SUFLAREA DE VÂNT ESTE MAI CONSISTENTĂ DECÂT CAPITALUL BĂNCILOR SPANIOLE?  O absurditate economică, două absurdităţi economice şi... Spania

Don Quijote de la Mancha a fost un maestru al realismului. Eroul celui mai important scriitor al literaturii spaniole nici măcar nu a visat să-şi ducă fanteziile cavalereşti pe culmile disperării întâlnite astăzi la Madrid.

Pe zi ce trece, realitatea, mai ales în anumite regiuni ale Europei, ajunge să depăşească imaginaţia lăsată moştenire, în formă scrisă sau vorbită, de generaţiile secolelor anterioare.

Cum altfel ar fi posibil ca pierderile bancare să fie transformate în "capital" printr-o simplă schimbare de semantică sau PIB-ul să crească prin demolări?

După cum scrie Reuters, băncile spaniole cer guvernului ca mai mult de două treimi din valoarea activelor din taxe amânate, de circa 50 de miliarde de euro, să fie convertite în credite fiscale, care pot fi contabilizate la majorarea capitalului.

Activele din taxe amânate apar ca urmare a unor pierderi sau deprecieri a activelor bancare, fiind posibilă utilizarea acestora la compensarea unor obligaţii fiscale viitoare, dar în condiţiile revenirii băncilor pe profit. Creditul fiscal reprezintă suma dedusă din valoarea totală a obligaţiei fiscale a unui contribuabili. Conform normelor de adecvare a capitalului Basel III, majoritatea categoriilor de active din taxe amânate nu vor mai putea fi utilizate drept capital, spre deosebire de creditele fiscale.

"Băncile spaniole presează Madridul pentru a accepta reclasificarea a miliarde de euro în active din taxe amânate astfel încât bilanţurile lor să pară mult mai puternice, conform noilor reglementări Basel III", scrie şi Financial Times.

Cotidianul financiar britanic mai precizează că "negocierile dintre bănci şi autorităţi indică faptul că propunerea se bucură de susţinerea oficială".

Nu-i aşa că finanţele moderne lasă în urmă, cu mult, orice formă de vrăjitorie din basmele copilăriei? Este incredibil, într-adevăr, faptul că se discută o astfel de problemă, dar este greu de crezut că magia se va opri aici.

Pentru că este nevoie de noi inginerii financiare care să acopere pierderile bancare, în condiţiile în care iluzia capitalului nu va face faţă realităţii.

Mark J. Grant, un veteran al Wall Street-ului, a urmărit mai atent situaţia din Spania şi a descoperit existenţa unor credite multiple, garantate cu acceaşi proprietate rezidenţială. Datele sunt preluate de la Sareb (Sociedad de Gestión de Activos procedentes de la Reestructuración Bancaria), "banca rea" înfiinţată de autorităţile spaniole. Grant mai scrie că Sareb a descoperit în portofoliul său şi imobile inexistente drept garanţii bancare.

Oare cât trebuie să tipărească Banca Centrală Europeană doar pentru acoperirea "canioanelor" din Spania? Şi cât de credibilă mai este atitudinea guvernului de la Madrid?

"Guvernul de la Madrid spune adevărul în acelaşi mod în care sardinele escaladează natural munţii", a fost concluzia lui Grant. Se pare că aceeaşi încredere în guvernul Rajoy este împărtăşită şi de trei sferturi din populaţia Spaniei, conform ultimelor sondaje de opinie.

Atitudinea populaţiei nu ar trebui să mire pe nimeni, nici chiar pe oficialii europeni. Ce ar mai fi de spus, când singurele speranţe pentru creşterea economică vin din sectorul specializat în demolări?

Un articol recent de la Bloomberg arată că Sareb a decis oprirea lucrărilor la circa 25% din proiectele imobiliare din portofoliul său pentru a evalua oportunitatea finalizării acestora. Conform surselor citate de Bloomberg, o parte dintre aceste proiecte vor fi demolate.

Alocare aiuristică a resurselor? Nicidecum! Cărămizile puse înainte de spargerea bulei imobiliare au contribuit la creşterea PIB-ului, iar aceleaşi cărămizi, scoase acum din structura clădirilor, vor contribui tot la creşterea economică. Oare nu ar fi mai simplu ca omenirea să atingă cele mai înalte culmi ale creşterii economice prin săparea şi acoperirea unor canale care să străbată marile oceane ale planetei?

Poate că astfel s-ar rezolva şi problema şomajului din Spania, care se menţine peste 25% de mai mult timp, iar FMI prognozează menţinerea acestui nivel cel puţin până în 2018 fără o reformă radicală a pieţei muncii.

Dar absurdul economic din Spania nu se opreşte aici. Tot Bloomberg a confirmat recent o ştire căreia nu i-am dat crezare când am văzut-o prima dată pe blogurile economice. "Spania doreşte să-i oblige pe consumatorii de electricitate, care îşi generează necesarul din surse curate, să plătească pentru acest privilegiu", scrie agenţia de ştiri, caracterizând "iniţiativa" drept "o atitudine nemaîntâlnită pe alte pieţe".

Oare cine se crede statul spaniol? Adică, după ce am înghiţit propaganda verde şi mi-am instalat panouri solare pe acoperiş, mai trebuie să plătesc din cauza concurenţei pe care o fac producătorilor şi distribuitorilor oficiali? Care producători se confruntă cu pierderi tot mai mari din cauza aceluiaşi stat, incapabil să-şi onoreze obligaţii nerealiste autoasumate?

Da, acestea se întâmplă în Spania, o poveste de "succes" a zonei euro din ultima decadă. Absurd? Desigur! Inevitabil pentru alte ţări din zona euro? Nicidecum!

Mai avem de aşteptat doar până la alegerile din Germania pentru a urmări la televizor cum o armată de clone ale lui Don Quijote vor ataca morile de vânt ale Europei, mori de vânt care sunt ameninţate de faliment chiar şi în Germania.