TERORISMUL, CATALIZATORUL FINAL PENTRU LANSAREA PROGRAMULUI DE RELAXARE CANTITATIVĂ ÎN EUROPA? Dilema lui Draghi

Mario Draghi a fost ocupat la trecerea pragului dintre ani. Preşedintele BCE a scris un articol despre "stabilitate şi prosperitate în uniunea monetară", publicat pe site-ul Project Syndicate şi preluat, ulterior, şi pe site-ul Băncii Centrale Europene (BCE).

Draghi arată că "uniunea monetară s-a dovedit mult mai rezistentă decât au crezut mulţi, în condiţiile în care a fost judecată greşit dimensiunea ei politică". Cu toate acestea, "uniunea este încă incompletă", deoarece trebuie create condiţii care să permită ţărilor "să fie mai stabile şi mai prospere decât în condiţiile în care nu ar fi membre".

Transferul fondurilor către ţările şi regiunile mai sărace, în cadrul politicilor de coeziune, nu este considerat o soluţie de către preşedintele BCE, acesta pronunţându-se pentru crearea "condiţiilor care să permită tuturor ţărilor să prospere în mod independent", pe baza "utilizării avantajelor comparative de pe piaţa unică, prin atragerea de capital şi crearea locurilor de muncă".

Soluţia propusă de Mario Draghi este, însă, tocmai "balaurul" care îngrozeşte autorităţile politice europene: reforme structurale pentru stimularea competiţiei, reducerea birocraţiei şi flexibilizarea pieţei muncii.

Necesitatea reformelor structurale a fost susţinută de preşedintele BCE şi într-un interviu acordat cotidianului Handelsblatt, cea mai importantă publicaţie financiară din Germania, iar reporterul nu a făcut decât să constate că "repetaţi acest lucru, dar nu sunteţi auzit", iar "politica monetară a BCE încearcă să ofere mai mult timp guvernelor, dar nimeni nu pare să folosească timpul cum trebuie".

Despre riscul deflaţiei în zona euro, Draghi a precizat că "acesta este limitat", determinîndu-l pe reporterul german să arate că "totuşi rezultatele sunt groteşti, deoarece banca centrală luptă pentru creşterea inflaţiei".

Cu toate acestea, BCE analizează consecinţele lansării programului de relaxare cantitativă. O ştire Bloomberg de la sfârşitul săptămânii trecute arată că analiştii băncii au prezentat modele de evaluare a efectelor unui program QE cu o valoare iniţială de 500 de miliarde de euro.

În cazul lansării acestuia, bilanţul BCE va ajunge peste 2,7 trilioane de euro, în condiţiile în care valoarea totală a activelor Băncii Centrale Europene a crescut până la 2,2 trilioane în prima săptămână din 2015 (vezi grafic).

Din cele 2,2 trilioane, circa 630 de miliarde reprezenta valoarea diferitelor programe de finanţare a băncilor din zona euro, iar finanţările în cadrul LTRO (Long-Term Refinancing Operations) erau de 473 de miliarde.

Credite de 200 de miliarde de euro acordate băncilor de către BCE ajung la scadenţă în perioada următoare, conform datelor de la Bloomberg, deci autoritatea monetară europeană va ajunge la active totale de 2,5 trilioane euro în cazul lansării programului de relaxare cantitativă.

Dar până acolo mai sunt câteva obstacole. Verdictul Curţii Europene de Justiţie, referitor la legalitatea unui program anterior, de natură similară, al BCE va veni în 14 ianuarie, după cum scrie Bloomberg.

Mai apoi, opoziţia faţă de cumpărarea obligaţiunilor guvernamentale din zona euro de către BCE continuă să se manifeste puternic în Germania. Lui Jens Weidmann, preşedintele Bundesbank, i s-au alăturat şi politicieni din partidul Cancelarului Merkel, care apreciază că "achiziţiile de obligaţiuni vor reduce presiunile pentru implementarea reformelor structurale atât de necesare", după cum scrie Reuters.

În plus, alegerile generale din Grecia vor avea loc la doar trei zile distanţă de prima şedinţă de politică monetară a BCE, din 22 ianuarie 2015. Poate fi anunţat programul QE înainte de limpezirea situaţiei de acolo?

În condiţiile în care Financial Times a scris despre "scepticismul economiştilor cu privire la revigorarea economiilor din zona euro prin cumpărarea de obligaţiuni guvernamentale de către BCE", dar şi al succesului limitat al programelor de relaxare cantitativă ale Federal Reserve, o serie de economişti şi profesori europeni au cerut BCE eliminarea intermediarilor bancari şi transferarea directă a banilor tipăriţi către consumatori.

"Scenariul nu este aşa de absurd după cum sună", scria recent revista germană Der Spiegel, deoarece porneşte de la ideea că destinatarii "banilor aruncaţi din elicopter" vor pleca la cumpărături şi vor revigora, astfel, activitatea economică.

Din păcate, scenariul este chiar aşa de absurd după cum sună, pentru că se ignoră natura banilor, aceea a unei convenţii sociale care permite, în primul rând, diviziunea muncii şi schimbul mărfurilor. Dezechilibrele care se vor crea prin "aruncarea banilor din elicopter" vor depăşi cu mult simpla ameninţare a inflaţiei scăpate de sub control.

Pentru Jörg Krämer, economist şef la Commerzbank, transferul direct al banilor către populaţie ar fi "cel mai mare păcat", după cum arată Der Spiegel, deoarece "odată ce oamenii văd că banii pot să cadă din cer, se vor crea incertitudini majore cu privire la inflaţia viitoare".

Mai există şi un alt aspect foarte important al angajării BCE în tipărirea directă a banilor: nimeni nu poate garanta că aceştia se vor duce către consum, în loc să fie folosiţi pentru rambursarea unei părţi a datoriilor populaţiei.

Consecinţa a fost explicată de Banca Angliei în două studii de la începutul anului trecut. La fel cum banii sunt creaţi de către bănci prin acordarea de credite, tot astfel plata obligaţiilor conduce la "distrugerea" lor. Adică, până când nu se reduce semnificativ povara datoriilor, atât la nivelul guvernamental, cât şi la nivelul sectorului privat, presiunile deflaţioniste vor continua să se manifeste.

Deprecierea semnificativă a euro faţă de dolar din ultimele luni a redus presiunile economice pentru lansarea unui program de relaxare cantitativă de către BCE. Teoretic, produsele europene ar trebui să devină mai ieftine la export, în timp ce presiunile deflaţioniste ar trebui să se reducă semnificativ.

Situaţia nu este, însă, aşa de simplă. Declinul euro se produce într-un context internaţional caracterizat de accentuarea "războaielor valutare" despre care a scris James Rickards.

În opinia sa, Mario Draghi nu va lansa programul de relaxare cantitativă deoarece "înţelege că băncile centrale sunt impotente", conform unei declaraţii recente de la televiziunea Bloomberg.

În cazul în care nu optează pentru o carieră politică în Italia, speculaţiile fiind negate de Draghi în interviul acordat Handelsblatt, preşedintele BCE va continua să militeze pentru "completarea uniunii monetare", prin "adâncirea uniunii politice" şi "stabilirea drepturilor şi obligaţiilor într-o nouă ordine instituţională", după cum a scris în articolul de pe site-ul Project Syndicate.

Dar aceasta nu va însemna decât accentuarea procesului de reglementare a majorităţii aspectelor din viaţa politică şi economico-financiară a zonei euro. Crede Draghi, oare, că reformarea structurală a Europei este mai uşoară dacă se face prin dictat de la Bruxelles?

Oricum datele problemei s-au schimbat radical în ultimele zile, după atacul terorist de la Paris. Toată atenţia autorităţilor se îndreaptă acum către crearea unui cadru care să asigure siguranţa absolută a cetăţenilor.

Uniţi în lanţuri umane şi în fruntea marşurilor de solidaritate, conducătorii Europei sunt mulţumiţi că atenţia cetăţenilor nu se mai îndreaptă către criză şi lipsa soluţiilor.

Reformele structurale şi reducerea birocraţiei vor ieşi treptat din discursul politic european, fiind posibil ca, până la şedinţa de politică monetară, Mario Draghi să fie "convins" de necesitatea relaxării cantitative.

Cu terorismul drept catalizator, mai poate să refuze preşedintele BCE o astfel de propunere fără să fie acuzat de lipsa "patriotismului european"?