Banii insuficienţi alocaţi învăţămîntului pentru anul viitor au reprezentat motivul care i-a adunat ieri pe profesorii din învăţămîntul preuniversitar la a treia acţiune de protest a ultimei luni. Reunind de această dată trei federaţii sindicale, pichetarea prefecturilor din toată ţara a fost o umbră palidă a mişcărilor de stradă precedente.
Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţămînt (FSLI), Federaţia Sindicatelor din Învăţămînt "Spiru Haret" şi Federaţia Naţională Sindicală "Alma Mater" au acuzat subfinanţarea sistemului de educaţie, prin acordarea de 3,8% din PIB, în loc de 6% cum era prevăzut iniţial în platforma de guvernare a Alianţei.
Marius Nistor, preşedinte al FSI "Spiru Haret" a declarat că: "este un dispreţ total la adresa sistemului de învăţămînt, iar cu un asemenea buget, învă-ţămîntul va intra în colaps financiar". Revendicările cadrelor didactice mai includ şi dublarea salariilor, negocierea strategiei de descentralizare, menţinerea titularizării în învăţămînt şi acordarea tichetelor de masa şi a premiilor pentru performanţă didactică.
Situaţia în care se află sistemul de educaţie din ţara noastră se confruntă, în afară de insuficienţa fondurilor alocate, cu o lipsă de strategie şi de unitate a celor direct afectaţi. Deşi Marius Nistor ne-a declarat că "este o strategie a sindicatelor lipsa lor de unitate în declanşarea protestelor", şi că este o "acţiune în cascadă", pare ciudat de ce ele nu întăresc rîndurile, de vreme ce revendicările lor sunt identice. Mai mult, din declaraţiile sursei citate, reiese faptul că întîlnirile de pregătire a grevei generale vor omite Federaţia Educaţiei Naţionale. Astfel, strategia pare a arăta mai degrabă o lipsă de unitate şi comunicare. Acest din urmă aspect este sesizabil şi în ceea ce priveşte reacţiile produse de demisia lui Mircea Miclea, Ministrul Educaţiei. Pe de o parte, FSLI susţine demisia deoarece fostul ministru şi-a dorit reforma sistemului, conform declaraţiilor Marienei Beciu, secretar general FSLI. Însă, FSI "Spiru Haret" îşi păstrează rezervele în privinţa acesteia, după ce în cadrul unui protest precedent îi cerea demisia fostului ministru.
Atitudinea tuturor miniştrilor demisionari a fost de a poza în victime ale sistemelor din care făceau parte. Mircea Miclea a acuzat subfinanţarea educaţiei, fără a lăsa acestui sistem un plan coerent de reformă şi de explicare a metodelor de administrare a fondurilor cerute.
Cei care pierd în urma acestei dezorganizări din sistem sunt elevii si cadrele didactice, care continuă să-şi ceară drepturile fără a înţelege "strategiile" sindicale sau pe cele guvernamentale.