"Sistemul bancar românesc este deosebit de bine pregătit pentru orice fel de şocuri"

Daria Niculcea: Ne aflăm într-o perioadă în care avem acces la atât de multe resurse, educaţie şi oportunităţi, încât putem spune că trăim vremuri foarte bune. Cum percepeţi această perioadă?

Radu Gheţea: Au fost şi vremuri când optimismul era mai sigur. Adică nu aveam războaiele atât de aproape de noi. Iată că vorbim la plural despre războaie! Dacă este să vorbim despre sistemul bancar, trăim o perioadă foarte bună, aşa este. Sistemul bancar românesc oferă produse şi servicii la un nivel care depăşeşte de multe ori sistemele bancare din ţări cu tradiţie în acest domeniu. Aţi remarcat cât de uşor puteţi opera cardurile emise în România în toată lumea, fără probleme. Există o teorie care spune de avantajul ultimului sosit. Noi am fost printre ultimele ţări din Europa care au introdus metodele moderne de plată, servicii şi produse bancare noi. Dar când le-am introdus, am beneficiat de ultima tehnologie disponibilă. De exemplu, Franţa şi Germania au introdus sistemele de plăţi acum aproximativ 70 de ani. În România l-am introdus acum 24 de ani, iar la acel moment aş putea spune că noi aveam cel mai bun sistem de plăţi din lume, nu doar din Europa. Era cea mai securizată şi întrunea cele mai multe standarde. Un alt exemplu este America, unde sistemul a rămas tributar cecurilor în relaţia cu persoanele fizice. Acele hârtii prin care cineva împuterniceşte banca să facă o plată în contul altcuiva. Acum 10-12 ani am discutat în Asociaţia Română a Băncilor dacă să continuăm şi noi cu cecurile sau să rămânem doar cu plăţile electronice.

În ultimii 35 de ani, pot spune că sistemul bancar românesc s-a reinventat. În comunism, sistemul bancar era format din patru bănci de stat care finanţau comerţul exterior, agricultura, industria şi marile proiecte precum Canalul Dunăre-Marea Neagră, metroul. Creditele se dădeau pe baza planului, iar la final datoriile erau compensate, adică şterse. Plecând de la acea realitate, România a ajuns să aibă printre cele mai sigure şi performante sisteme bancare.

Valeriu Stoica: Deşi nu trăim în cea mai bună dintre lumile posibile, când discutăm despre modul în care lumea în care trăim ne dă satisfacţie, trebuie să ne gândim, în primul rând, la ce ne dorim noi. Dacă ne evaluăm corect dorinţele, vom şti dacă există şi spaţiul necesar pentru a le împlini. Când ne referim la sistemul bancar, să ne amintim că în urmă cu 30 de ani nu găseai produse bancare în România care să fie cât de cât accesibile. În ultimul deceniu, gama de produse bancare pentru toate categoriile de consumatori este acoperitoare, în măsura în care, repet, fiecare îşi calibrează corect dorinţele. Este foarte interesant de remarcat că în perioada crizei financiare, din România nu au plecat bănci pentru că ar fi avut ele probleme aici, ci pentru că băncile mamă aveau probleme.

În ultimii ani, băncile din România s-au adaptat în ceea ce priveşte procedurile interne şi calitatea oamenilor care lucrează în fiecare bancă. Dacă ne referim la categoria de profesionişti din România vedem că sunt foarte puţine domenii în care există un standard profesional atât de ridicat, ca al celor care lucrează în domeniul bancar. Cu toate acestea, mai rămân lucruri pe care băncile trebuie să le îndrepte. Spre exemplu, băncile ar trebui să filtreze mult mai bine ce ajunge la consumator dintre reglementările activităţii bancare. Dacă instituţiile financiare au specialişti care pot înţelege aceste reglementări, oamenii simpli nu pot face asta şi nici nu este în sarcina lor. Astfel, consumatorii primesc zeci de pagini de documente pentru un credit mărunt pe care nici nu au timp să le citească. Instituţiile de credit trebuie să găsească modalităţi prin care să păstreze siguranţa consumatorului şi a băncii, dar să simplifice procedurile, instrucţiunile pentru creditare şi toată comunicarea cu consumatorul. Riscul este ca oamenii să nu-şi mai citească contractele. Este ca atunci când primeşti un echipament de uz caznic şi o carte întreagă cu instrucţiuni, la care nu te uiţi niciodată.

Daria Niculcea: Fac parte din generaţia care s-a obişnuit ca totul să fie la un click distanţă, ca banii să intre imediat în cont, de exemplu. Cum au reuşit băncile să schimbe percepţia negativă care a existat în societatea românească faţă de sistemul bancar?

Radu Gheţea: S-au făcut multe eforturi în direcţia aceasta, iar tehnologia ne-a ajutat foarte mult. În România, plăţile electronice şi utilizarea cardurilor au prins foarte bine la consumatori. Surpriza va apărea în perioada imediat următoare, când sistemul de plăţi va integra QR code-ul. Acest sistem se va extinde tot mai mult în ţara noastră. Faţă de card, avantajul este nu doar că plata se face instant de pe telefonul mobil, ci că banii intră în câteva secunde în contul vânzătorului. Procesarea plăţii cu cardul poate dura acum şi câteva zile, mai ales dacă plata este făcută în zilele de weekend. Partea bună este că oamenii s-au obişnuit cu tehnologia, cu plăţile prin telefonul mobil.

Au contat atât efortul băncilor de a face educaţie financiară, cât şi eficienţa CSALB. Cu ajutorul conciliatorilor, tensiunile dintre consumatori şi bănci s-au estompat. Rezultatele sunt vizibile: dacă acum doi ani vorbeam de cifre în care incluziunea financiară era sub 50%, acum avem medii, precum în zonele urbane din marile oraşe, în care incluziunea financiară depăşeşte 80%.

Am 52 de ani petrecuţi în sistemul bancar, iar concilierea cu banca făcută prin intermediul CSALB este o etapă foarte importantă. Oamenii au venit în faţa conciliatorului, li s-a dat dreptate, iar banca a înţeles când a greşit. Istoria CSALB a început înainte de 2006-2007, deci înainte de criza pe care am parcurs-o cu toţii. Banca Mondială a acordat un grant Asociaţiei Române a Băncilor pentru a crea mediatorul bancar. Lucrurile nu s-au putut finaliza din cauza crizei, iar în 2015 am reuşit să înfiinţăm CSALB, entitate care şi-a dovedit eficienţa.

Valeriu Stoica: După criza financiară şi în perioada înfiinţării CSALB, tensiunea dintre consumatori şi bănci era foarte mare. Nu toate cauzele erau reale, mai ales că erau persoane care au încercat să stimuleze această tensiune. Unii din motive politice, alţii din considerente care nu ţin de sistemul bancar.

Acest Centru de soluţionare alternativă a litigiilor bancare are marele merit că a degrevat instanţele de judecaţă şi a restabilit înţelegerea între consumatori şi bănci. Deşi nu putem vorbi de un război între consumatori şi bănci, orice proces este ca un mic război, chiar dacă se poartă cu mijloacele legii.

Prin soluţionare amiabilă există şi efectul educativ. Cu ajutorul conciliatorilor, oamenii înţeleg propria lor situaţie financiară mai bine decât în faţa instanţei. Comunicarea se face direct, iar consumatorii au acces gratuit la adevăraţi specialişti. Mai trebuie spus că există şi o directivă europeană care îndeamnă fiecare ţară să instituie asemenea structuri de soluţionare alternativă litigiilor, nu doar în domeniul bancar, ci şi în alte domenii. Din fericire, sistemul bancar a fost foarte receptiv.

Impactul sistemului bancar în economie, în general, este decisiv în România. Economia se finanţează cel mai mult prin bănci, nu prin bursă. Asta arată că sistemul bancar s-a dezvoltat mai repede, a avut modalităţi de comunicare mai bune şi a reuşit să creeze încredere. Deocamdată sistemul pieţei de valori mobiliare pare mai complicat şi mai greu de digerat.

Daria Niculcea: În ultimii 16 ani, de când m-am mutat cu familia în România, nu am auzit de niciun faliment în sistemul bancar, deşi înainte au fost probleme în acest sens. Ce a ferit băncile de falimente în perioada recentă?

Valeriu Stoica: Trebuie să dăm Cezarului ce este al Cezarului: Banca Naţională a României nu a avut nicio restanţă în ceea ce priveşte supravegerea bancară. Când au existat semne că o bancă este în dificultate, acea bancă nu a fost lăsată să ajungă până la faliment. S-au găsit metode pentru a redresa banca respectivă sau a fost găsit un investitor care să preia banca aflată în dificultate. În domeniul bancar, chiar falimentul unei bănci mici creează, din punct de vedere psihologic, o neîncredere foarte mare. Noi am avut o problemă uriaşă în perioada 1997-1998 cu Bancorex, care era realmente falimentară, dar s-a evitat panica indusă de un faliment, prin preluarea băncii de către BCR.

Radu Gheţea: Sistemul bancar românesc este deosebit de bine pregătit pentru orice fel de şocuri. Când se întâmplă ceva în afara ţării sau în ţară, noi avem mai multe scenarii, dintre care unul este foarte pesimist. Aşa s-a întâmplat în pandemie sau când Rusia a atacat Ucraina. Această pregătire vine şi din reglementarea foarte strictă a acestui domeniu, la nivel european. În regulamentele europene din domeniul bancar, practic fiecare frază înseamnă că trebuie să faci ceva. Noi, care lucrăm în sistemul bancar, nu suntem foarte entuziaşti de toate cerinţele care vin de obicei de la Frankfurt sau de la Londra, unde sunt autoritatea de supraveghere şi autoritatea bancară. Dar, pe de altă parte, eu n-am văzut pe nimeni care să aducă argumente solide în a spune că nu trebuie să implementăm aceste regulamente foarte stricte. Singurele argumente pe care le aducem sunt în direcţia de a prelungi perioada de implementare.