Ţară cu preşedinte neconstituţional şi guvern neconstituţional

Traian Băsescu ră­mâne fără emoţii în scaunul Pre­şedinţiei, în ciuda eforturilor Parlamentului, pentru că ieri după-masă, Curtea Constituţională a invalidat modificările la Legea referendumului.

Adică, destituirea preşedintelui prin referendum rămâne să fie decisă, aşa cum a fost şi până acum, de votul majorităţii electoratului ca întreg (probabil, vreo şaisprezece milioane de cetăţeni), iar nu prin votul majoritar al celor care se prezintă la urne (probabil, vreo şapte-opt milioane de cetăţeni).

Întrucât cei prezenţi la urne aproximează jumătatea cetăţenilor cu drept de vot, este practic imposibil ca toţi aceştia să voteze împotriva lui Băsescu (cu atât mai mult cu cât majoritatea confortabilă a electoratului îi este favorabilă).

Aseară era aşteptată încă o părere a Curţii Constituţionale, cea asupra solicitării Parlamentului privitoare la suspendarea pre­şedintelui pe motiv de neconstituţionalitate a faptelor lui, prezentate de Comisia de anchetă Voiculescu. Ea a fost amânată pentru astăzi.

Dar, indiferent de opinia Curţii în acest al doilea caz, prima sa opinie o aruncă pe cea de a doua în plan secundar. Pentru că, dacă Băsescu nu mai poate fi demis la referendum (şi era, oricum, foarte problematic că ar fi pierdut chiar şi într-un referendum organizat după noile reguli dorite de Parlament), atunci ce sens ar mai avea suspendarea lui în vederea organizării referendumului?!

Eventual, ar avea sens, doar pentru hărţuirea lui Băsescu, iar nu pentru destituirea lui.

Hărţuirea, însă, l-ar victimiza şi i-ar creşte popularitatea, şi aşa ridicată. Ceea ce adversarii săi, în mod normal, doresc să evite.

Aşa că, dacă Curtea Constituţională va decide că Băsescu încalcă Constituţia, atunci ne-am căptuşit cu un preşedinte neconstituţional care nu poate fi clintit din scaun. Curtea Constituţională are, însă, foarte mult de lucru zilele acestea. Căci PD şi Ioan Talpeş au de gând să conteste constituţionalitatea noului Cabinet Tăriceanu, deşi acesta a fost validat de Parlament.

Talpeş susţine că Tăriceanu nu mai putea fi nominalizat drept premier, pentru că Alianţa D.A. s-a destrămat şi că trebuia să fie numit Mircea Geoană, pentru că majoritar în Parlament este acum PSD.

Liderul PD Emil Boc numără opt ministere noi în actualul Cabinet şi susţine că ele trebuiau să se întemeieze pe legi de înfiinţare. Că, adică, Parlamentul nu putea să le voteze, fără să le înfiinţeze mai întâi.

Din aceste argumente ar decurge că noul Guvern n-ar fi constituţional.

Problema este că, ieri, pre­şedintele Traian Băsescu a semnat decretul care îi validează pe noii miniştrii şi ne-a dat întilnire astăzi la ceremonia de în­vestitură. Şi în felul acesta, ne-am căptuşit şi cu un Guvern neconstituţional, validat de preşedintele neconstituţional.

Logica arată că, dacă parlamentarii insistă în a susţine neconstituţionalitatea lui Băsescu, atunci implică şi neconstituţionalitatea Guvernului. Ceea ce este îndeajuns de hazliu şi îndeajuns de neliniştitor, în acelaşi timp.

Ce va mai fi rămas constituţional în ţară, într-o astfel de situaţie? Parlamentul? Dar şi forul legislativ poate dobândi lesne imaginea de neconstituţionalitate. Este de ajuns ca Parlamentul să se decidă să nu ţină seama de opinia Curţii Constituţionale în privinţa referendumului, pentru că, oricum, opinia Curţii este doar consultativă şi nu are putere de lege, cu Preşedinte, Guvern şi Parlament, toate neconstituţionale.

Şi uite-aşa, ne putem trezi într-o ţară a fărădelegii.

În situaţie, este de urmărit cu mare atenţie dacă, la ceremonia de învestitură a miniştrilor la Pre­şedinţie, anunţată pentru astăzi, miniştrii UDMR vor jura cu mâna pe Constituţie.

Încă o dată: Atenţie!