Statul austriac nu va mai garanta depozitele bancare

Într-o lume a banilor făcuţi din nimic, iluzia stabilităţii a fost menţinută şi prin "garantarea" depozitelor bancare ale populaţiei de către stat. Criza financiară globală declanşată în 2007 a schimbat, însă, din mers regulile jocului. Transformarea a fost aşa de profundă încât nu mai există nici măcar reguli pentru schimbarea regulilor.

Băncile, mai mult sau mai puţin sistemice, au avut nevoie de susţinere financiară din partea guvernelor pentru a se menţine pe linia de plutire, dar costurile extrem de ridicate au început să-şi producă efectele.

Toate pachetele de salvare îndreptate către sectorul bancar au avut doar efecte temporare, deoarece nu au abordat un aspect fundamental: calitatea şi valoarea activelor din bilanţurile instituţiilor financiare.

Şi nici nu aveau cum să facă acest lucru. "Valoarea" activelor, precum şi "valoarea" garanţiilor din spatele acestora, au fost umflate artificial pe fondul creşterii necontrolate a creditării.

Revenirea cotaţiilor activelor bancare către valori mai "pământene" nu a fost posibilă din cauza necesităţii de a păstra echilibrul bilanţier, în condiţiile în care pasivul este alcătuit, în cea mai mare parte, din depozitele clienţilor.

Acum s-a ajuns la un punct fundamental de răscruce în Europa: lansarea "experimentului" privind eliminarea completă a garantării depozitelor bancare de către stat, pe fondul legislaţiei care stabileşte procedura de bail-in a creditorilor instituţiilor bancare.

Oricât ar părea de ciudat şi neverosimil, "cobaiul" nu este vreo ţară de la periferia Europei sau de la periferia zonei euro. Nu, este vorba de Austria, ţară care face parte din aşa-numitul "nucleu dur" al zonei euro.

În prezent, pragul de garantare al depozitelor bancare din Austria este de 100.000 de euro, din care prima jumătate este acoperită de către bănci, iar restul de către guvernul federal.

Noua lege, care va intra în vigoare în iulie 2015, a fost elaborată conform noilor norme europene şi elimină obligaţiile guvernamentale în ceea ce priveşte garantarea depozitelor.

Acestea vor fi "asigurate" de un fond constituit prin contribuţiile instituţiilor bancare, după cum scrie cotidianul Der Standard.

În conformitate cu reglementările actuale, băncile sunt obligate să contribuie la formarea surselor de rambursare a depozitelor doar după apariţia unui caz de insolvenţă bancară. Noua lege instituie contribuţii obligatorii anuale, a căror valoare depinde de gradul de risc individual al băncilor.

Din păcate, orizontul de constituire a noului fond de garantare este destul de îndepărtat (n.a. anul 2024), iar valoarea acestuia va fi de circa 1,5 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 0,8% din valoarea cumulată a depozitelor bancare.

"Pentru deponenţi nu se vor observa schimbările", a fost declaraţia oficială a Ministerului de Finanţe, conform unui articol din cotidianul Die Presse.

Este adevărat, dar orizontul "fericirii" date de ignoranţă şi încrederea oarbă în asigurările guvernamentale nu este, nici pe departe, aşa de îndepărtat.

Noua iniţiativă a guvernului de la Viena a determinat cotidianul german online Deutsche Wirtschafts Nachrichten să scrie că "deponenţii vor fi nevoiţi să se informeze foarte bine cu privire la situaţia băncii unde plasează economiile", dar "această sarcină este deosebit de dificilă, din cauza rapoartelor financiare confuze şi a complexităţii interdependenţelor din sistemul bancar".

După cum scrie Der Standard, anumite categorii ale depozitelor se vor bucura de o protecţie sporită. Aici este inclusă garantarea integrală a depozitelor constituite în monedă străină, precum şi a depozitelor marilor companii.

De asemenea, depozitele cu o valoare de până la 500.000 de euro, rezultate în urma vânzării unor proprietăţi imobiliare, vor fi garantate integral pentru o perioadă de trei luni de la data constituirii. Alte depozite garantate integral vor fi cele rezultate din moşteniri sau a sumelor obţinute prin partaj în urma divorţului.

O schimbare importantă se referă la perioada de rambursare a sumelor din depozitele garantate. Aceasta se va reduce la 5 zile, de la 20 de zile în prezent.

Având în vedere gradul extrem de redus de acoperire a depozitelor bancare de către noul fond de garantare, legea include posibilitatea atragerii unor surse externe de finanţare prin împrumuturi, dar nu sunt precizate şi sursele, după cum arată articolele din presa austriacă.

Pentru analistul american Martin Armstrong, planurile guvernului de la Viena sunt echivalente cu un default. "Plăteşti taxe toată viaţa şi ţi se spune că guvernul este gata să te protejeze. Austria demonstrează cum va arăta viitorul pentru toate naţiunile, în condiţiile în care un nou proiect de lege prevede că depozitele nu vor mai fi garantate de către guvern", scrie Armstrong pe site-ul său.

Ceea ce se întâmplă acum nu este decât faza finală a unui proces cu final aşteptat. "Guvernele sunt incapabile să administreze economiile, deoarece sunt corupte prin însăşi esenţa lor şi nu pot funcţiona în beneficiul cetăţenilor", este concluzia lui Martin Armstrong.

Forma finală a legii va oferi un cadru de referinţă pentru viitorul fondurilor de garantare a depozitelor bancare din Europa.

Orizontul de timp, al cărui moment zero pentru Uniunea Europeană va fi la începutul anului viitor, mai oferă suficient timp pentru informare şi pregătire, care trebuie să pornească de la premisa "în spaţiu, nimeni nu te aude când strigi", motto-ul filmului Alien.

La fel ca în faţa unor monştri de origine extraterestră, europenii se vor trezi lipsiţi de apărare în faţa confiscării "reglementate" a depozitelor de o viaţă şi nimeni nu le va auzi durerea, pentru că băncile centrale şi guvernele nu le mai aud strigătele, ci au urechi doar pentru "şoaptele" băncilor.