Sebastian Vlădescu: "Dacă aveţi economii, cheltuiţi-le!"

Reporter: Cum apreciaţi măsurile recente luate de Cipru şi ce efecte au asupra pieţei bancare româneşti?

Sebastian Vlădescu: Cred că situaţia din Cipru nu va avea aproape niciun efect asupra pieţei bancare româneşti. Ce se întâmplă cu Bank of Cyprus (BoC) România este minor în ansamblul sistemului, deci nu va fi o problemă pentru sistemul bancar românesc.

Din câte ştiu, Bank of Cyprus sucursala din România nu este o bancă cu probleme, ci este suficient de solidă, cel puţin aşa arată datele publice, şi sunt convins că va fi preluată. Când, cine, cum - aceasta este altă discuţie. (n.r. interviul a fost luat înainte de anunţul Băncii Naţionale la Ciprului cu privire la transferul depozitelor şi o parte a creditelor BoC România către Marfin Bank Româ-nia).

Dacă vorbim de consecinţe pentru sistemul bancar românesc, eu cred că acestea sunt legate de psihologia deponenţilor. Din fericire, peste 90% din deponenţii români au depozite sub 100.000 de euro şi, în consecinţă, îngrijorarea masei mari de deponenţi din România este destul de limitată. Probleme ar trebui să-şi facă doar cei care au depozite mai mari de 100.000 de euro.

Cred însă că a apărut o problemă de hazard moral vizavi de statutul banilor din bănci, al depozitelor.

Se spune că s-a creat acum acest hazard moral, dar eu afirm că a exis-tat şi în trecut, nu este prima dată când deponenţii dintr-o bancă îşi pierd bani. Au fost bănci în Româ-nia care au dat faliment şi oamenii şi-au pierdut banii depuşi, pur şi simplu.

Tot în ţara noastră, în ultimii 20 de ani, într-un mod mult mai subtil, cetăţenii au pierdut valori semnificative ale depozitelor lor în termeni reali - aici vorbim de banii depuşi în băncile româneşti în perioada când dobânda era real negativă şi se oferea 18% - 25% la depozite, dar aveai peste 80% inflaţie. În plus, era o procedură periodică, anuală.

Acest proces de pierdere a banilor de către deponenţi s-a întâmplat nu numai în ţara noastră, dar şi în Argentina şi SUA, au existat bănci în care acţionarii au fugit cu banii deponenţilor.

Reporter: Dar pierderea depozitelor nu trebuie să devină o regulă...

Sebastian Vlădescu: Eu spun doar că ce s-a întâmplat acum în Cipru nu a fost o premieră. Acţiunea din prezent a avut mai multă greutate pentru că a fost decisă de Comisia Europeană, FMI şi Banca Mondială.

Acest model de harzard moral al riscului pe care banii depuşi într-o bancă îl poartă există în istoria funcţionării băncilor.

Sunt multe exemple unde valoarea unui depozit a fost desfiinţată fie în mod direct, fie în mod indirect.

Oamenii bogaţi au acum problema cum îşi păstrează valoarea banilor lor şi prin ce metode. De aceea există "sfătuitorii" de investiţii - bănci şi fonduri de investiţii consultanţi etc.

Problema însă pe care o sesizez eu este cea legată de euro. Ce s-a întâmplat în Cipru a fost un caz pilot, o modalitate de a spune: "Vedeţi că vi se poate întâmpla şi vouă acest lucru!".

În plus, a fost interesantă armonia între Germania şi Rusia cu privire la decizia asupra Ciprului. În mod clar, dacă cele două ţări nu se înţelegeau, oricare dintre ele putea să trimită 10 miliarde de euro pentru salvarea situaţiei.

În schimb, au hotărât împreună să acţioneze în acest mod. De ce? Cum? S-ar putea să aflăm în istoria următorilor 30 sau 50 de ani.

Reporter: S-a spus că decizia a fost împotriva oligarhilor ruşi.

Sebastian Vlădescu: Nu cred că oligarhii aveau bani în Cipru şi nu cred că mai există oligarhi contra lui Vladmir Putin în momentul de faţă.

Am senzaţia că, de fapt, această acţiune ţine de înţelegeri germano-ruse pe termen lung şi de noi configuraţii politice în următorii 20-50 de ani.

Ce s-a întîmplat în Cipru a fost un exemplu de pseudo-devalorizare pentru că, dintr-o dată, un euro dintr-o bancă din Cipru nu mai valora decât 60 de cenţi, în timp ce un euro dintr-o bancă din Germania valora tot un euro. Mai stupid a fost însă că un euro din Bank of Cyprus valora 60 sau 30 de cenţi, dar un euro din altă bancă din Cipru decât cele două afectate - BoC sau Laiki - a rămas tot la un euro.

A fost un experiment al celor de la Bruxelles, care nu s-au mai descurcat în iţele crizei şi au decis să acţioneze în acest mod. Şi se pare că a funcţionat. Şi dacă a mers acolo, cu siguranţă va putea fi aplicat sistemul şi în alte părţi ale Europei.

Ceea ce este evident pentru mine este că zona euro are mari probleme şi că habar nu are cum să le rezolve.

Reporter: Dar de ce a acţionat Troika în acest fel în Cipru şi nu în Grecia, care avea şi are probleme mai mari?

Sebastian Vlădescu: Grecia era o ţară prea mare ca să faci experimente de acest gen, dar, dacă nu se va găsi o soluţie pentru rezolvarea problemelor de acolo, s-ar putea să se facă şi acolo.

Reporter: Putem vorbi despre desfiinţarea paradisurilor fiscale?

Sebastian Vlădescu: În mod cert, asistăm la o acţiune destul de concentrată împotriva evaziunii fiscale prin paradisuri fiscale.

Cred că un alt proces care se va mai produce, cel puţin la nivel european, dar care, deocamdată, se află în stadiul de discuţii, este cel privind taxarea multinaţionalelor. Deja în Germania, Anglia se discută foarte mult despre acest fapt, des-pre preţurile de trans-fer, profiturile realizate în ţările în care sunt localizate etc.

Vor fi procese obligatorii pentru că politicienii au de ales, dacă se luptă în continuare pentru rezolvarea problemelor crizei şi mai aduc bani la buget pentru susţinerea statului social sau acceptă nefuncţionalitatea statului social şi, în consecinţă, caută o nouă paradigmă. Problema este că nu prea are nimeni o viziune de cum trebuie să arate lucrurile în viitor.

Părerea mea este că se va merge, deocamdată, în direcţia deja conturată, pentru că, întâmplător, şi Germania, şi Franţa şi SUA şi, într-o măsură oarecare, chiar şi Rusia, sunt de aceeaşi parte a baricadei, din motive diferite, din filosofii diferite.

Reporter: Nu este interesant că ancheta privind paradisurile fiscale, dezvăluită recent, a fost începută încă din ianuarie 2012, de către o organizaţie de jurnalişti independenţi, finanţată, printre alţii, şi de George Soros?

Sebastian Vlădescu: La nivel de organizaţii statale, există tot timpul discuţii vizavi de evaziunea fiscală şi paradisurile fiscale.

Important este când decizia politică este suficient de solidă ca să se acţioneze în direcţia bună.

În momentul de faţă, ne-a cam ajuns "cuţitul la os" şi avem nevoie de acţiune.

În plus, există o competitivitate solidă dinspre statele care n-au sisteme sociale, cum ar fi India, Brazilia, China, Taiwan, - aceste ţări nu au cos-turi sociale, nu au sistem de sănătate obligatoriu, nu au sistem de pensii obligatoriu etc. Şi acest lucru nu poa-te fi compensat de ţările occidentale doar prin cercetare, dezvoltare, revoluţie ştiinţifică, tehnologică etc.

Este o lume care se schimbă şi bănuiesc că, la nivel de strategii naţionale, s-a ajuns la un moment dat la concluzia: de unde mai luăm bani? Nu poţi mări taxele la infinit.

Reporter: Sunt şanse de destrămare a UE?

Sebastian Vlădescu: Voi, care sunteţi un ziar anti-euro, speraţi la acest lucru...(NOTA REDACŢIEI: Domnul Vlădescu glumeşte).

Reporter: Se vede că procesul nu a funcţionat.

Sebastian Vlădescu: Părerea mea este că UE se află într-un impas, nu cred că nu funcţionează.

Euro are o vechime efectivă de doar 12-13 ani, mai are până când va fi o monedă matură într-o lume în care de-abia face primii paşi.

La scară istorică, chiar şi Uniunea Europeană nu are o "vârstă" foarte înaintată, de la 1956-1958 - Uniunea Cărbunelui şi Oţelului - şi până acum sunt doar 60 de ani. Nu a trecut foarte mult timp din punct de vedere istoric şi cred s-au făcut paşi care, acum 40-50 de ani, erau inimaginabili.

Există voci care spun însă că Uniunea Europeană nu se poate constitui într-un bloc unitar pentru că statele membre sunt independente, au istorii, limbi, culturi, politici diferite, avantaje competitive diferite etc.

Eu cred că, dacă am scoate, de exemplu, din România toate fluxurile externe de bani, aceasta nu ar avea resurse interne ca să crească singură.

China, Singapore, Taiwan, Malaiezia sunt ţări care au o competitivitate excesivă generată de faptul că nu au reguli.

Europenii, americanii, trebuie să găsescă soluţia de a funcţiona utilizând regulile vizavi de ţările care nu au reguli.

Este foarte greu de realizat acest lucru.

Situaţia seamănă foarte mult cu întâmplările de acum 2000 de ani când au început invaziile barbare: un imperiu bazat pe reguli trebuia să facă faţă unor barbari care nu aveau nicio regulă. Şi istoria a arătat cine a câştigat din această înfruntare.

Statul social nu este echitabil, face transferuri de la cei care produc mai mult, către cei care produc mai puţin. Este un sistem din ce în ce mai puţin funcţional.

Sunt milioane de oameni care nu plătesc un leu la sistemul de sănătate şi care au totuşi beneficii de pe urma lui.

Acest sistem se aplică în Europa. În România, mai puţin decât Germania sau decât Suedia. Când cheltuieşti 40% din PIB sau 30% din PIB pe salarii şi pe asistenţă socială, este foarte greu să găseşti soluţii de func-ţionare.

Aceasta este marea provocare în acest moment - găsirea de soluţii ca să menţii sistemele sociale în aşa fel încât să nu aibă loc revolte, oamenii să stea liniştiţi, dar, în acelaşi timp, să le asiguri funcţionalitatea pe termen lung, ştiind că tu, din punct de vedere al competitivităţii şi al eficienţei, nu poţi să faci toate acestea.

De aceea sunt preferate soluţii comune către spaţii mai mari, către flexibilitatea muncii, către competitivitate globală şi nu naţională.

Reporter: Va ceda Austria presiunilor europene pentru renunţarea la secretul bancar?

Sebastian Vlădescu: Nu acum. Probabil că UE va pune presiune şi peste un an Austria îşi va schimba punctul de vedere.

Luxemburg a spus că va renunţa din 2015, dar pînă atunci mai avem încă doi ani. Se pot întâmpla multe.

Reporter: Vom asista la o schimbare de paradigmă?

Sebastian Vlădescu: Problema este ce mai înseamnă moneda. În momentul în care se tipăreşte monedă pur şi simplu printr-o decizie administrativă a unei bănci centrale, care mai e valoarea intrinsecă a unei monede?

Aici este problema filosofică care se va translata în practică.

De exemplu, aveai în 2008 o anumită cantitate de bunuri şi servicii şi o anumită cantitate de monedă pe piaţă. Începând din 2007, iniţial americanii, apoi europenii, japonezii au pus pe piaţă monedă, care însă nu a avut în spate bunuri şi servicii, absolut nimic.

Există în momentul de faţă un dezechilibru major între cantitatea de monedă de pe piaţă şi bunurile şi serviciile existente. În principiu, banii tăi, la fiecare creaţie de monedă de către o bancă centrală, îşi pierd din valoare, pentru că, foarte simplificat, rămân aceleaşi bunuri şi servicii, dar moneda se multiplică.

Nu cred că decizia privind depozitele de la Bank of Cyprus este importantă, ci decizia de tipări bani în mod nelimitat.

Toată paradigma economică în care ne învârtim este alta decât cea cunoscută.

Reporter: Cum va fi viitorul?

Sebastian Vlădescu: Nu ştiu. Dacă aş şti, aş fi candidat la premiul Nobel pentru economie.

Reporter: Băncile, aşa cum sunt ele acum, nu mai sunt funcţionale.

Sebastian Vlădescu: Se vor aşeza pe alte paliere. Sistemul bancar româ-nesc, de exemplu, se va destructura major în următorii doi ani de zile. Nu mă refer la număr, ci ca total active, ca expunere, cotă de piaţă.

Reporter: Dacă am economii, unde să le păstrez?

Sebastian Vlădescu: Dacă aveţi bani, cheltuiţi-i, dacă aveţi mulţi bani, investiţi-i şi dacă aveţi foarte mulţi bani, apucaţi-vă de caritate.

Cheltuiţi-i, bucuraţi-vă de viaţă, plimbaţi-vă, luaţi ceea ce vă place.

A cheltui înseamnă să reinstaurezi încrederea în capacitatea de a câştiga în viitor.

Lumea, în momentul de faţă, este speriată de ce se întâmplă cu banii pentru că nu mai are încredere în sis-temul bancar, iar, pe de altă parte, economiile europene duc lipsă de consum intern.

Repet, dacă ai bani, cheltuieşte-i, în acest mod încurajezi consumul intern, producţia, creşterea economică, iar acest lucru poate să însemne venituri mai bune pentru fiecare individ.

Astfel scapi de problema banilor actuali, îţi satisfaci o dorinţă, o nevoie, o plăcere, şi, în acelaşi timp, îţi şi deschizi perspectivele şi ieşi din blocajul psihologic al spaimelor actuale vizavi de viitor şi de ce se întâmplă cu banii tăi.