Şpaga şi competenţa sunt direct proporţionale

Ideea desfiinţării Poliţiei Economice şi trecerii competenţelor sale la Garda Financiară prin­tr-o ordonanţă (programată, se pare, pentru săptă­mâna aceasta), după cum a anunţat premierul Călin Popes­cu Tăriceanu, este o idee ciudată, deşi nu este nouă, ci se vehiculează de când am trecut la capitalism.

Primul ministru a justificat-o spunând că Poliţia noas­tră economică nu are echivalent în nicio ţară europeană şi că reprezintă o moştenire comunistă.

Argumentul nu excelează în logică, iar informaţia pusă în circulaţie de premier este lacunară, provocând nedumerire.

Este neclar, de pildă, ce în­seamnă "desfiinţarea Poliţiei Economice" - adică, ar urma dezmembrarea serviciului şi trecerea tuturor competenţelor la Gardă? Sau i-ar reveni acesteia doar o parte a competenţelor, mai potrivite Gărzii? Să zicem că ea s-ar putea pricepe la combaterea spălării banilor şi a evaziunii fiscale (unii susţin că, în aceste subiecte oricum, Poliţia aruncă pisica în curtea Gărzii, chiar şi în prezent).

Dar, ar putea Garda să deceleze infracţiunile săvârşite cu carduri false?

Mai greu, dar cine ştie, poate că dispune de comisari talentaţi.

Dar moneda falsă? Şi abuzul în piaţa de capital? Manipulările? Delapidarea, furturile? Gestiunea frauduloasă? Abuzul în serviciu? Încălcarea drepturilor de autor şi a legii mărcilor? Concurenţa neloială? Înşelăciunile? Deturnarea de fonduri europene?

În realitate, speţele acestea necesită personal alcătuit din jurişti (ca la Poliţie), în timp ce Garda este alcătuită din economişti specializaţi să urmărească mişcările din conturile contabile.

Ceea ce provoacă altă nedumerire: se vor transfera actualii poliţişti la Garda Fi­nanciară?

Se pare că poliţiştii nu vor dori să se integreze în structurile Finanţelor. Gurile rele susţin că Poliţia Economică şi-a pierdut calităţile şi orgoliul de "corp de elită", după Revoluţie, fiind penetrată de clienţi mărunţi ai politicii, şi de subofiţeri care şi-au absolvit facultăţile doar de formă, fără să atingă nivelul necesar de com­petenţă.

Cârcotaşii susţin că maximum 5% din poliţiştii actuali de la Economic vor accepta să se transfere la Gardă şi că res­tul se va reorienta - penal, circulaţie, etc.

Ei argumentează susţinând că nu Călin Popescu Tăriceanu şi nu PNL, ci Adrian Năstase şi PSD au iniţiat restructurarea Poliţiei în termenii anunţaţi acum, încă în anii 2003-2004. Că măsura anunţată săptămâna trecută, probabil, ţine de înţelegerile dintre cele două partide, după înfrângerea din Referendum şi reprezintă răsplata liberală, în schimbul susţinerii socialiste la guvernare.

Peste toate astea, gurile rele pretind că, oricum, Tăriceanu nu va reuşi restructurarea Poliţiei din cauza opoziţiei poliţiştilor înşişi, susţinând că, de fapt, cadrul legal pentru restructurare există de trei ani (de când l-a creat Năstase) şi că PNL nu va reuşi, acolo unde PSD a eşuat.

Şi că, dacă Tăriceanu, totuşi, va desfiinţa administrativ Poliţia Economică, atunci, pur şi simplu, va dispărea competenţa pe un număr de speţe în combaterea infracţionalităţii economice. (Desigur, va scădea şi corupţia, pe principiul că hoţul neprins este om cinstit şi atunci de ce să mai dea şpagă?!)

Pe de altă parte, nici Garda Financiară nu are o imagine publică briliantă - ea este percepută drept o instituţie politizată, acţionând la comanda partidelor sau, simplu, a unor politicieni conectaţi la afaceri. Se spune că şi cel mai mărunt comisar şi-a făcut vile şi şi-a cumpărat mai multe automobile.

Dintr-o perspectivă mai largă, pare că infractorii sunt nemulţumiţi de preţul prea ridicat pe care îl pretind organele de control - Gardă şi Poliţie - ca să închidă ochii. Şi de aceea, prin "filiera" politică, au presat la diminuarea atribuţiilor Gărzii şi Poliţiei.

Acum, pare să aibă loc marea lovitură, concediind "serviciul de pază" şi lăsându-i, la poartă, doar "cuşca", dar goală.

De vreo 2-3 ani, Garda nu mai are dreptul la controale inopinate; controalele pe care, totuşi, are dreptul să le facă, trebuie să fie tematice.

Poate că în aceste cazuri nu este chiar foarte clar că măsura serveşte vreunei mafii din mediul de afaceri, pentru că, întradevăr, unii comisari şi poliţişti îmbătaţi de putere, deveniseră coşmarul afaceriştilor (chiar oneşti), siliţi să facă "provizioane" pentru şpăgi şi să le prevadă în business-plan, ca "Taxă de protecţie".

De fapt, controlul inopinat nu deranjează nicidecum o afacere corectă, dacă funcţionarul fiscal este un om de bun simţ şi la locul lui şi dacă nu abuzează, nu hărţuieşte.

Ca manager, nu poţi decât să fii fericit că un om competent îţi verifică contabilul. Ai şi tu senzaţia că nu plăteşti taxe degeaba.

Pentru a preveni abuzurile nu era nevoie să fie desfiinţat controlul inopinat, ci controlorii să fie puşi la locul lor să-şi cunoască lungul nasului şi să-şi scurteze mâinile.

În schimb, o lege care dezincriminează frauda bancară, pentru o zi (o anumită zi!) este o evidentă izbândă politică a Mafiei.

De aceea, interpretarea că restructurarea Poliţiei anunţată de Tăriceanu ar fi o agresiune împinsă de pe emisfera întunecată a afacerilor, este o interpretare verosimilă.

Uniunea Europeană ne cere să diminuăm corupţia.

Uniunea Europeană nu ne spune cum să facem asta.

Putem să punem Poliţia Economică şi Garda Financiară sub aceeaşi pălărie, ca în Italia. Sau putem să le ţinem separat, cum le-am moştenit de la Ceuşescu, că-i mort şi nu ne mai deranjează.

Nu, problema este alta: nu care cumva să ajungem să raportăm că s-a diminuat corupţia, bazându-ne pe singurul motiv că hoţii nu mai au cui să dea şpagă.

Pentru că şpaga mare se dă pentru înaltă competenţă.