Superguvernul, structura care trebuie să salveze Europa de la faliment

Franţa şi Germania au decis să propună partenerilor europeni crearea unui guvern al zonei euro. O suprastructură care să vină de hac crizei datoriilor. În ţara noastră, când apare o problemă importantă se creează rapid o comisie care să o rezolve şi chiar dacă în general nu apar rezultate concrete, măcar există preocupare. Europa dispune de structuri mult mai complexe.

Planul prezentat de Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel este bine structurat, cu câteva măsuri de combatere a crizei datoriilor, existând chiar şi o propunere pentru un conducător al acestei noi structuri: actualul preşedinte al Consiliului European, Herman Van Rompuy. Noul guvern economic ar urma să se întrunească doar de două ori pe an, propunerea fiind trimisă ieri dimineaţă preşedintelui Uniunii Europene. Şansele de reuşită sunt destul de mari având în vedere din partea cui vine propunerea. Se doreşte asigurarea unei mai bune guvernări trans-frontaliere pentru zona euro, prin întâlniri bianuale ale liderilor europeni şi prin crearea unei preşedinţii - de doi ani şi jumătate - care să conducă uniunea monetară. După apariţia acestui guvern, toate cele 17 ţări din zona euro vor trebui să adopte o regulă privind echilibrarea finanţelor publice - "regula de aur", care este deja în vigoare în Germania şi în curs de adoptare în Franţa. Conform declaraţiilor lui Sarkozy, dacă va fi adoptată propunerea, măsura conform căreia guvernele din zona euro trebuie să impună prin Constituţie reguli de limitare a deficitului va fi obligatorie, nicidecum opţională. În prima fază, luna viitoare, va fi propusă introducerea unei taxe pe tranzacţiile financiare din UE.

"Miniştrii de finanţe din Germania şi Franţa vor veni, în septembrie, cu o propunere comună la nivel UE pentru introducerea unei taxe pe tranzacţiile financiare. Aceasta este o prioritate pentru noi", a declarat Nicolas Sarkozy. Altă propunere se referă la îmbunătăţirea guvernanţei trans-frontaliere, prin întâlniri bianuale ale liderilor europeni. Foarte interesantă este o altă declaraţie a preşedintelui francez, în spatele căreia se întrevede o alianţă care poate oferi în viitor "direcţiile" uniunii: "Dorim să ne exprimăm voinţa fermă de a apăra euro şi de a ne asuma responsabilităţile speciale ale Germaniei şi Franţei în Europa, astfel încât să avem un punct de vedere comun asupra tuturor problemelor", a spus Sarkozy. Un înalt oficial al UE, citat în această primăvară de către "The Economist", pare să fi găsit cheia acestei alianţe: "Franţa are nevoie de Germania pentru a-şi masca slăbiciunea, iar Germania are nevoie de Franţa pentru a-şi ascunde adevărata putere". Un prim veto franco-german este legat de crearea unor obligaţiuni comune pentru zona euro, care să înlocuiască bonurile de tezaur ale fiecărui stat, măsură ce fusese solicitată chiar de Comisia Europeană. Mesajul este clar, aceste obligaţiuni ar pune în pericol ţările mai bine situate, aşa că deocamdată se spune "pas". Această propunere comună vine ca un răspuns la presiunile de a veni cu planuri de întărire a zonei euro şi de refacere a încrederii pe pieţele financiare, după o lungă perioadă de tensiuni, cauzate de situaţia în care se află Grecia, Irlanda şi Portugalia. Este evident că se doreşte o formă de supracontrol economic, astfel încât să nu se mai ajungă la situaţii precum acelea din cele trei ţări prezentate mai sus, în fond o măsură de protecţie a superputerilor europene.