Bătălia ideilor pentru viitorul Europei

O nouă realitate prinde contur în relaţiile economice şi comerciale internaţionale. Pe măsură ce Uniunea Europeană îşi conturează strategia pentru a răspunde acestei dinamici, trebuie să ne păstrăm calmul colectiv şi încrederea neclintită în punctele noastre forte. Democraţiile noastre nu au de ce să se teamă, atât timp cât nu ne pierdem încrederea. Tocmai de aceea, cea mai mare capcană pe care trebuie să o evităm este fatalismul şi resemnarea. Extremiştii şi demagogii se hrănesc din disperare, din renunţare şi din nihilism.

Ceea ce avem în faţa noastră este o luptă a ideilor şi a viziunilor politice. Pe de o parte, există o retorică distorsionată, care prezintă democraţiile dezvoltate drept peisaje post-apocaliptice, aflate într-un declin economic şi moral ireversibil, lipsite de coeziune şi solidaritate. Acesta este narativul care promovează protecţionismul, oportunismul cinic, tarifele comerciale şi abordarea "fiecare pentru sine".

Este o viziune greşită despre politică şi economie. Orice student din anul întâi de facultate ştie că relaţiile economice internaţionale nu sunt jocuri cu sumă zero şi nici nu seamănă cu un meci de fotbal - un gol pentru noi, reluarea jocului pentru ceilalţi.

Istoria unificării europene, construită pe ruinele celui de-Al Doilea Război Mondial, este cel mai bun exemplu al unui alt model de prosperitate: speranţa de viaţă a crescut spectaculos, analfabetismul a fost aproape eradicat, accesul la servicii medicale, educaţie şi protecţie socială a devenit universal, am reuşit să eliminăm boli mortale, iar ştiinţa, inovaţia industrială şi medicina au înflorit.

Cum am realizat toate acestea? Prin pace, cooperare, liber schimb şi solidaritate. Nu prin intimidarea vecinilor noştri, ci prin faptul că am devenit un model pentru ei. Statele din Europa doresc să devină membre egale ale familiei noastre din voinţa liber exprimată a cetăţenilor lor, nu prin revoluţii menite să se elibereze de sub dominaţie, aşa cum s-a întâmplat cu Pactul de la Varşovia sau cu fostele imperii. Doar un singur stat a părăsit vreodată Uniunea, iar sondajele arată că britanicii regretă profund această decizie.

Statele membre ale UE şi-au văzut standardele de viaţă crescând datorită solidarităţii europene, prin fondurile structurale şi de coeziune. Oricine a vizitat România înainte de aderarea la UE, acum aproape 20 de ani, poate vedea clar că este o ţară complet diferită astăzi.

Merită să ne întrebăm cum ar fi reuşit statele mai sărace ale UE să facă faţă pandemiei şi consecinţelor sale economice, dacă economiile cele mai puternice ale Europei nu ar fi susţinut transferul a sute de miliarde de euro prin Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă.

Aceeaşi logică a prosperităţii comune şi a solidarităţii stă la baza relaţiilor noastre externe. UE este astăzi, alături de China, cel mai mare exportator din lume. Avem mai multe acorduri de liber schimb decât orice altă economie majoră. Ştim foarte bine că atunci când partenerii noştri prosperă într-un climat de pace, acest lucru nu ne afectează negativ, dimpotrivă, creează noi pieţe pentru bunurile noastre, atât timp cât există reciprocitate, corectitudine şi acces egal.

Aceasta este realitatea pentru toate statele membre. Un exemplu din ţara mea, Grecia: cei doi principali piloni ai economiei - turismul şi transportul maritim - prosperă atunci când este pace şi creştere economică la nivel global. Acelaşi principiu se aplică şi exporturilor României, fie că vorbim despre produse agricole sau bunuri manufacturate.

De aceea, Europa este cel mai mare donator de ajutor umanitar şi pentru dezvoltare din lume. Şi tot de aceea suntem lideri în eforturile de reducere la zero a emisiilor de gaze cu efect de seră, care destabilizează clima planetei. Nu facem acest lucru din naivitate sau idealism, ci pentru că toţi avem de câştigat din prosperitatea şi stabilitatea colectivă.

Acelaşi "dividend al păcii" l-a experimentat şi Rusia până acum un deceniu. Era unul dintre cei mai apropiaţi parteneri comerciali ai UE. Îi primeam turiştii cu braţele deschise, iar economia noastră funcţiona cu combustibilii săi.

Faptul că aceste relaţii au fost distruse iremediabil nu este vina UE, ci rezultatul deciziei Rusiei de a invada o ţară independentă, de a încerca să schimbe graniţele Europei prin forţă şi de a declanşa cel mai mare conflict militar de pe continentul nostru de la Al Doilea Război Mondial. Dacă Europa poate fi acuzată de ceva, atunci este de faptul că a avut prea multă bunăvoinţă şi a construit relaţii economice atât de apropiate cu Moscova, încât ne-au făcut vulnerabili.

Dar am învăţat lecţia şi construim acum o altă Europă, bazată pe principiul Autonomiei Strategice, fără dependenţe toxice. Avem mult de lucru:

- Este nevoie de reforme ample în UE pentru a elimina fragmentarea şi pentru ca cetăţenii noştri să poată beneficia pe deplin de o piaţă unică reală - de la energie şi telecomunicaţii la pieţele de capital;

- Trebuie să simplificăm normele şi structurile instituţionale ale UE pentru a stimula inovaţia, a crea bunăstare şi a uşura viaţa cetăţenilor şi a întreprinderilor;

- Mai presus de toate, avem nevoie de o creştere semnificativă a investiţiilor, în special în noile tehnologii, coeziune socială (cum ar fi locuinţele accesibile) şi securitatea şi apărarea noastră colectivă.

Grupul Băncii Europene de Investiţii va sprijini aceste obiective comune cu cel puţin 95 de miliarde de euro de finanţări noi în acest an, concentrându-se pe proiecte care sporesc securitatea energetică prin furnizarea de energie curată şi accesibilă, susţin inovaţia şi inteligenţa artificială, dezvoltă locuinţele şi producţia agricolă şi care, totodată, vor mai mult decât să dubleze fondurile pentru proiecte ce promovează securitatea europeană. Doar anul trecut Grupul BEI a generat investiţii de 5,3 miliarde euro în România, contribuind la o economie mai solidă, mai inovatoare şi mai rezilientă. (Finanţările noi acordate de Grupul BEI în 2024 au fost de 2,49 miliarde de euro pentru a sprijini dezvoltarea economică durabilă a ţării, ceea ce a deblocat investiţii totale de aproximativ 5,3 miliarde de euro, echivalentul a 1,5% din PIB-ul ţării).

UE a înţeles mesajul: ne mobilizăm resursele şi ne unim forţele. Nu avem timp de pierdut. Mai presus de toate, nu ne putem permite să ne cerem scuze pentru ceea ce am realizat.

Uniunea Europeană a fost şi va rămâne un punct de reper pentru toţi cei care doresc să construiască o lume mai dreaptă şi mai paşnică. Şi acesta trebuie apărat - prin cuvinte, prin acţiuni şi, în cele din urmă, prin orice mijloace necesare.