UE ANALIZEAZĂ SALVAREA BĂNCILOR CU DEPOZITELE CLIENŢILOR Cipru - regulă, din excepţie

Uniunea Europeană propune folosirea depozitelor pentru recapitalizarea băncilor cu probleme.

Astfel, precedentul stabilit în cazul Cipru, unde depozitele deschise la Bank of Cyprus şi Laiki Bank care depăşesc 100.000 euro urmează să fie taxate cu până la 60%, ar putea să devină procedura obişnuită de rezolvare a crizelor bancare viitoare.

Miniştrii de Finanţe din Uniunea Europeană (UE) urmează să analizeze, astăzi, o propunere legislativă care vizează utilizarea tuturor pasivelor băncilor aflate în dificultate, mai puţin a depozitelor garante de până în 100.000 euro, pentru recapitalizarea acestora. Oficialii se reunesc la Dublin, să discute legea privind rezoluţia bancară, care ar urma să intre în vigoare începând cu anul 2015.

Analistul financiar Dragoş Cabat consideră că excepţiile trebuie trans-formate în reguli, prin crearea unei legislaţii europene aferente, altfel putând apărea cazuri de discriminare între statele membre UE. De altfel, în Cipru au apărut voci care susţin că tratarea ţării drept un caz izolat reprezintă un act de discriminare faţă de aceasta.

Preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi, a declarat recent că soluţia adoptată pentru Cipru nu reprezintă un model, în încercarea de a îndepărta temerile că depozitele vor deveni o sursă de finanţare a băncilor cu probleme din zona euro.

Documentul pregătit pentru reuniunea de astăzi prevede ca şi depozitele interbancare având maturitatea mai mică de o lună să fie utilizate în procesul de rezoluţie bancară. "Deşi folosirea pasivelor interbancare poartă anumite riscuri, este de preferat ca acestea să nu fie excluse din procesul de bail-in", se arată în document. Dacă propunerea va fi acceptată, ar putea să reducă şi mai mult împrumuturile interbancare, care se află, deja, la un nivel foarte redus, în ciuda eforturilor BCE, care a pompat, până acum, peste un trilion de euro în sistem. Franţa şi Italia s-au arătat rezervate faţă de iniţiativă, în cadrul unei întâlniri care a avut loc miercuri, la Bruxelles.

Procedurile de rezoluţie bancară, inclusiv bail-in-ul, vor cădea în sarcina unor noi autorităţi independente înfiinţate la nivelul statelor membre, care poate fi creată şi în interiorul instituţiilor existente, precum banca centrală, dar având atribuţii clar delimitate.

În procedura de bail-in, autorităţile nu vor putea acţiona asupra depozitelor garantate de până la 100.000 de euro, a securitizărilor, inclusiv a obligaţiunilor acoperite, a oricărei obligaţii financiare provenită din deţinerea, de către bancă, de active sau bani ai clienţilor, sau dintr-un contract fiduciar în care banca este fiduce, cu condiţia ca şi clientul sau beneficiarul respectiv să fie protejat de legea insolvenţei sau de dreptul civil, precum şi asupra oricărei creanţe către angajaţi (salarii curente sau res-tante, transferuri în contul pensiilor şi alte remuneraţii fixe, cu excepţia compensaţiilor discreţionare de orice tip), creditori comerciali (furnizori de servicii sau bunuri necesare pentru funcţionarea de zi cu zi a instituţiei, inclusiv servicii IT, utilităţi, operatorii comerciali ai spaţiilor închiriate, prestatorii de servicii şi întreţinere a proprietăţilor ocupate), autorităţi fiscale sau de securitate socială, dacă obligaţiile către acestea sunt protejate în conformitate cu legea insolvenţei sau cu dreptul civil.

Exceptarea activelor securitizate nu previne accesul autorităţilor la un activ securitizat sau la o porţiune a acestuia, al căror colateral angajat depăşeşte valoarea curentă a activelor prezentate drept colateral.

În cazuri de urgenţă, atunci când implicarea unui pasiv sau clasă de pasive în procesul de bail-in poate afecta continuitatea activităţilor critice ale băncii, stabilitatea financiară sau poate cauza efecte de contagiune, autorităţile pot opta pentru exceptarea depozitelor deţinute de persoane fizice sau de IMM-uri, inclusiv sumele care depăşesc pragul de garantare; obligaţiilor financiare provenite din contracte derivate; depozitelor interbancare cu maturitatea sub o lună.

• Statele UE vor înfiinţa fonduri de salvare a băncilor cu probleme

Statele membre UE vor trebui să înfiinţeze fonduri de salvare, finanţate de bănci, cu resurse echivalente cu cel puţin 1% din valoarea depozitelor garantate din ţara respectivă, care să fie utilizate în procedurile de salvare a unei bănci ajunsă în pragul colapsului.

Astfel, fondul de salvare (rezoluţie bancară) trebuie să ajungă la resurse de minim 1% din depozitele garantate constituite la băncile din ţară în termen de până la zece ani, perioadă în care contribuţiile băncilor vor fi desfăşurate uniform. Fondul de rezoluţie se adaugă fondurilor de garantare a depozitelor bancare constituite în fiecare stat membru UE.

În situaţia în care fondul de rezoluţie a utilizat, înainte de încheierea perioadei de zece ani, finanţări de pes-te 0,5% din valoarea depozitelor garantate la nivel naţional, perioada în care fondul trebuie să atingă ţinta de 1% poate fi prelungită cu până la patru ani.

După depăşirea perioadei iniţiale, în cazul în care resursele financiare ale fondului vor scădea sub jumătate din pragul de 1% din soldul depozitelor garantate, contribuţiile percepute de la bănci vor fi de minim 0,15% din depozitele garantate pe an.

Fondul de rezoluţie va percepe anual contribuţii de la bănci, care vor fi stabilite pro rata faţă de valoarea pasivelor minus fonduri proprii.

Deşi mai mulţi oficiali europeni au încercat să prezinte cazul cipriot drept unul care nu se va mai repeta, mulţi experţi consideră că acesta marchează o schimbare de abordare a asistării băncilor cu probleme, la nivel european, pentru a nu mai face apel la fonduri publice.

Ministrul de finanţe olandez Jeroen Dijsselbloem, care conduce Eurogrupul, a afirmat că, pe viitor, autorităţile din zona euro ar trebui să ceară băncilor să se recapitalizeze singure, apoi să apeleze la acţionari, deţinători de obligaţiuni şi, "dacă este necesar", la depozitele negarantate. Comisia Europeană a redactat prima formă a proiectului de lege, însă a lăsat la latitudinea statelor membre UE şi a Parlamentului European să decidă dacă şi când vor impune pierderi deponenţilor şi când o bancă în dificultate să fie salvată sau închisă.

Autorităţile europene nu sunt primele care propun utilizarea de pasive pentru recapitalizarea băncilor cu probleme, proiectul de buget pentru acest an al guvernului canadian şi rezoluţia "băncii deschise" (open bank resolution) a Băncii Centrale a Noii Zeelande conţinând prevederi similare.