SIMONA MILOŞ, PREŞEDINTELE INPPI: "Nu există un dialog între Fisc şi practicienii în insolvenţă"

Ultimele modificări legislative din domeniul involvenţei, aduse prin OUG nr. 88/2018, au intrat în vigoare în contextul în care, la nivelul Uniunii Europene, se află în dezbatere proiectul de Directivă (a Parlamentului European şi a Consiliului) privind cadrele de restructurare preventivă, a doua şansă şi măsurile de sporire a eficienţei procedurilor de restructurare, de insolvenţă şi de remitere de datorie, evidenţiază Simona Miloş, preşedintele Institutului Naţional de Pregătire a Parcticienilor în Insolvenţă (INPPI).

În opinia domniei sale, această propunere de Directivă reprezintă primul pas în încercarea de uniformizare a dreptului insolvenţei la nivelul statelor membre şi recunoaşte importanţa pe care Uniunea o acordă procedurilor de insolvenţă, reţinându-se faptul că "dreptul insolvenţei este unul dintre cele mai importante blocaje care împiedică integrarea pieţelor de capital în zona euro şi dincolo de aceasta".

În expunerea de motive a Directivei, printre cele câteva elemente cheie sunt evidenţiate:

- faptul că, pentru a fi eficace, un cadru juridic ar trebui să conţină prevederea ca o întreprindere aflată în dificultate să poată recurge cât mai devreme la restructurarea preventivă;

- condiţiile pentru obţinerea, în sprijinul negocierilor de restructurare, a unei suspendări a cererilor individuale de executare silită; o astfel de suspendare este imposibilă în unele ţări, iar în celelalte are o gamă largă de durate şi excepţii;

- Protecţia finanţărilor noi şi a finanţărilor intermediare (esenţială pentru asigurarea reuşitei planurilor de restructurare)".

Simona Miloş ne-a spus că, deşi nota de fundamentare a OUG 88/2018 se referă la respectarea şanselor de redresare a societăţilor aflate în insolvenţă, anumite prevederi normative sunt de natură să zădărnicească şansele unei astfel de redresări, pentru că schimbă conceptul larg acceptat la nivel internaţional, şi anume prezervarea masei active a patrimoniului debitorului, pentru a permite distribuţii echitabile către creditori.

Simona Miloş subliniază că este momentul propice să punem întrebări: "De ce nu avem un Cod al insolvenţei şi operăm cu schimbări intempestive? Era nevoie de o ordonanţă de urgenţă? Cum funcţionează în practică noile dispoziţii legale, mai ales cele privind executarea silită a creanţelor curente? Urmează acestea trendul European sau, dimpotrivă, contravin acestuia? Cel puţin din această perspectivă modificările legislative interne ar trebui să se ralieze eforturilor Directivei de salvgardare a locurilor de muncă prin menţinerea în circuitul economic al debitorilor viabili şi nu să creeze noi bariere şi disfuncţionalităţi în derularea procedurilor de insolvenţă".

În opinia domniei sale, la nivel naţional, asistăm la o avalanşă de popriri asupra contului unic al debitoarelor din partea creditorului bugetar. "Popririle se înfiinţează direct, de cele mai multe ori în lipsa cererilor de plată prealabile care să fi fost adresate adminis­tratorului judiciar - deci fără ca acesta să poată face măcar o verificare formală asupra temeiniciei respectivului demers. Popririle sunt înfiinţate asupra contului unic al debitoarei deşi potrivit legii, acesta nu poate fi poprit şi totodată, se instituie indiferent de procedura de insolvenţă aplicabilă - respectiv dacă acestea se derulează potrivit Legii nr. 85/2006 sau conform Legii nr. 85/2014."

Simona Miloş adaugă faptul că au fost semnalate situaţii în care popririle se înfiinţează atât în legătură cu datorii curente, cât şi în legătură cu datorii anterioare ale debitorului, nedeclarate în termen de către creditorul bugetar. "Nu există un dialog între organul fiscal şi practicienii în insolvenţă - dialog atât de necesar în lămurirea situaţiei de fapt a fiecărui dosar în parte şi care ar putea evita situaţiile abuzive întâlnite", mai reliefează specialistul.

Printre altele, doamna Miloş arată că procedura de contestare a acestor popriri în instanţă este anevoioasă, expunând debitorii riscului inerent de faliment, prin simpla trecere a timpului şi nesoluţionarea cu celeritate a acestor litigii.

Reculul acestor demersuri haotice se va vedea în scurt timp, dacă nu vor fi luate urgent măsuri coerente de gestionare a acestor situaţii, consideră preşedintele INPPI.

Toate aceste modificări aduse în materia procedurilor de insolvenţă impun necesitatea dialogului inter - instituţional permanent, real şi constructiv cu instituţiile bugetare, dar şi cu creditorii privaţi - instituţii financiare sau simpli furnizori, opinează specialistul, adăugând că doar înţelegând în profunzime perspectiva tuturor celor implicaţi în procedurile de insolvenţă, putem spera la elaborarea unui cadru legislativ coerent şi echilibrat.

Afirmaţiile Simonei Miloş vin în contextul în care, astăzi, se desfăşoară cea de-a cincea ediţie a Conferinţei Naţionale de Insolvenţă, organizată de INPPI în parteneriat cu Institutul Naţional al Magistraturii (INM). Evenimentul reuneşte nume importante de specialişti din domeniu şi îşi propune să pună pe masă toate problematicile actuale ale sectorului.