English
Criza din Grecia nu a desfiinţat interesul României pentru euro, dar a declanşat speculaţii potrivit cărora alte ţări europene se vor gândi de două ori înainte de a se alătura uniunii celor 19 zări din Zona Euro, scrie The World Post, o coproducţie Huffington Post şi Bergruen Institute, potrivit Economica.net.
România este singura ţară a Uniunii Europene care mai are un an ţintă pentru aderarea la Zona Euro.
Experienţa Greciei a sporit îngrijorarea în România privind o aderare prematură la zona euro, dar nu a stins cu totul interesul României pentru zona euro, au declarat experţii consultaţi de The WorldPost.
România nu împărtăşeşte dispreţul faţă de Grecia care există în statele baltice şi Slovacia, existând o îngrijorare a populaţiei faţă de politicile de austeritate, la fel ca în Grecia. Dar după ce a scăpat de comunism şi odată cu tranziţia la capitalism începând din anii '90 şi mult mai recenta interdependenţă economică faţă de industria germană, apartenenţa la zona euro a devenit un scop pentru politicienii români.
Totuşi, după probemele din Grecia, România intenţionează să amâne intrarea în zona euro.
Membrii Uniunii Europene sunt obligaţi în mod oficial să se alăture zonei euro după ce au îndeplinit criteriile de integrare, inclusiv inflaţia stabilă, deficite bugetare mici şi datoria sustenabilă. Danemarca şi Regatul Unit au permisiunea de a rămâne în afara uniunii monetare. Suedia, care a fost un membru al Uniunii Europene de la începutul monedei euro, nu a îndeplinit criteriile fiscale şi monetare pentru aderarea la zona euro.
România a declarat la un moment dat că intenţionează să adere la zona euro în 2019, dar, chiar înainte ca ultima etapă a crizei din Grecia să ajungă la apogeu, şeful băncii centrale din România, Mugur Isărescu, a încercat să tempereze aşteptările potrivit cărora ţara va respecta termenul limită al anului 2019 pentru a intra în zona euro, spune articolul din Huffington Post. În timp ce acordul de salvare grec era în curs de negociere la începutul acestei luni, Isărescu a reiterat aceeaşi temă, sugerând că, de fapt, România nu ar putea fi gata pentru a intra în zona euro decât peste un deceniu sau chiar mai târziu decât atât.
Nu este greu de înţeles de ce se întâmplă acest lucru, continuă autorul. România ar putea îndeplini criteriile pur fiscale din zona euro, dar economia ţării rămâne una relativ mică - aproximativ jumătate faţă de media din UE din prezent. După Bulgaria, România este a doua cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană, aminteşte publicaţia.
The World Post citează pentru Huftington Post doi experţi români, unul în comunicare şi altul în finanţe.
Alina Bârgăoanu, decan al Facultăţii de comunicaţii la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, unde au studiat mulţi politicieni şi funcţionari publici din România, a declarat că liderii români interpretează criza din Grecia ca un avertisment şi că ţara nu trebuie să intre zona euro până când nu se dezvoltă economic mai mult.
"Uniunea monetară este bună pentru ţările care sunt foarte, foarte competitive", a spus Bârgăoanu. "Una din cauzele profunde ale crizei este disparitatea competitivităţii. Este bine pentru Germania şi o cămaşă de forţă pentru Grecia şi sudul Europei. Noi nu suntem atât de competitivi şi pregătiţi să ne alăturăm acestui club de elită ", a mai spus Bargaoanu.
Cornel Ban, un expert de finanţe internaţionale la Universitatea din Boston, care s-a născut şi a crescut în România, a declarat că România urmează de multe ori exemplul Poloniei, o ţară mai mare şi mai bogată. El a spus că recentul scepticism al populaţiei din Polonia privind aderarea la zona euro, după calvarul grecesc, face mai puţin probabilă aderarea prea curând a României la zona euro.
"Va fi foarte greu de explicat oamenilor, după criza din Grecia, care este costul aderării la zona euro", a spus Ban, care a adăugat că o mulţime de oameni se uită la Grecia şi se tem să nu ajungă în aceeaşi situaţie.
Unii observatori cred că o monedă comună poate fi un handicap, indiferent cât de mare este economia unei ţări. Laureatul Premiului Nobel Paul Krugman, de exemplu, a subliniat că începând cu anul 2008, Finlanda, una dintre cele mai bogate naţiuni din zona euro şi un negociator dur cu Grecia, a întâmpinat greutăţi economice mai mari decât vecinul său din afara zonei euro, Suedia, care are o economie similară.
Pentru moment, însă, Bârgaoanu consideră că acest tip categoric de euro-scepticism este rar în rândul factorilor de decizie din România, chiar dacă aceasta poate fi în creştere printre românii obişnuiţi.
Pe de o parte, România a supravieţuit austerităţii sub comunism. În anii "80, dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu a forţat industria de stat să intensifice exporturile pentru a plăti datoriile externe. Aceste politici au dus la deficite interne masive în ce priveşte mărfurile alimentare şi bunuri de larg consum, ducând la un standard de trai scăzut. Ceauşescu a fost în cele din urmă singurul lider din blocul comunist care a fost executat de către proprii cetăţeni.
Pe de altă parte, Ban susţine că măsurile de austeritate impuse în România în 2010 i-ar putea face pe români să îi susţină pe greci.
El a reamintit că cea mai dramatică dintre aceste măsuri de austeritate a fost tăierea cu 25% a salariilor bugetarilor. Măsurile i-au determinat pe mii de români să iasă în stradă în semn de protest, şi în cele din urmă l-au forţat pe prim-ministrul Emil Boc să demisioneze în februarie 2012.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 26.07.2015, 08:25)
Paul Krugman a luat degeaba premiul Nobel dacă spune ca Suedia are o economie asemănătoare cu Finlanda!
Suedia are o industrie grea cu traditie de secole. Otelul suedez era renumit in vechime. La fel si Volvo sau Saab.
Finlanda era, inainte de Nokia, mai slab dezvoltata decat Romania!
1.1. Componența economiei și moneda (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 26.07.2015, 17:26)
Ai dreptate că economia Finlandei nu era atât de diversificată precum cea a Suediei. Dar mulți specialiști iau în calcul și moneda. Suedia are coroana, Finlanda a abandonat marca în 1999 pentru a intra în €.
Eu cred că argumentele euroscepticilor, care au pierdut în Finlanda dar câștigat în Suedia, sunt vitale. Și Finlanda și Suedia exportau cam 30%, respectiv 40%, în spațiul EMU-19. Restul mergea către țări EU (dar cu propria monedă) sau non-EU. Odată cu întărirea € față de $ de după anii 2005, excedentul de cont curent al Finlandei, care s-a păstrat de la aderarea ei în 1999 până în 2008, s-a vaporizat. A dispărut. S-a transformat în deficit, deci economia ei, în ansamblu, a început să aibă hemoragie de capital. Rata €/$ era 1.1 prin 2000, a scăzut până la 0.8 și a recenit la 1.1 până în 2004. Perfect pentru economia finlandeză care beneficia de această slăbiciunea a € de după lărgirea la EMU-19. Excedentul contului curent / PIB a fost la nivelul record al istoriei finlandeze în anii 2000-3, de 8% pe an. După aceea a început să scadă dramatic la mai puțin de jumătate iar din 2012 este pe deficit. Ce s-a întâmplat cu €/$ după 2004? Simplu, a sărit de 1.1, până la un record de 1.5 sau 1.6. Economia finlandeză a devenit necompetitivă pe plan internațional (non-€), acolo unde își exporta 70% din produse. Ghinion. Dar să prezentăm și părerile specialiștilor.
The Economist: "Sweden and the euro
Out and happy"
"Anders Borg, the finance minister, still thinks that in the long run Sweden should join the euro. But he seems happy to be out for now. Fears that Sweden, a small export-based economy, might suffer if it kept the krona were a strong pro-euro argument in 2003. Yet Mr Borg says that Sweden has gained something from standing aside. “Being an outsider, you must make sure your competitiveness and public finances are in order. We have had to impose on ourselves a self-discipline that euro countries did not feel they needed. If you know the winter will be very cold, you have to ensure the house has been built well. Otherwise you will freeze.”"
Trebuie remarcat în acest mesaj, al lui Anders Borg, o similaritate fantastică cu mesajul preluat de Johannis de la Isărescu. Adică ne pregătim pentru €, "aspirăm", respectăm disciplina fiscală, dar mai vedem dacă îl adoptăm peste un deceniu.
Alt articol senzațional pentru că arată dezbaterile din societatea finlandeză. Banca Centrală Finlandeză prezintă un material al Guvernatorului lor. Ce mare dreptate au avut euroscepticii care au pierdut, însă. Asimetria economiei finlandeze și expunere mare la comerțul internațional, non-€, a fost cel mai pertinent argument.
"Governor Erkki Liikanen: Finland, EMU and euro.
International Bankers' Club, Luxembourg"
"Doubts before the start of the monetary union: macroeconomic stability
Before we joined the EMU, there was a lively and intensive debate about its pros and cons. Economic efficiency, benefits, such as less uncertainty over exchange rates, lower costs of currency exchange, more price comparability and greater competition, as well as more efficient money and other financial markets, were recognised.
But opinions were sharply divided as to the impact of the monetary union on economic stability.
On one hand, some believed that the EMU and the single monetary policy could improve the credibility of monetary policy. In so far as the traditional Finnish problem of inflationary pressure and eroding competitiveness was due to insufficient credibility of monetary policy, price stability and competitiveness could be better in EMU than before. It was also expected that interest rates would be more stable - and on average lower - in the monetary union than under autonomous monetary policy.
On the other hand, much attention was devoted to the so-called asymmetry of the Finnish economy. While macroeconomic trends in the core EU countries such as Germany, France and the Benelux countries usually were broadly similar, economic developments in Finland diverged a lot. There were differences in the timing of macroeconomic fluctuations, and the amplitude of fluctuations was greater in Finland than elsewhere.
As the single monetary policy was to be tuned according to the economic situation of the whole euro area, it was feared that its stance could be inappropriate or even grossly inappropriate for the Finnish economy.
The following reasons were put forward for the asymmetry of the Finnish economy vis-à-vis the other euro countries:
The Finnish production and foreign trade were concentrated in a narrow group of industries. The share of the paper and pulp industries was still large. These industries are prone to cyclical fluctuations in both prices and quantities. In the 1990s the share of ICT industries grew rapidly, largely driven by the success of one company, Nokia. Thereby, the Finnish economy became sensitive to developments in the telecom sector, although this was not fully understood at the time of the "asymmetry debate".
Only one third of our exports went to the euro area, so Finland was also vulnerable to disturbances from other countries. There was a particular concern about exchange rate movements: it was feared that the movements of the US dollar and other currencies vis-à-vis the euro would have a strong effect on the competitiveness of Finnish production.
The traditional tool used to deal with competitiveness problems, the devaluation of the markka, was no longer available in the monetary union. To the opponents of the monetary union, this was the key argument, in particular if our important trading partners Sweden and the UK remained outside the currency union – or even outside the exchange rate mechanism ERM II – as it in fact happened."
1.2. cat poti sa fii de intelept draga Cristi C (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 26.07.2015, 21:14)
te-ai gandit vreodata ce sursa de venit ar mai avea bancile comerciale daca euro ar fi introdus? Cum ar reusi atunci sa vorbeasca despre comision de administrare sau nivelul astral al dobanzilor? Cum ar reusi sa mai cumpere obligatiuni de la statul roman, cand atunci fiind denominalizate in Euro ar avea concurenta tuturor bancilor internationale. Cum ar fi ca atatea intreprinderi de stat vor putea fi evaluate la valoarea de piata prin introducerea IAS 29 ? Sau probabil acesti specialisti nu gandesc ca un imbecil precum moi :-)
1.3. Nu prea cred în argumentele tale (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 26.07.2015, 22:57)
Băncile comerciale la noi sunt occidentale. Nu se împrumută ele la cota de risc a României ci primesc linii de finanțare la cota de risc a părinților. Iar din comisionul de schimb valutar, nu se câștigă prea mult, puține zeci de mil de € pe an, pentru tot sistemul bancar.
Obligațiuni ale statului român poate să cumpere orice bancă. Ba chiar azi, o bancă nereprezentată în România putea să cumpere titlurile denominate în valută. Dar nu s-au înghesuit prea tare decât la cele 3-4% în €/$ acum doi ani. Când statul a vrut mai puțin, ele au zis pas.
1.4. o spui chiar dumneata :-) (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 27.07.2015, 01:11)
" Dar nu s-au înghesuit prea tare decât la cele 3-4% în €/$ acum doi ani. " Oare de ce ? Aveau greturi la Leutzi :-)
2. pentru ca suntem Brute
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 26.07.2015, 18:16)
si avem cea mai bogata tara din Europa. E adevarat ca mai sunt niste tradatori de neam si tara care pretind ca am fi cea mai saraca tara. Au insa doar niste lapsusuri la materia contabilitate. Insa ii vom invata cu mare placere.