Magistraţii Tribunalului Bucureşti reiau, astăzi, judecarea pe fond a dosarului "Rompetrol", după ce aproape doi ani de zile procesul a bătut pasul pe loc.
Pe 8 septembrie 2006, omul de afaceri Dinu Patriciu a fost trimis în judecată de procurorii DIICOT pentru săvârşirea a şapte infracţiuni - delapidare, spălare de bani, asociere la săvârşirea de infracţiuni, manipularea pieţei prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare, dezvăluire de informaţii privilegiate, spălare de bani şi iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.
Împreună cu Dinu Patriciu au fost trimişi în judecată: Alexandru Bucşă, Petrică Grama, Iulian Florin Aldea, Elena Cerasela Rus, Claudiu Simulescu, Sorin Roşca Stănescu, Sorin Pantiş, Victor Eros, Paul Miclăuş, Elena Albu şi Gabriela Anghelache.
Tribunalul Bucureşti - instanţa de fond - a decis, pe 22 octombrie 2007, trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, în vederea refacerii urmăririi penale, pe motiv că procurorii au încălcat mai multe proceduri în derularea anchetei.
În motivarea deciziei, magistraţii au impus procurorilor de la DIICOT refacerea urmăririi penale în dosarul "Rompetrol", respectiv reunirea cauzelor disjunse cu încălcarea dispoziţiilor legale, refacerea actelor de urmărire penală întocmite cu nerespectarea dispoziţiilor privind limba în care se desfăşoară procesul penal, extinderea cercetărilor penale, prezentarea materialului de urmărire penală, descrierea faptelor în cuprinsul actului de sesizare a instanţei şi verificarea rechizitoriului.
Tribunalul Bucureşti a constatat că rechizitoriul prin care Dinu Patriciu şi alte 11 persoane au fost trimise în judecată nu a fost verificat şi semnat, aşa cum prevede Codul de Procedură Penală. Instanţa mai susţinea că procurorii au descris pe larg şi la modul general infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, reţinută în sarcina lui Dinu Patriciu şi a lui Petrică Grama, fapt ce constituie ""o încălcare a dreptului de apărare al inculpaţilor"".
Parchetul General a făcut recurs faţă de această decizie şi a avut câştig de cauză la Curtea de Apel Bucureşti. În motivarea deciziei de retrimitere a dosarului Rompetrol la Tribunal, pentru continuarea judecăţii, CAB declara că eventualele încălcări ale procedurilor de către procurori în instrumentarea acestui dosar nu atrag nulitatea absolută a actului de sesizare a instanţei, ci doar nulitatea relativă a urmăririi penale.
CAB reproşa Tribunalului Bucureşti că a interpretat eronat dispoziţiile legale cu privire la nulitatea absolută a rechizitoriului, cu referire la o serie de disjungeri făcute de procurori în cazul lui Dinu Patriciu.
Avocaţii lui Dinu Patriciu au mai făcut o ultimă încercare, printr-o contestaţie în anulare, însă nu au avut câştig de cauză nici de această dată.
În aceste condiţii, Tribunalul Bucureşti va relua judecarea pe fond a dosarului.
În această cauză anchetatorii au demarat verificări sub mai multe aspecte ce ţin de derularea activităţii post-privatizare a SC Petromidia SA. În acelaşi timp, s-au făcut verificări şi cu privire la modalitatea de achiziţionare de acţiuni SC Rompetrol Rafinare SA prin intermediul societăţilor de investiţii financiare în perioada 2003-2004.
Pe 29 martie 2005, procurorii PÎCCJ au dispus începerea urmăririi penale în dosarul Petromidia, faţă de Dinu Patriciu, Marin Sorin, Nicolcioiu Alexandru, Chiş Florin Eric şi Volintiru Constantin Adrian, care reprezintă conducerea SC Rompetrol Rafinare SA, precum şi faţă de cenzorii societăţii, pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani şi înşelăciune.
Dinu Patriciu a fost reţinut de procurori, la 27 mai 2005, pentru 24 de ore, fiind pusă în mişcare acţiunea penală faţă de acesta. A doua zi a fost pus în libertate, după ce magistraţii Tribunalului Bucureşti au respins propunerea Parchetului de pe lângă ÎCCJ de arestare preventivă.
Pe 7 februarie 2006, anchetatorii i-au adus omului de afaceri Dinu Patriciu noi acuzaţii în dosarul Rompetrol - delapidare şi înşelăciune în dauna statului român prin deturnarea unei creanţe externe în valoare de 85 de milioane de dolari, iar la 27 martie 2006 instanţa Tribunalului Bucureşti a respins, ca nefondată, propunerea procurorilor de arestare preventivă a lui Patriciu, acesta rămânând în libertate.
În timpul procesului de la Tribunalul Bucureşti, judecătorii au acceptat, pe 27 martie 2007, cererea Ministerului Finanţelor Publice de introducere a SC Rompetrol SA ca parte responsabilă civilmente în dosar.
MFP a arătat în cerere că această societate este principalul debitor faţă de statul român, care, în eventualitatea în care instanţa de judecată va dispune condamnarea inculpaţilor Dinu Patriciu, Petrică Grama şi Alexandru Bucşă, va răspunde în solidar cu aceştia pentru recuperarea prejudiciului. MFP a solicitat instanţei ca cei trei inculpaţi şi SC Rompetrol SA să plătească suma de 88.753.211 dolari, reprezentând prejudiciul cauzat prin nevirarea sumelor ce se cuveneau bugetului de stat. De asemenea a mai solicitat obligarea celor trei inculpaţi şi a SC Rompetrol SA la plata obligaţiilor bugetare accesorii datorate, provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperarea economică internaţională derulate înainte de 1989, calculate de la data scadenţei debitului (1994) până la data plăţii efective a acestuia.