Teribilul preţ al tergiversării

Lovitura de stat a fost împinsă mai departe. Alegerile prezidenţiale s-au amânat din nou. Pe 4 şi pe 18 mai. Dar nici asta nu e încă bătut în cuie. Pentru că nu există niciun document oficial. Candidatura lui Crin este şi ea rostogolită. Până când, luna viitoare, vor exista rezultatele unor cercetări de piaţă. Şi bugetul e amânat. Voi explica în cele ce urmează care sunt consecinţele teribile ale trasului de timp.

Cât timp autorii şi complicii loviturii de stat trag de timp, suveraniştii nu au decât de câştigat. Cu certitudine în plan moral şi în plan electoral. În ceea ce priveşte situaţia financiară, pierderile se acumulează. Iar decontul amânat devine şi mai costisitor. Pentru a mă face mai bine înţeles, este relativ simplu să lansez următoarea afirmaţie: în fiecare zi care trece fără ca România să se stabilizeze, pensionarii ajung din ce în ce mai pronunţat la sapă de lemn, la fel şi o serie întreagă de categorii socio-profesionale, incertitudinea şi neîncrederea în România, sporesc, iar instituţiile care ne creditează, fiindcă trăim exclusiv pe datorie, se codesc din ce în ce mai mult să o facă şi, fireşte, ne retrogradează.

Dar cine şi de ce trage de timp? Klaus Iohannis trage de timp pentru a-şi prelungi sinecura prezidenţială şi pentru a reuşi să identifice persoana unui succesor, care să-i asigure imunitatea şi să-i garanteze luxul post-prezidenţial pe care şi-l pregăteşte. Marcel Ciolacu trage de timp pentru că nişte bezmetici din anturajul domniei sale i-au promis că îi vor aranja lucrurile la Washington, astfel încât administraţia Trump să-i susţină candidatura. Cei 9 înalţi funcţionari de la CCR trag de timp pentru a-şi efectua concediile. Şi nu numai de timp, ei trag şi de bani. Renate Weber, Avocatul Poporului, e la înghesuială, pentru că nu a acţionat şi se codeşte să acţioneze într-o cauză care vizează fără doar şi poate interesul cetăţenilor. Liderii partidelor politice din coaliţie trag şi ei de timp, în speranţa că vor găsi o soluţie pentru a impune o persoană, oricare ar fi aceasta, în poziţia de preşedinte. Trag de timp şi serviciile secrete şi magistraţii, imaginându-şi că vor putea să-i croiască un dosar penal lui Călin Georgescu, care să-l scoată din joc. Până şi partidele din opoziţie în frunte cu AUR trag de timp, din simplul motiv că în mod cert timpul lucrează în favoarea lor.

Dar, cum precizam mai sus, trasul de timp devine din ce în ce mai costisitor. Fiecare zi de întârziere în ceea ce priveşte identificarea şi implementarea unor soluţii pentru rezolvarea gravelor probleme cu care se confruntă România intern şi extern, în plan economic, în plan electoral, în plan politic şi desigur în plan financiar îi teleportează pe drumul pierzaniei pe autorii loviturii de stat şi creează în plan politic premisele necesare pentru ca victimele acestei samavolnicii să câştige.