Taxarea la sânge a celor care economisesc nu mai este suficientă în Europa

Decizia BCE privind noile măsuri de relaxare monetară a venit pe fondul reducerii drastice a ultimelor prognoze de creştere publicate pe site-ul instituţiei.

Cu toate acestea, se pare că există destui membri ai Consiliului Guvernatorilor care apreciază că "prognoza pentru 2019 este încă prea optimistă", după cum arată un articol Bloomberg.

Daniel Lacalle, economist-şef al companiei spaniole de administrare a activelor financiare Tressis şi profesor la IE Business School din Madrid, scrie că nici ultima decizie de politică monetară a BCE nu contribuie cu nimic la rezolvarea adevăratelor probleme din zona euro: supracapacităţile de producţie, datoriile ri­dicate sau intervenţiile gu­vernamentale excesive.

"Toate guvernele au abandonat orice încercare de reformă şi se bazează doar pe politica monetară", mai scrie Lacalle pe contul său de Twitter, iar "BCE a revenit la măsuri de zombificare a economiei", deoarece "dobânzile zero încurajează acumularea dezechilibrelor, creşterea datoriilor şi iresponsabilitatea fiscală".

În aceste condiţii, se poate spune că nu mai există decât o singură "cale" prin care guvernele zonei euro să fie convinse că trebuie să adopte reforme structurale dure: exprimarea independenţei BCE nu doar la nivel declarativ şi renunţarea la politica monetară ultrarelaxată.

Din păcate, o asemenea decizie nu va veni de la un Consiliu al Guvernatorilor condus de Mario Draghi, care a declarat la ultima conferinţă de presă că "dobânzile negative au avut un succes destul de mare în politica noastră monetară".

Având în vedere natura economică a dobânzii, oricine încearcă să găseas­că justificări pentru dobânzile negative sau, mai mult, le consideră instrumente legitime de politică monetară, se descalifică pentru totdeauna din profesia de economist.

De asemenea, dobânzile menţinute artificial în apropiere de zero au efecte deosebit de negative atât asupra sectorului productiv cât şi asupra gospodăriilor.

Trei cercetători de la Princeton University şi University of Chicago au publicat recent un articol în care arată că "dobânzile scăzute încurajează concentrarea pieţelor", iar acest fenomen este însoţit de "reducerea dinamis­mului şi a ritmului de creştere a productivităţii muncii" (n.a. "Low Interest Rates, Market Power, and Productivity Growth", NBER WP 25505, ianuarie 2019).

Concluzia autorilor este că "reducerea dobânzilor pe termen lung are tendinţa să facă structura pieţei mai puţin competitivă la nivelul sectoarelor industriale".

Anterior, profesorii Richard Werner şi Kang-Soek Lee, de la Universitatea Southampton din Marea Britanie, au analizat relaţia dintre dobânzi şi creşterea PIB-ului nominal din SUA, Marea Britanie, Germania şi Japonia într-un articol din revista "Ecological Economics" (n.a. "Reconsidering Monetary Policy: An Empirical Examination of the Relationship Between Interest Rates and Nominal GDP Growth in the U.S., U.K., Germany and Japan", Ecological Economics, 146, pag. 26-34).

Concluzia studiului, realizat pe baza unor date macroeconomice din ultimii 57 de ani, este că "nu există nicio dovadă empirică pentru susţinerea corelaţiei negative dintre dobânzi şi creştere şi nici a relaţiei de cauzalitate statistică între dobânzi şi creştere".

Profesorii Werner şi Lee mai afirmă că "dobânzile urmează creşterea PIB-ului nominal şi sunt corelate pozitiv cu acesta", iar "rezultatele implică faptul că politica monetară tradiţională este eronată". În aceste condiţii, "dacă factorii decizionali doresc cu adevărat să stabilească un nivel al dobânzilor consistent cu redresarea economică, atunci acesta trebuie să crească", mai scriu cei doi autori.

Dacă la nivelul sectorului productiv din economie dobânzile anormal de scăzute îi influenţează puternic structura şi productivitatea, la nivelul gos­podăriilor populaţiei acestea reprezintă "o taxă permanentă aplicată celor care economisesc", după cum scrie Patrick Artus, economistul şef al băncii de investiţii Natixis, într-o notă recentă adresată clienţilor.

Conform datelor prezentate, dobânda primită de gospodăriile din zona euro, exprimată ca pondere din PIB-ul nominal, a scăzut puternic în ultima decadă, până la circa 0,7%, de la aproape 3,5% în 2008 (vezi graficul).

Unde se duce această taxă? Către "finanţarea suplimentară a cheltuielilor publice" şi reducerea costului datoriilor companiilor şi gospodăriilor, după cum mai arată Artus, însă efectele pozitive se manifestă doar pe termen scurt.

Pe termen lung, dobânzile foarte scăzute conduc la declinul ratei de economisire a gospodăriilor, adică la "reducerea investiţiilor şi a potenţialului de creştere economică". Mai mult, "dobânzile scăzute conduc şi la sărăcirea pensionarilor, în condiţiile în care randamentul pentru economiile lor de o viaţă va fi anormal de redus".

Cu toate acestea, "Europa nu este pregătită pentru următoarea recesiune", după cum arată un editorial de la Bloomberg, iar BCE nu mai dispune "opţiuni bune în condiţiile în care situaţia economică se înrăutăţeşte".

Care ar fi soluţia în opinia conducerii editoriale de la Bloomberg? Introducerea unui instrument eficient de politică fiscală sau, cel puţin, "o nouă abordare a coordonării fiscale".

Este de prisos să amintim că o astfel de opţiune are implicaţii teribile şi se va dovedi o soluţie mult mai rea decât problema, ajunsă într-un stadiu în care nu mai sunt posibile "soluţii" fără ajustări dureroase.

În cartea "Colapsul lui Draghi: Politica monetară dezlănţuită ne conduce către o catastrofă financiară", Markus Krall, doctor în economie şi expert în managementul riscului financiar, des­crie problema companiilor zombie ţinute artificial în viaţă de dobânzile extrem de scăzute şi subliniază că stagnarea productivităţii şi creşterea economică deosebit de anemică sunt rezultatul politicii monetare a BCE din ultima decadă.

Cu toate acestea, "BCE şi comandantul său Draghi se ascund în turnul lor de fildeş şi se comportă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic". Mai mult, Markus Krall avertizează că "adepţii socialismului utilizează eşecul politicii monetare ca justificare pentru introducerea unor măsuri drastice de limitare a libertăţii economice şi politice".

Profesorul Gunther Schnabl, de la Institute for Economic Policy din cadrul University of Leipzig, a subliniat că lucrarea lui Markus Krall arată cum "politica monetară a BCE subminează fundaţia prosperităţii şi a păcii sociale din Europa"

Cartea a fost publicată iniţial de editura FinanzBuch Verlag în iunie 2017 şi a ajuns la a şasea ediţie la sfârşitul anului trecut.

Să reprezinte această reeditare un semnal al "trezirii" pe scară largă a populaţiei, deocamdată în Germania? Dar dacă este prea târziu şi nu mai pot fi evitate consecinţele "politicii monetare dezlănţuite" a BCE?