SUBVENŢIILE PENTRU SURSELE ALTERNATIVE DE ENERGIE NE CONDAMNĂ LA SUBDEZVOLTARE Energie verde pentru un viitor negru

Era o vreme când lumina venea de la Răsărit. Acum lumina trebuie să fie ecologică, iar noul far călăuzitor este Germania, cu ale ei panouri solare şi mori de vânt, care sunt folosite drept exemple până şi de către promotorii "revoluţiei verzi" din Statele Unite.

Germania a început subvenţionarea masivă a surselor alternative încă din 2000, dar a " uitat" să extindă corespunzător şi reţeaua de transport. Instalarea noilor linii de înaltă tensiune a întâmpinat dificultăţi majore, în condiţiile în care acordarea permiselor este puternic contestată de grupurile de activişti ecologişti, atât la nivelul landurilor cât şi la nivel federal.

Adâncirea crizei datoriilor suverane din Europa a determinat autorităţile germane să analizeze mai bine adevăratele costuri ale energiei verzi, iar rezultatele le-au îngrozit. Subvenţiile de sute de miliarde de euro au ajuns să ameninţe stabilitatea financiară a statului, iar reţeaua de transport a electricităţii este subdimensionată şi face faţă tot mai greu fluctuaţiilor masive de tensiune.

Într-un studiu recent, profesorul Günther Keil, de la Institutul European pentru Climă şi Energie, des-fiinţează pur şi simplu politica de promovare a energiei regenerabile din Germania. Profesorul Keil scrie că "politica de transformare a sectorului energetic al Germaniei reprezintă deja un eşec", care pune în pericol nu doar reţeaua de transport locală a energiei electrice, ci şi pe cea europeană.

După închiderea centralelor atomice, ca urmare a accidentului de la Fukushima, Germania a devenit importator net de energie, pe fondul unei creşteri accelerate a preţurilor. Mai mult, Germania a descoperit că nu are capacităţi de transport suficiente a energiei electrice între partea de nord (n.a. unde sunt localizate parcuri eoliene gigantice) şi cea de sud.

Soluţia? Energia este transferată către consumatorii din sud prin Cehia şi Polonia. Rezultatul? Bloomberg scria, în urmă cu câteva zile, că Cehia a fost foarte aproape de o cădere la nivel naţional a reţelei electrice, ca urmare a supraîncărcării determinate de transferul electricităţii din nordul Germaniei.

Fluctuaţiile majore din sistemul de transport şi incertitudinile legate de capacitatea sistemului energetic din Germania de a asigura un flux continuu de electricitate au determinat companiile cu un consum intensiv să ia în considerare relocarea pe alte pieţe. Această perspectivă deosebit de negativă a determinat autorităţile să utilizeze intensiv centralele clasice pe combustibili fosili, precum şi reactivarea unor centrale închise.

Conform unui sondaj organizat de Asociaţia Camerelor de Comerţ şi Industrie din Germania, circa 20% din companiile industriale şi-au mutat activităţile în străinătate sau intenţionează să facă acest pas.

"Furnizarea energiei electrice reprezintă acum principalul risc din Germania pentru cineva care doreşte să pornească o afacere", a declarat Hans Heinrich Driftmann, preşedintele Asociaţiei Camerelor de Comerţ şi Industrie din Germania, pentru Der Spiegel.

Efectul profund destabilizator al tehnologiilor verzi asupra mediului economic, trecut cu vederea de ideologii încălzirii globale, se manifes-tă acum tot mai puternic la nivelul întregii Europe. În condiţiile în care tot mai multe guverne au renunţat sau sunt gata să renunţe la subvenţionarea energiei verzi, grupurile de interese din sector au trecut la ameninţări directe şi acţiuni în instanţă, pe lângă plângerile adresate instituţiilor UE.

Investitorii în energia solară din Cehia s-au confruntat anul trecut cu eliminarea efectivă a subvenţiilor şi au acţionat în judecată guvernul. Aceştia cer despăgubiri de 4 miliarde de coroane, în condiţiile în care tarifele preferenţiale au început să fie taxate cu o rată de 26%, iar cazul lor este dezbătut acum de Curtea Constituţională.

Portugalia a suspendat pe termen nedefinit, în februarie 2012, eliberarea licenţelor pentru proiectele de energie regenerabilă, pentru a îndeplini condiţiile de austeritate impuse de CE, FMI şi BCE la acordarea ajutorului financiar de 78 de miliarde de euro. Federaţia Europeană a Energiilor Regenerabile (EREF) a remarcat imediat că "austeritatea din Portugalia poate conduce la violarea ţintelor de energie regenerabilă", în condiţiile în care guvernul de la Lisabona ia în considerare introducerea unei taxe pentru acest tip de energie, cu aplicare retroactivă.

EREF a cerut Comisiei Europene să avertizeze guvernul portughez că nu îşi respectă ţintele de energie verde şi încalcă normele europene. Cu mai puţin de doi ani în urmă, site-ul EnergyBoom scria că Portugalia s-a transformat într-o adevărată putere a energiei verzi, fiind un exemplu pentru alte ţări.

După boom-ul din perioada 2007 - 2010, Spania s-a văzut nevoită să sus-pende toate subvenţiile acordate sectorului energiei regenerabile, pe fondul dificultăţilor financiare insurmontabile, ultimul decret regal în acest sens fiind emis în ianuarie 2012.

Atente la direcţia din care bate vântul, majoritatea companiilor spaniole din sector s-au orientat către păşuni mai verzi din Estul Europei.

Aşa a ajuns Iberdrola, cel mai mare producător de energie electrică din Spania, şi în România, unde tocmai a acţionat în judecată statul şi cere despăgubiri importante pentru că nu îi sunt legate morile de vânt la reţeaua electrică.

Acţiunea companiei spaniole a fost perfect previzibilă, în condiţiile în care procesele "investitorilor verzi" s-au extins considerabil în ultimii ani. Ei nu fac decât să îşi ceară în instanţă dreptul divin la subvenţii pe zeci de ani, promis cu atâta generozitate de autorităţi iresponsabile.

În Spania, Iberdrola se opune cu vehemenţă unui plan guvernamental care prevede asumarea de către producătorii de electricitate a unei părţi din restanţele de 24 de miliarde de euro ale populaţiei. Cum s-a ajuns aici? Consumatorilor spanioli li s-a permis plata parţială a facturilor de electricitate, în scopul atenuării efectelor subvenţiilor pentru energia regenerabilă, în condiţiile în care funizorilor li se permitea să contabilizeze veniturile integrale.

Die Welt scria recent că "din cauza facturilor neplătite, circa 600 de mii de gospodării din Germania au fost deconectate de la reţeaua electrică în 2010, conform datelor Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor din Renania de Nord-Westfalia".

Se pare că săracii, indiferent de naţionalitatea lor, nu vor fi niciodată capabili să aprecieze idealurile măreţe ale conducătorilor, care sunt gata să ne arate că vârful suprem al progresului este tiglăzăul pe cărbuni. Sau poate cei de la Apple vor inventa un iPad care va merge cu paie ecologice şi va avea extensii de memorie din coceni de porumb.

Rămâne de văzut dacă şi în Germania vor fi utilizate aceste tactici de intimidare a autorităţilor de către lobby-ul verde, după ce guvernul de la Berlin a trecut la aplicarea unui program masiv de reducere accelerată a subvenţiilor. Întâmplător sau nu, cu puţin timp în urmă a apărut cartea "Soarele rece" a profesorului Fritz Vahrenholt, fost director executiv al grupului de energie regenerabilă RWE Innogy, în care sunt demontate sistematic miturile încălzirii globale. Aceasta a urcat rapid în topul vânzărilor şi a declanşat dezba-teri furibunde în presa germană, reuşind performanţa de a trimite în defensivă promotorii încălzirii globale, care au monopolizat prea mulţi ani discursul public, fără a permite ca şi opiniile contrare să se facă auzite.

După avizul Comisiei Europene, România are, de câteva luni, un cadru de promovare a producerii energiei din surse regenerabile şi este gata să-şi sacrifice viitorul economic pe altarul energiei verzi.

Ţintele interne pentru producţia şi consumul de energie regenerabilă până în 2020 au fost stabilite semnificativ peste obiectivele impuse de UE, cu toate că eram foarte aproape de aceste obiective încă din 2008, pe fondul unei producţii ridicate în centralele hidroelectrice.

La fel ca în Germania, şi autorităţile noastre au uitat de necesitatea extinderii reţelei de transport, mai ales în condiţiile unei repartizări dispersate a noilor facilităţi de producţie. Transelectrica a anunţat, de mai multe ori, că poate satisface cererile de conectare fără probleme doar pentru 3.000 MW, conform articolelor din presă.

Creşterea presiunilor din partea instituţiilor internaţionale pentru liberalizarea cât mai rapidă a preţurilor, inclusiv noile avertismente ale Comisiei Europene, pun România într-o situaţie extrem de delicată. Vor creşte preţurile electricităţii cu peste 30% până în 2017, după cum arată prognozele ANRE (Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei)?

Ca urmare a lipsei investiţiilor şi a jafului sistematic din sectorul energetic din ultimele două decenii, o creştere a preţurilor nu poate fi evitată. Dar de ce trebuie amplificată tendinţa de creştere şi prin subvenţionarea energiei verzi, când există variante mult mai eficiente?

În 2011, Günther Oettinger, Comisarul pentru Energie al UE, a avertizat asupra consecinţelor dramatice ale creşterii preţurilor electricităţii din Germania. Oettinger a precizat că nu este ameninţat doar mediul de afaceri, ci şi pacea socială, în condiţiile în care plata facturilor este tot mai împovărătoare pentru populaţie.

Au fost luate în calcul toate aceste elemente de către autorităţile noastre când au stabilit strategia energetică? Puţin probabil. Experienţa politicilor economice din ultimii douăzeci de ani ne arată că se va merge în continuare pe drumul energiei verzi, fiind ignorate toate riscurile de subminare a economiei naţionale. Cel puţin vom fi siguri că nu vom ajunge din nou în comunism, deoarece Lenin includea electricitatea în definiţia idealului de aur al omenirii.

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.