Scobitori din lemn de stejar

Echipa naţională de rugby este prezentă în aceste zile la Cupa Mondială din Franţa şi ne ţine cu sufletul la gură. Sunt şanse mari să nu fie chiar cea mai slabă echipă de la turneul final, după ce Namibia a pierdut la un scor mai mare meciul cu Franţa decât au făcut-o Stejarii cu Africa de Sud şi Irlanda, dar nu trebuie să ne relaxăm până nu trece şi meciul cu Scoţia.

Strict sportiv, stejarii tricolori par mai degrabă nişte scobitori din lemnul acestui copac în confruntările cu adversarii şi, ce e mai rău, în anumite momente, oferă impresia că nu sunt foarte familiarizaţi cu subtilităţile şi cu regulamentul jocului şi nici foarte prieteni între ei. Altfel, cântă bine, arată bine şi au început şi ei să împrumute câte ceva din "meşteşugurile" celor care gravitează în jurul acestui sport şi nu au altă grijă decât să ofere lecţii altora, în special celor din sfera fotbalului. O parte dintre lecţii se întorc acum împotriva lor precum un bumerang din emisfera sudică, un loc unde se joacă un rugby de înaltă calitate. În ciuda asigurărilor, că la acest nivel nu este loc de surprize, observăm cu plăcere că surprize se produc şi cu tristeţe că echipa noastră nu este şi nu va fi capabilă prea curând să ofere una plăcută. Altfel, imediat după turneul final, conducătorii rugby-ului autohton vor reveni la ce se pricep ei mai bine, să ducă nişte bătălii de neînţeles pentru administrarea stadionului Arcul de Triumf, să naturalizeze nişte sportivi care nu oferă niciun plus echipei naţionale şi să ne explice că fotbaliştii sunt mult prea bine plătiţi şi că sunt foarte departe de "civilizaţia" jucătorilor de rugby, deşi este ştiut că nu e treaba perelor ce fac merele. Alin Petrache, preşedintele FRR, un om care pare condamnat să fie şef toată viaţa, ar trebui să ştie că modestia nu strică nimănui şi cu atât mai mult celor care se ocupă de o disciplină sportivă care, la noi, se scufundă în noroi, încet şi sigur. În sport este important să participi, dar contează şi cum faci acest lucru, nu te poţi duce în bazin la proba de 100 metri liber şi la jumătatea cursei să abandonezi de oboseală sau să intri pe semicercul handbalistic şi să încerci să marchezi cu piciorul stâng.

Înfrângerea face parte din sport, făcutul de râs, nu.