UN BARON, DAR NU LOCAL  "Europa are nevoie de mai multă solidaritate"

Reporter: Cum apreciaţi stadiul actual al procesului de integrare europeană, în contextul crizei datoriilor suverane?

Bernard Snoy: Angajamentul nostru faţă de integrarea europeană nu înseamnă că nu suntem critici faţă de modul în care toate instituţiile europene au răspuns recentei crize economice şi financiare sau la criza datoriilor din zona euro. Chiar dacă această criză a făcut posibile importante îmbunătăţiri ale instrumentelor de politică economică şi a deschis calea spre o uniune bancară, avem încă nevoie de mult mai multă solidaritate, iar bugetul UE este încă insuficient în ceea ce priveşte raportul mărime-priorităţi. Un procent excesiv din criza datoriilor a fost pus pe umerii contribuabililor, iar programele impuse asupra ţărilor în criză au pus prea mult accent pe austeritate, în timp ce reformele de piaţă şi îmbunătăţirile în ceea ce priveşte funcţionarea aparatului birocratic nu au fost foarte semnificative.

Reporter: Cum vede ELEC noua Politică Agricolă Comună? Care sunt beneficiile, dar şi posibilele dezavantaje ale reformei PAC, din perspectiva unei organizaţii independente?

Bernard Snoy: Noua Politică Agricolă Comună creează un cadru îmbunătăţit şi mai coerent, care încurajează producătorii să abordeze mai bine obiectivele combinate ale acestei politici pe termen lung, respectiv competitivitate consolidată în fabricarea de produse alimentare sigure şi de calitate, durabilitate îmbunătăţită în gestionarea resurselor naturale şi dezvoltare teritorială mai echilibrată. De asemenea, PAC poate aduce o contribuţie semnificativă la atingerea obiectivului "Europa 2020" de creştere inteligentă, durabilă şi integrată. Suntem deosebit de interesaţi de reproiectarea sistemului de plăţi directe, care ar putea îmbunătăţi distribuţia între ţări şi în rândul agricultorilor, şi de introducerea plăţilor directe "verzi", care integrează mai bine obiectivul de sustenabilitate din Pilonul 1 al PAC, de accentul pe cercetare, inovare, transfer de cunoştinţe şi de un sistem de consiliere agricolă îmbunătăţită.

Desigur, succesul noii PAC depinde foarte mult şi de felul în care se stabileşte implementarea acesteia, atât la nivelul UE, cât şi la nivelul statelor membre, care au tot mai multă flexibilitate în elaborarea propriilor strategii .

Politica Agricolă Comună revizuită este un compromis politic şi nu este de mirare că atrage critici din diverse părţi. Unii consideră că aceasta nu este orientată suficient de departe de modelul industrial de producţie agricolă, cu supraproducţie subvenţionată, ceea ce duce la presiuni pentru scăderea preţurilor şi instabilitatea pieţei pentru producătorii locali din ţările în curs de dezvoltare, precum şi către un impact devastator asupra schimbărilor climatice. Inevitabil, rămân în continuare probleme cu privire la distribuirea beneficiilor PAC între agricultorii mari şi mici, iar unii ar dori mai multe beneficii pentru fermierii care practică agricultura ecologică. De asemenea, finanţarea PAC votată de Parlamentul European pentru perioada 2014-20 este mult mai mică decât propunerea iniţială a Comisiei Europene. Nu în ultimul rând, multe voci susţin că PAC este prea complicată şi sunt preocupaţi cu privire la capacitatea micilor fermieri de a îndeplini condiţiile de acces la plăţi directe.

Reporter: Cum aţi descrie aportul ţării noastre în organizaţia pe care o reprezentaţi?

Bernard Snoy: Apreciem foarte mult contribuţia română în ELEC. Practic, avem astfel acces la poziţa României cu privire la problemele majore ale politicii europene. În plus, secţia română din cadrul ELEC a fost incredibil de dinamică, organizând patru conferinţe majore în patru ani, de fiecare dată cu o susţinere puternică din partea Băncii Naţionale a României.

Reporter: Care sunt, în opinia dumneavoastră, punctele tari şi punctele slabe ale sectorului agricol românesc? Dar cele ale sectorului de mediu?

Bernard Snoy: Din informaţiile pe care le deţin, România are un potenţial agricol ridicat, iar cetăţenii săi au o relaţie profundă cu pământul. Nicio altă ţară din UE nu are un procent mai mare al populaţiei ocupate în agricultură. Pe de altă parte, productivitatea este scăzută şi spaţiul rural românesc suferă de o structură demografică de îmbătrânire şi sărăcie persistentă. Punctele slabe ale agriculturii româneşti sunt fragmentarea excesivă a terenurilor, birocraţia lentă şi ineficientă, precum şi marile dificultăţi în accesarea creditelor, care de multe ori blocheză fermierii români în demersurile de a obţine co-finanţarea necesară diponibilă prin Pilonul 2. Există, de asemenea, discrepanţe între regiuni şi între fermele mari care practică agricultura intensivă şi fermele foarte mici, foarte numeroase, dar cu productivitate scăzută.

Agricultura poate avea atât efecte pozitive, cât şi consecinţe negative asupra mediului. Poate conserva biodiversitatea, menţine un nivel scăzut de emisii de CO2 şi a unui mediu rural sănătos sau poate distruge ecosistemele naturale, cu utilizarea excesivă a substanţelor chimice. Realitatea tristă este că o parte semnificativă din terenul agricol românesc este afectat de factori cum ar fi eroziunea, excesul de apă şi de sare, compactarea, acidifierea, poluarea cu pesticide, etc.

Reporter: Pe baza experienţei dumneavoastră, cum putem face cele două sectoare menţionate mai sus mai competitive şi mai sustenabile?

Bernard Snoy: Noua PAC oferă o oportunitate istorică pentru România pentru a face sectorul agricol atât mai competitiv, cât şi mai sustenabil. Aceasta creează într-adevăr stimulente pentru agricultori, mari şi mici, pentru practici sustenabile, în timp ce îi ajută şi să îşi îmbunătăţească competitivitatea şi să îşi consolideaze puterea de negociere cu ceilalţi actori ai lanţului alimentar. Problema pentru fermele mari este dezvoltarea unei sustenabilităţi a agriculturii intensive, în timp ce principala problemă a celor mici este competitivitatea. Potrivit experţilor, agricultura ecologică din România poate genera o creştere mare în sectorul agricol, deoarece terenul arabil este în condiţii mai bune decât în altă parte în UE, ca urmare a utilizării minime de îngrăşăminte şi pesticide în ultimii 20 de ani, ceea ce ar putea face tranziţia către agricultura ecologică mult mai uşoră. Acest lucru necesită, totuşi, ca autorităţile române să îşi utilizeze marja de flexibilitate şi să se orienteze în această direcţie, să transmită semnale clare pentru toate părţile interesate şi să îşi consolideze capacitatea birocratică de a livra eficient fermierilor noile tipuri de ajutoare care vin de la UE.

Reporter: Vă mulţumesc!