Şi ultima creştere a preţurilor tot dezinflaţie arată?

După ce Institutul Naţional de Statistică a publicat raportul privind preţurile de consum din ianuarie 2019, Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, scria că "pe seama politicii monetare nu se glumeşte, iar când vorbim serios, plecăm de la inflaţie".

"E confirmat: nu mai avem inflaţie, ci dezinflaţie", a continuat oficialul de la BNR, în condiţiile în care datele de la INS arătau că rata anuală a inflaţiei a crescut până la 3,32%, de la 3,27% în luna precedentă, pe fondul unei creşteri lunare de 0,83%, după un avans de 0,16% în decembrie 2018

Conform definiţiilor general acceptate, dezinflaţia reprezintă o scădere a ratei inflaţiei, în timp ce deflaţia este o scădere a indicelui preţurilor de consum.

Şi atunci, unde este dezinflaţia, când creşterile lunare şi anuale ale IPC au fost mai mari decât cele din luna precedentă? (vezi graficul 1).

Oficialul BNR a mai forţat serios limitele "ştirilor false" şi în august 2018, când scria că "s-a încheiat un ciclu inflaţionist", în cadrul căruia "inflaţia s-a produs exclusiv din cauza preţurilor administrate".

Rata anuală a inflaţiei de peste 5% a fost minimalizată, cifrele anuale fiind considerate reflectarea unei "inflaţii trecute". Poate că da, însă această inflaţie trecută "muşcă" persistent din puterea de cumpărare a populaţiei, dacă nu este urmată de perioade consistente de scădere a preţurilor.

La noi a existat o perioadă de 19 luni, între iunie 2015 şi decembrie 2016, când rata anuală a inflaţiei a fost negativă, însă nu a fost suficient pentru a duce indicele preţurilor cu baza în decembrie 2012 în teritoriu negativ.

Iar aşa-numita dezinflaţie nu a fost decât un miraj, în condiţiile în care indicele preţurilor a intrat pe o traiectorie de creştere accelerată în urmă cu doi ani (vezi graficul 2).

Ciclul de dezinflaţie despre care scria consilierul guvernatorului Isăres­cu nu se vede deloc aici.

Datele pentru februarie 2019 arată şi mai rău. Creşterea anuală a IPC s-a accelerat până la 3,83%, pe fondul unei creşteri lunare de 0,79%, în condiţiile în care preţurile alimentelor au crescut cu o rată anuală de 4,46%.

De data aceasta, preţurile adminis­trate nu mai pot fi scoase ţap ispăşitor, deoarece creşterea lunară a IPC, exclusiv produsele cu preţuri administrate a fost de 0,91%, mai mare decât creşterea lunară a tuturor componentelor IPC.

În februarie 2019 inflaţia a ieşit din nou din intervalul de un punct procentual din jurul ţintei de 2,5% a Băncii Naţionale, pe fondul unei deprecieri a cursului mediu RON/EUR cu 0,94% faţă de luna precedentă, de la 4,7037 până la 4,7478 şi a revenirii pe o traiectorie de creştere a preţurilor din mai multe economii ale zonei euro.

Ultimul raport asupra inflaţiei de la BNR include o prognoză de 3% pentru rata anuală a IPC din T1 2019. Pentru a deveni realitate, preţurile de consum trebuie să scadă cu 0,5% în martie 2019, însă în ultimii 12 ani nu a existat niciun caz de scădere a preţurilor în prima lună a primăverii.

Apoi ar trebui să urmeze o creştere medie lunară de 0,2% în T2 2019 pentru a se ajunge la inflaţia anuală prog­nozată de 2,6% în acest trimestru. Scenariul atingerii prognozei din T3 2019 este şi mai desprins de realitate: dinamica medie lunară a IPC ar trebui să fie 0%.

Dacă, printr-un miracol, ultimele prognoze de inflaţie ale BNR vor corespunde realităţii, atunci creşterea cumulată a preţurilor de consum va fi de aproape 10% (9,7%) de la începutul anului trecut până la sfârşitul anului 2020, după o creştere de 8,6% între ianuarie 2017 şi februarie 2019.

În aceste condiţii, BNR va apela la un întreg "arsenal" de justificări pentru noile ratări ale ţintei de inflaţie, dar nu va apela, probabil, la "arma" clasică, adică la dobânda de politică monetară.

Creşterea semnificativă a dobânzii de politică monetară este aproape imposibilă, la fel cum este cazul şi în zona euro, pe fondul creşterii accelerate a creditării în lei din ultimii ani, în special la nivelul programului Prima Casă.

Din păcate, dacă Banca Naţională nu va adopta măsuri dure pentru temperarea tendinţei de deprecierea monedei naţionale, în ciuda presiunilor politice, atunci se va "amorsa" un cerc vicios între inflaţie şi cursul de schimb, care va conduce la eliminarea foarte rapidă a puterii de cumpărare "generate" de majorarea administrativă a pensiilor şi salariilor.

În timp ce marile bănci centrale mai pot "controla" prin "vorbe" (n.a. aşa-numita ghidare în avans) reacţia jucătorilor de pe pieţe, mai ales că nici ei nu mai au alternative, situaţia în care se află Banca Naţională a României este mult mai dificilă, poate chiar "insolubilă".

Oricât de "patriot" va fi succesorul lui Mugur Isărescu, chiar dacă acesta se va numit tot Mugur Isărescu, joaca de până acum cu banii românilor nu mai poate continua.

A trecut vremea ascunderii în spatele vorbelor "meşteşugite", care nu pot fi înţelese decât de iniţiaţi, şi a venit vremea deciziilor cu adevărat grele şi a asumării răspunderii pentru acestea.