Trei moguli ai presei speră într-un "biletel"

Avem trei oameni de afaceri care, în mod declarat, îl urăsc pe Traian Băsescu: Dan Voiculescu, Dinu Patriciu şi Sorin Ovidiu Vîntu.

Dan Voiculescu are un motiv foarte concret ca să-l urască: Băsescu s-a declarat partizanul constituirii Bursei pentru energie, dorind ca, astfel, să elimine societăţile-căpuşă care intermediază energia între producător şi societăţile comerciale eligibile. Dan Voiculescu este proprietarul unei societăţi care intermediază energie. Societatea se numeşte Grivco.

Dinu Patriciu are şi el un motiv foarte concret ca să-l urască pe Băsescu: el îl percepe pe preşedinte ca fiind la originea necazurilor sale din justiţie în cazul "Rompetrol". Se prea poate ca ăsta să fie şi adevărul (deşi speculaţia cu acţiunile Rompetrol din anul 2004, manevră acuzată de manipulare, nu reprezintă decât decizia proprie a lui Dinu Patriciu şi trebuie să şi-o asume).

Sorin Ovidiu Vîntu nu ştiu ce motiv foarte concret are ca să-l urască pe Băsescu, pentru că afacerile şi le derulează sub un văl de obscuritate. Vîntu nu este un model de transparenţă, dar asta nu înseamnă că n-ar avea şi el un motiv foarte concret. Ce altceva ar fi de presupus când, după ce s-a pupat pe gingii cu Băsescu în studiourile "Realitatea TV", îi sare la gât brusc declarând că îl detestă?!

Toţi trei îl urăsc. În mod normal ei îşi doresc să îl doboare pe Băsescu de pe dealul Cotrocenilor. Şi dacă o vor, atunci îşi folosesc instrumentele pentru asta.

Ce instrumente au ei?

Dan Voiculescu, Dinu Patriciu şi Sorin Ovidiu Vîntu sunt, toţi trei, proprietari de trusturi media: televiziuni importante, radiouri şi presă scrisă importantă.

Dan Voiculescu (fiicele lui) deţine trustul "Intact" cu posturile de televiziune Antena 1 şi Antena 3 şi ziarul "Jurnalul Naţional", ca să nu pomenim decât de organele media care se ocupă cu politica.

Dinu Patriciu deţine ziarul "Adevărul" şi a deţinut ziarul "Ziua", cu al cărui director - Sorin Roşca Stănescu - a rămas în relaţii apropiate, chiar dacă nu-i mai este partener în ziar (sunt, amândoi, implicaţi în cazul "Rompetrol"). Apropo, Sorin Roşca Stănescu are şi el motive să îl urască pe Băsescu, simţindu-se trădat în prietenia care i-a legat.

Sorin Ovidiu Vîntu deţine pe lângă "Realitatea TV", un maldăr de televiziuni şi radiouri mai mărunte, adăugând la ele şi ziarul "Cotidianul" printre altele.

Când aduni presa aflată în proprietatea celor trei, îţi rezultă o felie groasă din caşcavalul presei româneşti. O baterie mediatică enormă, a cărei canonadă, dacă este bine coordonată, poate să fie ucigaşă, fără a mai socoti conexiunile directe ale acestor imperii în restul presei.

Coordonarea este, însă, esenţială. Căci o singură voce nu poate avea efectul de antrenare şi reverberare în întreaga opinie publică.

Tunarii şi tunurile, puşcaşii şi puştile, aviatorii şi avioanele nu sunt decât instrumente pentru generali. Fără generalii care să coordoneze armatele pe o strategie, degeaba ai trupe antrenate.

Presa deţinută de Voiculescu, Patriciu şi Vîntu are un general comun?

Până de curând, răspunsul ar fi fost categoric negativ - cei trei au avut mereu interese diferite, dacă nu chiar divergente, ori rivale. Dar, acum, au în comun că îl urăsc pe Traian Băsescu. Şi de aceea, a devenit probabil să accepte un general comun pentru armatele lor din presă.

Surpriza este că nu un general, ci un întreg stat major a sosit din străinătate sub conducerea lui Arthur J. Finkelstein - strateg politic care a lucrat pentru Ronald Reagan şi Richard Nixon şi pentru doi premieri israelieni.

Conform ziarului "România Liberă" de sâmbătă, Finkelstein este, de câteva săptămâni, consilierul de comunicare al PNL şi al preşedintelui său, Călin Popescu Tăriceanu (care premier, ştim cu toţi ce motive are să-l urască pe Băsescu).

Dar, conform "României Libere", din "statul major" pe probleme de comunicare şi imagine al premierului Tăriceanu, mai fac parte (de dată recentă): foştii strategi ai campaniei electorale pentru Adrian Năstase şi PSD - cuplul Tal Silberstein şi Octavian Andronic (apropo, şi Adrian Năstase are motive foarte concrete să-l urască pe Traian Băsescu); un alt specialist american în domeniul imaginii - Gil Birger - completează echipa angajată de PNL.

Poate că aici ar fi nimerit să ne întrebăm cine finanţează angajarea echipei de strategi ai PNL şi să răspundem că există o înaltă probabilitate ca banii să vină de la Patriciu, cel suspectat că ar fi, de o bună perioadă, adevăratul şef al PNL, sponsor electoral al PSD şi partizan declarat al Alianţei PNL-PSD. Şi, apropo, PSD are motive concrete să îl urască pe Băsescu.

Deci, PNL are, acum, un stat major pe probleme de imagine.

Rezultatul?

Premierul Tăriceanu nu mai stă sac de box pentru antrenamentele preşedintelui Băsescu, ci îl altoieşte şi el cum poate.

Funcţionează, oare, statul major al imaginii PNL drept general al diviziilor mass-media aflate în solda lui Voiculescu, Patriciu şi Vîntu?

Categoric, da.

Pentru asta nu este nevoie de vreun contract între cei trei.

Haideţi să examinăm cum s-a născut scandalul cu care întreaga mass-media (inclusiv televiziunea publică) s-a ocupat intens, începând de vineri - scandalul "bileţelului cu numărul doi" al lui Băsescu.

În aceeaşi zi de vineri, două ziare publică articole incriminând o rezoluţie a preşedintelui Băsescu, aşternută pe un memoriu al unei firme care se plângea că nu a primit de la CFR nişte bani (110 miliarde de lei vechi) la care susţinea că avea dreptul.

Rezoluţia incriminată ca reprezentând trafic de influenţă: "D-l ministru Dobre. Rog analizaţi şi rezolvare legală".

Cele două ziare care, în mod curios, publică acelaşi subiect în aceeaşi zi, sunt "Adevărul" lui Patriciu şi "Ziua" (din sfera şi a lui Patriciu şi a lui Vîntu, sub conducerea lui Sorin Roşca Stănescu).

În seara de vineri, Antena 3 a lui Voiculescu şi Realitatea TV a lui Vîntu dezbat pe toate feţele cazul noului "bileţel".

Sâmbătă întreaga presă scrisă este plină cu "bileţelul" şi de atunci subiectul a intrat pe agenda opiniei publice, astfel că intervenţia neutrală a televiziunii publice în caz nu face decât să consacre tema.

Era nevoie de vreun contract între Patriciu, Voiculescu şi Vîntu pentru ca să-şi coordoneze armatele mediatice în subiectul "bileţelului"?

Nu.

A avut loc, totuşi, coordonarea?

Da.

Pe ce se bazează acest răspuns categoric afirmativ?

Pe materia subiectului, pe însuşi textul rezoluţiei înscrise de preşedintele Băsescu: "D-l Dobre. Rog analizaţi şi rezolvare legală".

Orice ai face, oricum ai da-o la întors, omul zice acolo ceea ce este normal - analizează şi rezolv-o legal.

Că poţi spune că rezoluţia prezidenţială pe un caz economic (ceea ce n-ar fi de competenţa preşedintelui) este semn pentru ministrul PD Dobre de la Transporturi să-i dea banii firmei care se plânge că-i neplătită, este pură speculaţie.

Tot aşa, că patronul firmei - Dumitru Bucşaru - ar fi conectat la Băsescu prin deja celebra Elena Udrea, este, din nou, o speculaţie.

Speculativ, textul rezoluţiei poate fi interpretat pe dos, în favoarea preşedintelui: că, adică, n-ar fi fost deloc de acord să-i facă o favoare lui Bucşaru, ci, dimpotrivă, îi cere ministrului Dobre să-i aplice măsurile legale.

Speculativ, rezoluţia poate fi interpretată în ambele sensuri. Textul rezoluţiei nu dovedeşte nimic.

La fel s-a petrecut şi în cazul primului "bileţel" al lui Băsescu, când adresându-se vicepremierului Şereş de atunci, îi cerea ca, în cazul Alro, să dispună "măsuri în conformitate cu interesele Guvernului, iar dacă este posibil şi cu interesele Economiei Naţionale".

Ce tevatură au făcut atunci Dan Voiclescu şi Antena 3!

Restul presei a cuplat şi ea la subiect, dar în trepte, nu atât de automat ca acum (strategii PNL nu erau încă angajaţi, iar credibilitatea lui Dan Voiculescu s-a evaporat complet de când a reieşit că ar fi securist, în urma deconspirării reclamate de Băsescu).

Nimeni n-a spus-o la momentul acela: rezoluţia lui Băsescu pe memoriul "Alro" avea, mai degrabă, înţelesul că dezaprobă solicitarea "Alro", iar nu că intervine în favoarea sa.

În realitate, "Alro" nu solicita energie mai ieftină, pentru că n-avea de ce - dispunea oricum de dreptul legal şi comercial la energie mai ieftină.

Nu, "Alro" solicita o opţiune strategică care să-i permită să intre în structura de proprietate a Centralei Nucleare de la Cernavodă.

Şi cum Băsescu a dat puternice semne (nechibzuite, spun unii), că se opune imixtiunii ruşilor în articulaţiile strategice ale economiei româneşti, şi cum Băsescu îi percepe pe proprietarii de la "Alro" ca fiind ruşi (deşi compania lor se afişează ca americană)...,atunci Băsescu a refuzat să dea curs solicitării unei opţiuni strategice şi a remis-o ministrului de resort.

Rezoluţia lui este ironică: "în conformitate cu interesele Guvernului şi dacă este posibil şi cu interesele Economiei Naţionale". Adică, tu, Şereş, eşti la Partidul Conservator al lui Voiculescu, care reprezintă "soluţia imorală", aşa că fă-ţi slujba de la Guvern şi dacă poţi, deşi nu te cred capabil, fă-ţi slujba şi faţă de ţară.

Este evident că ironia asta este la nivel de cârciumă, iar nu de Cabinet prezidenţial.

Dar de aici, până să începi să numerotezi "bileţelul unu" şi "bileţelul doi" îţi trebuie multă determinare.

Determinare pe care o au cele trei felii ale presei româneşti - Voiculescu, Patriciu şi Vîntu - aflate, acum, sub coordonarea statului major PNL.

Cele două "bileţele" nu dovedesc nimic în privinţa corupţiei preşedintelui. Sunt cel mult dubioase (şi asta cu largă indulgenţă pentru logica celor care le acuză).

Şi dacă sunt cel mult dubioase, atunci de ce li se alocă atâta importanţă încât focalizează opinia publică cu atâta intensitate?

Explicaţia, deşi lungă, tocmai am dat-o. Cazurile de manipulare mediatică necesită explicaţii migăloase şi lungi.

Scuze.

Aşteptaţi-vă la manipulări mult mai complicate.