TEST DE STRES AL ASF: "Modificarea ratelor de dobândă - cel mai important risc pentru fondurile de investiţii"

Riscul cel mai important identificat la nivelul pieţei fondurilor de investiţii este cel privind schimbarea ratelor de dobândă, deoarece ar putea produce modificări în valoarea plasamentelor în obligaţiuni evaluate prin marcare la piaţă, arată Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), într-un comunicat privind rezultatul testului de stres la care au participat 102 Organisme de Plasament Colectiv (OPC) autorizate în România (73 de fonduri deschise de investiţii - OPCVM şi 29 de fonduri închise de investiţii - AOPC) având o valoare cumulată a activelor la data de referinţă (31 martie 2016) de 21,61 miliarde lei.

Testul de stres a avut ca scop investigarea eventualelor vulnerabilităţi existente pe piaţa fondurilor de investiţii, atât la nivel individual (micro-prudenţial) cât şi sectorial, în ceea ce priveşte riscul de piaţă, cel de contrapartidă, precum şi cel de lichiditate. Exerciţiul a urmărit să îmbunătăţească abilităţile administratorilor de a gestiona potenţiale situaţii excepţionale în ceea ce priveşte riscul investiţional şi riscul de lichiditate.

La data de referinţă pentru testul de stres ponderea plasamentelor expuse faţă de riscul de dobândă era de circa 77% din valoarea activelor totale însumate pentru toate cele 102 fonduri de investiţii participante, conform ASF, care mai arată: "Pe ansamblul pieţei, aplicarea factorilor de stres aferenţi riscului de dobândă (modificarea ratei de dobândă pentru lei cu două puncte procentuale şi a ratelor de dobândă pentru alte valute cu 1,5 puncte procentuale) ar determina o scădere a valorii de piaţă a tuturor plasamentelor în obligaţiuni ale celor 102 OPC participante cu circa 990 milioane lei (5,95% din valoarea plasamentelor expuse la acest risc şi respectiv 4,59% din valoarea activelor totale). Prin urmare, deşi severitatea acestui risc este relativ scăzută, modificarea ratelor de dobândă reprezintă o potenţială vulnerabilitate la nivel sectorial ce necesită analiză şi monitorizare aprofundate, care să ţină seama inclusiv de efectele pe care metoda de evaluare a acestor instrumente (de exemplu prin marcare la piaţă vs. prin utilizarea de modele) le-ar putea avea într-o potenţială situaţie de criză (cu fluctuaţii semnificative pe termen mediu ale ratelor de dobândă)".

Pe de altă parte, ponderea plasamentelor expuse faţă de riscul de scădere a preţurilor acţiunilor este foarte redusă la nivelul întregii pieţe (circa 898 milioane lei, adică 4,08% din activele totale), potrivit Autorităţii: "De aceea, aplicarea factorilor de stres privind scăderea preţului acţiunilor (scăderea indicelui BET-XT cu 35% faţă de valoarea la data de referinţă şi scăderea indicelui STOXX 600 cu 20%) au avut un impact redus asupra activelor totale ale fondurilor de investiţii din România, respectiv -285 milioane lei în valoare absolută (32% faţă de nivelul expunerii iniţiale), reprezentând o scădere de doar 1,3% a activelor totale. Aşadar expunerile faţă de riscul de scădere a preţurilor acţiunilor nu reprezintă o vulnerabilitate la nivel sectorial.

Riscul valutar este semnificativ din punctul de vedere al expunerii inerente (iniţiale) datorită plasamentelor importante în instrumente denominate în alte valute decât monedele fondurilor (4,06 miliarde lei, respectiv 18,78% din activele totale). Astfel, 60 din cele 102 OPC participante au expunere (în diferite grade) la riscul valutar, deci au suferit impact în urma aplicării şocului de scădere a cursului de schimb aferent altor valute în care sunt denominate instrumentele financiare deţinute de fondurile respective, faţă de moneda fondului, cu 10% comparativ cu nivelul de la data de referinţă.

În majoritatea cazurilor însă acest impact a fost foarte redus pentru că 29 dintre fondurile cu expunerile inerente cele mai importante la riscul valutar au utilizat instrumente financiare derivate în vederea gestionării acestui risc. Pe ansamblul pieţei, impactul aplicării factorului de şoc privind riscul valutar a fost de numai 64 milioane lei (1,58% din expunere şi respectiv 0,30% din activele totale). Aşadar, riscul valutar nu constituie o vulnerabilitate la nivel sectorial pentru că este, pe ansamblul pieţei, bine gestionat de participanţi, astfel că severitatea acestui risc este redusă".

Expunerea inerentă faţă de riscul de lichiditate (măsurat prin gradul de concentrare a deţinerilor la nivelul primilor doi investitori) este importantă pentru o serie de fonduri de talie medie şi mică, dar nu constituie o problemă pentru fondurile de dimensiune mare, astfel că nu reprezintă o vulnerabilitate la nivel sectorial, conform rezultatului testului ASF: "Pe ansamblul pieţei impactul aplicării acestui factor de risc s-a dovedit redus, iar în urma analizei fluxurilor nete pentru ultimii cinci ani s-a constatat că probabilitatea unor răscumpărări simultane ale celor mai mari investitori din fiecare fond este redusă.

Ponderea plasamentelor expuse faţă de riscul de contrapartidă (obligaţiuni, depozite bancare etc.) este importantă dar severitatea riscului este redusă, deci nu constituie o vulnerabilitate la nivel sectorial, pentru că probabilitatea producerii unui astfel de şoc la nivelul întregii pieţe este foarte redusă ca urmare a calităţii ridicate a principalelor contrapartide. Astfel, primele 10 contrapartide (care împreună deţin o cotă de 82,5% din totalul expunerilor faţă de riscul de contrapartidă ale celor 102 OPC participante) sunt entităţi guvernamentale, ale administraţie publice locale sau bănci cu ratinguri de credit favorabil".

ASF precizează că planul de acţiuni în urma exerciţiului va evolua pe două direcţii: "În primă instanţă, ASF va discuta cu SAI participante rezultatele individuale, acolo unde este cazul. Având această radiografie, administratorii de fonduri trebuie să evalueze şi să monitorizeze permanent riscurile aferente portofoliilor, să le gestioneze corespunzător şi să fie pregătiţi pentru materializarea oricărui scenariu teoretic. Toate acestea sunt în responsabilitatea integrală şi exclusivă a managerilor profesionişti ai organismelor de plasament colectiv. De asemenea, ASF va elabora legislaţia secundară referitoare la managementul riscului, inclusiv un ghid privind managementul riscului şi utilizarea internă (periodică) a testelor de stres la nivel individual de către fiecare administrator, în acord cu cele mai bune practici europene. Totodată, machetele de raportare a datelor vor fi adaptate astfel încât să faciliteze analiza şi supravegherea exercitată de ASF fără a aduce o povară suplimentară entităţilor raportoare".

Exerciţiul de testare la stres a OPCVM şi AOPC nu a fost de tipul "pass or fail", ci unul menit să evidenţieze efectele unora dintre riscurile importante cu care se pot confrunta aceste entităţi în situaţii de turbulenţe pe pieţele financiare.