Traseismul politic, din nou sub lupă

Lupta clasei politice cu traseismul, pornită de aproape două decenii, continuă la intensitate maximă cu realizări minime. La fiecare patru ani este repusă pe tapet stoparea acestei probleme, nemulţumirea fiind exprimată pe rând de diverse partide, în funcţie de locul unde se află (la putere sau în opoziţie), deşi în toate există oameni care au la activ 2-3 "carnete de partid". Cu toate acestea, lucrurile merg înainte şi în fiecare legislatură pe scenă apare un nou partid parlamentar, care nu a fost ales de nimeni, format în urma migraţiilor de membrii. Rupând din alte formaţiuni politice, în ultimul deceniu au apărut pe scena politică UNPR, PMP, PRU, ALDE şi mai nou Pro România.

Liberalii au anunţat, prin vocea preşedintelui Ludovic Orban, că vor depune un proiect de lege pentru combaterea traseismului: "Vom depune un proiect de lege pentru a combate traseismul politic, o chestiune care este solicitată de 90% din societatea românească şi cred că este momentul să punem piciorul în prag şi să arătăm clar cine vrea perpetuarea traseismului politic şi cine nu vrea perpetuarea traseismului politic. În ce ne priveşte pe noi, vom iniţia un proiect de lege pentru a interzice traseismul politic, iar parlamentarii care îşi părăsesc partidul pe listele căruia au fost aleşi să îşi piardă mandatul. Ceea ce mă priveşte pe mine ca om care face parte din societatea românească, ca om care se întâlneşte în fiecare zi cu cetăţenii români şi care ştiu foarte bine ce gândesc oamenii, fenomenul traseismului politic trebuie oprit pentru că el este de fapt o gravă deteriorare a mandatului reprezentativ şi a democraţiei în România. De-a lungul timpului s-au constituit guverne care în votul care exista în spatele Parlamentului nu aveau nici 35%".

Deputatul Daniel Constantin, proaspăt plecat din ALDE, acum liderul Pro România, nu este foarte hotărât în ceea ce priveşte racolările: "Nu vrem să facem racolări. Vrem să facem într-adevăr, dar nu în rândul parlamentarilor. Cine vrea să vină e bine venit, dacă sunt oameni care gândesc ca noi. Vrem să facem racolări în rândul oamenilor de calitate care sunt oarecum în afară, dar care vor să se implice în acest proiect". În schimb, Victor Ponta, nici nu a plecat bine din PSD şi deja vorbeşte de o revenire, dar cu toate acestea aşteaptă ca în Pro România să vină şi alţi foşti colegi: "Aş vrea să fie destui colegi alături de mine. PSD are o majoritate obţinută prin vot. Foarte mulţi colegi m-au căutat în această perioadă să spună "hai mai stai, hai că pleacă Dragnea' (...) Problema este dacă conducerea acestui partid poate să revină pe o direcţie de modernizare şi de centru în care eu am crezut (...) Cine va veni în Pro România? O să vedem. La început probabil foarte puţini. Dacă mai vin şi alţi parlamentari alături de noi trebuie să ştie că nu le dăm nicio funcţie şi trebuie să ştie că urmează represaliile. (...) . Eu nu am plecat din PSD, am aflat de la televizor că nu mai sunt membru pentru că nu am votat moţiunea. Vă reamintesc că am fost vreo 18 care nu au votat moţiunea şi înţeleg că numai eu nu mai sunt membru.(...) Vă spun un lucru: cât e Liviu Dragnea şeful PSD nu mă veţi vedea înapoi în PSD".

Un moment relevant pentru acest subiect a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute în Parlament. Deputatul Liviu Balint a anunţat în plenul Camerei Deputaţilor că a trecut la PSD, moment în care fostul său coleg de la PMP, Eugen Tomac i-a strigat: "Trădătorule, nu ţi-e ruşine? Ai intrat pe listele PMP! Dă-ţi demisia!". Discuţia a fost închisă de replica lui Balint: "Nici dumneavoastră nu v-aţi dat demisia în 2014 când aţi trecut de la PDL la PMP!".

Înainte de ultimele alegeri parlamentare, toate partidele aflate pe scena politică la vremea respectivă, de la PSD la PP-DD şi de la PNL la PC şi UNPR au venit cu propuneri pentru stoparea migraţiei parlamentarilor de la un partid la altul. Se dovedeşte că de la vorbe la fapte există un drum pe care nimeni nu a dorit să-l parcurgă cu adevărat. Faptul că aleşii migrează de la un partid la altul fără nicio problemă, înşelând aşteptările electoratului nu face decât să contribuie la scăderea numărului de cetăţeni prezenţi la vot şi la diminuarea încrederii în procesul electoral.