80 de ani, la 14%, faţă de punctul cel mai scăzut istoric de 6% în anii 70; 2. reglementare financiară sigură şi solidă pentru a limita comportamentul egoist care a dus la marea criză financiară; 3. folosirea cheltuielilor publice drept tampon împotriva şocurilor interne şi externe, cum e procesul de a ieşi din UE.

Această gândire economică pare să fie direct influenţată de experienţele lui Chamberlain şi Roosevelt din anii 20 şi începutul anilor 30 şi susţine capitalismul moral care este o rămăşiţă a paternalismului din Marea Britanie a secolului 19.

Theresa May aduce multe speranţe, dar este mult prea devreme să-i judecăm politicile de vreme ce încă nu a livrat nimic. Faptul că a optat pentru un Brexit dificil arată că Marea Britanie ar avea nevoie să schimbe complet structura economiei sale până în 2019 (data efectivă a ieşirii din UE), care este, evident, un răstimp foarte scurt. Economia britanică se îndreaptă către cea mai provocatoare perioadă cunoscută de la Al Doilea Război Mondial încoace".

Conform Saxo Bank, în principal, sunt trei chestiuni economice imediate ce vor apărea în 2017: "1. Creşterea inflaţiei - Rata de schimb mai mică a GBP, care va persista cu siguranţă, duce la o inflaţie mai mare prin importuri (previziune de 2,4% în 2017 şi 2,5% în 2018) care va dăuna puterii de cumpărare a gospodăriilor. Creşterea inflaţiei este, de asemenea, accentuată de preţurile globale mai mari ale mărfurilor (+4,70% în noiembrie 2016 în comparaţie cu noiembrie 2015). Până acum, creşterea salariilor a fost îndeajuns de mare (+2,3% conform ultimelor date) pentru a compensa parţial inflaţia mai mare, dar s-ar putea să nu fie aşa în 2017 dacă prognozele legate de inflaţie se confirmă. Totuşi, pe termen mediu, e posibil ca GBP mai scăzută să favorizeze substituţia bunurilor importate cu bunuri produse local, acolo unde e posibil. Cu toate acestea, câştigul în termeni de putere de cumpărare nu va fi atât de substanţial;

2.Îngrijorări legate de salarii. Într-o perioadă economică normală, ocuparea deplină a forţei de muncă este de aşteptat să ducă la salarii mai mari, dar e posibil să nu fie cazul acum, căci companiile britanice ar putea fi încurajate să amâne angajările datorită condiţiilor economice nesigure. Declanşarea Articolului 50 va avea, probabil, un efect psihologic semnificativ asupra companiilor britanice şi va avea ca rezultat o blocare a angajărilor. Unii observatori indică rezistenţa pieţei muncii ca dovadă că Brexit nu are consecinţe reale. Totuşi, aceştia uită că evenimentele au nevoie, de obicei, de şase luni pentru a avea un impact asupra pieţei muncii, chiar şi atunci când aceasta e flexibilă, ca în Marea Britanie. Aşadar, va fi necesar să aşteptăm publicarea datelor cu privire la şomaj de la ONS pe 18 ianuarie şi apoi în februarie pentru a evalua cu adevărat starea pieţei muncii din Marea Britanie;

3.Competitivitatea e în joc. În teorie, deprecierea lirei ar trebui să ajute economia britanică în această perioadă de nesiguranţă, dar câştigul real rămâne limitat pentru că elasticitatea preţurilor exporturilor este scăzută. Într-adevăr, un studiu condus de Oficiul de Responsabilitate Bugetară concluzionează că o scădere de 1% doar a preţului relativ are ca rezultat o creştere de 0,41% a exporturilor (cu excepţia produselor petroliere) după nouă trimestre. Prin comparaţie, o scădere similară duce la o creştere de 0,8% a exporturilor în Franţa".

Analiştii spun că se poate concluziona că profitul prognozat în competitivitatea preţurilor pentru companiile britanice din cauza scăderii GBP nu va fi atât de decisiv precum s-a afirmat deseori: "Impozitul mai mic pe profit poate constitui un stimulent pentru companiile britanice de a investi pe termen scurt, dar, pe termen mediu, Marea Britanie va trebui să implementeze un plan ambiţios de reindustrializare dacă nu va reuşi să ajungă la un acord favorabil de asociere cu UE. Acest plan ar însemna cheltuieli necontrolate finanţate prin deficit ce ar creşte povara datoriei într-un context al tensiunilor din pieţele de obligaţiuni (randamentul pe 10 ani al obligaţiunilor suverane din Marea Britanie s-a înmulţit cu 2,3 de la cel mai scăzut punct anual al său) şi cu siguranţă o nouă scădere a ratingului de creditare pentru ţară".

Pe parcursul negocierilor cu UE, Marea Britanie se va confrunta negreşit cu intransigenţa multor ţări, mai ales Franţa, deşi actualul guvern poate avea o mai mică influenţă la nivel european din cauza alegerilor prezidenţiale din aprilie, mai notează Christopher Dembik, adăugând: "La prima vedere, balanţa de putere este mai favorabilă UE decât Marii Britanii, căci exporturile europene către Marea Britanie însumează doar 3% din PIB-ul UE, în timp ce exporturile britanice către UE reprezintă în jur de 13% din PIB-ul Marii Britanii. Totuşi, Theresa May va putea conta pe susţinerea ţărilor din Europa Centrală şi de Est. Acestea se confruntă cu probleme cruciale în acest trimestru. Prima se leagă de un USD mai puternic care nu este, din punctul nostru de vedere, un risc financiar important în regiune. Într-adevăr, totalul datoriei denominate în USD ca pondere din PIB este destul de mic în ECE. Cele mai expuse ţări din ECE sunt Polonia şi Cehia unde ajunge la aproape 10% din PIB, ceea ce e rezonabil în comparaţie cu Chile (peste 35% din PIB) şi Turcia (în jur de 25% din PIB).

A doua problemă are legătură cu posibilul impact economic al Brexit în ECE. Cehia şi Slovacia sunt printre cele mai importante destinatare ale investiţiilor Marii Britanii din regiune şi ar putea, aşadar, să fie cele mai penalizate în eventualitatea unui Brexit dificil. Pe termen scurt, decizia de a ieşi din UE nu a afectat semnificativ fluxurile de investiţii. Construcţia unei noi fabrici Jaguar Land Rover în vestul Slovaciei, care ar trebui să intre în producţie în 2018 şi să contribuie puternic la creşterea PIB-ului şi la ocuparea forţei de muncă, este încă în conformitate cu planul.

Totuşi, pe termen mediu, există o adevărată nesiguranţă cu privire la prezenţa continuă a companiilor britanice în regiune (peste 300 de firme din Marea Britanie operează în Cehia care este un hub pentru intrarea în ţările învecinate). Această dependenţă economică reprezintă un avantaj cheie pentru guvernul britanic, care ar putea negocia susţinerea ţărilor ECE pe parcursul procesului de negociere (cu privire la drepturile de a desfăşura activitatea în altă ţară, de exemplu) la schimb cu menţinerea investiţiilor britanice. Pe de o parte, diplomaţia britanică nu a negociat niciun acord comercial important din 1973 încoace şi nu mai are echipele cu care să facă asta. Pe de altă parte, ştie cum să dividă şi să conducă, ceea ce sugerează că Marea Britanie ar putea, în cele din urmă, să performeze peste aşteptări prin obţinerea unor concesiuni substanţiale de la ţările europene aliate DACĂ Brexit are loc, ceea ce e departe de a fi o chestiune sigură".

• Ole Hansen: Din punctul nostru de vedere, preţul mediu al ţiţeiului Brent va creşte la 54 dolari/baril în 2017, de la 45 dolari/baril în 2016

După ce mărfurile au început să aibă din nou parte de câştiguri în 2016, trebuie să le fie luate din cale câteva obstacole pentru ca performanţa să se extindă şi în 2017, unul dintre acestea fiind capacitatea producătorilor de petrol de a îndeplini reducerile promise şi necesare pentru a reechilibra piaţa, opinează Ole Hansen, Head of Commodity Strategy, Saxo Bank.

Potrivit acestuia, riscul unui război comercial al SUA cu China comportă riscul de a afecta creşterea mondială şi cererea pentru mărfuri: "Când vine vorba de a evalua perspectiva pentru cererea de mărfuri, China va primi multă atenţie, ca de obicei. Lupta din ce în ce mai intensă împotriva poluării, care părea să fi ieşit de sub control în decembrie trecut în partea de nord a Chinei, în combinaţie cu temeri legate de valută şi de lichidităţi poate reduce creşterea şi, ulterior, creşterea cererii, mai ales pentru metale industriale.

Sectorul energetic va fi subiectul unei atenţii împărţite. Piaţa americană de gaze naturale va fi determinată de severitatea iernii din SUA şi de cererea ulterioară pentru gaz. Piaţa petrolului, între timp, se va concentra pe capacitatea producătorilor Opec şi non-Opec să livreze reducerile de producţie promise în timp ce ţin sub observaţie şi nivelurile de producţie din ţările ce nu sunt cuprinse în acordul din noiembrie, mai ales Libia, Nigeria şi SUA".

Confdorm Saxo Bank, în 2017, ţiţeiul va căuta să capitalizeze şi mai mult bazându-se pe perspectiva că piaţa se va reechilibra în sfârşit, pe măsură ce oferta scade pentru a se adecva cererii. Aceasta se bazează pe presupunerea că producătorii Opec şi non-Opec vor îndeplini reducerile promise şi necesare pentru a echilibra piaţa, se arată în raportul citat: "Nimic nu e simplu, mai ales când e vorba de piaţa petrolului. Deşi în primul trimestru din 2017 cel mai probabil ţiţeiul Brent va rămâne peste 50dolari/baril, piaţa îşi va îndrepta atenţia din ce în ce mai mult către îndeplinirea reducerilor de producţie.

Având în vedere istoria negativă a Opec în ce priveşte respectarea ţintelor sale de producţie declarate, posibilitatea creşterii producţiei în Libia sau Nigeria şi reacţia colectivă probabilă a producătorilor americani de uleiuri din şisturi bituminoase, e posibil ca traiectoria ascendentă a minimelor mai ridicate şi a vârfurilor să aibă parte de provocări în câteva situaţii.

Acest lucru s-ar putea întâmpla chiar în primul trimestru, luând în considerare doar poziţia long combinată de aproape 900 milioane barili pentru ţiţeiurile WTI şi Brent. O poziţie cu o asemenea dimensiune record necesită menţinerea unei volatilităţi scăzute şi a conformităţii. Orice eşec a oricăreia dintre cele două cerinţe ar putea declanşa o scădere rapidă în care petrolul s-ar putea prăbuşi cu 5 până la 10 dolari.

Ne aşteptăm, totuşi, ca atât producătorii Opec, cât şi cei non-Opec să reducă producţia, dar nu cu sumele convenite. Acest lucru probabil va întârzia procesul de reechilibrare, creând aşadar riscul de corecţii ale preţului pe parcursul anului.

Evenimente din afara pieţei vor juca, de asemenea, diferite roluri în stabilirea preţului petrolului. Donald Trump a câştigat alegerile prezidenţiale din SUA cu un program care promitea tăieri de impozite şi creşterea cheltuielilor în infrastructură pentru a stimula economia. Aceste promisiuni au dus până acum la un dolar mai puternic şi a declanşat o rotaţie importantă a obligaţiunilor, pe măsură ce riscurile de inflaţie în SUA au fost reevaluate.

Riscul protecţionismului, un dolar mai puternic şi costul mai mare de finanţare ar putea să însemne probleme pentru unele economii din pieţe emergente, influenţând astfel cererea de petrol. Peste toate acestea vine riscul reintroducerii sancţiunilor împotriva Iranului, deci piaţa petrolului va oferi, probabil, încă un an de evenimente importante în piaţă.

Luând în considerare toate aspectele, din punctul nostru de vedere preţul mediu al ţiţeiului Brent va creşte la 54dolari/baril în 2017 de la 45 dolari/baril în 2016. Cel mai mare preţ al anului (în jur de 60 dolari) se va observa, probabil, pe parcursul celui de-al doilea trimestru, după care producţia SUA în creştere şi neprelungirea reducerilor producţiei Opec vor duce piaţa la stabilirea unui interval".

Pentru aur, Saxo Bank are următoarea prognoză: "În trimestrul I, aurul este ţintuit în intervalul 1,100 dolari - 1,200 dolari/uncie". Pentru finalul anului, analişti văd metalul preţios la 1,325 dolari/uncie.