English
Şi a fost marea întâlnire la nivel înalt pentru stabilirea bugetului Europei din următorii şapte ani. Declaraţii pline de speranţă, din care nu lipseau coeziunea şi competitivitatea, au umplut paginile ziarelor şi ecranele televizoarelor.
Liderii europeni - mai mari, mai mici sau chiar insignifianţi de-a dreptul - au purces către Bruxelles pentru a împărţi nimicul. Şi au reuşit.
Michael Burry, unul dintre puţinii investitori care au văzut adevărata dimensiune a problemelor finaciare globale în urmă cu mulţi ani, a fost invitat să ţină un discurs la încheierea unei noi promoţii la University of California. "Când cei îndreptăţiţi se aleg singuri, petrecerea se accelerează, iar mahmureala brutală este inevitabilă", a declarat Burry, condensând într-o singură frază adevărata faţă a aşa-ziselor democraţii occidentale.
Jose Manuel Barroso a deplâns impasul bugetar european printr-o declaraţie demnă de cele mai bune spectacole de comedie: "Nimeni nu mai discută despre calitate (n.a. a capitolelor de cheltuieli bugetare), totul se reduce la tăiaţi, tăiaţi, tăiaţi."
Oare când vor recunoaşte autorităţile europene că nu o fost vorba niciodată despre calitate în alocarea fondurilor europene?
Analistul financiar Mike Shedlock, de la Sitka Pacific Capital Management, arată că "subvenţiile agricole sunt o glumă, destinate doar susţinerii fermelor ineficiente din Franţa pe seama creşterii costurilor pentru toţi ceilalţi". În opinia sa, toate subvenţiile agricole trebuie eliminate complet.
"De ce trebuie ca Marea Britanie sau alţii să contribuie la construirea infrastructurii din Polonia?", se mai întreabă, pe bună dreptate, Shedlock.
Într-un articol recent de pe site-ul BBC, se arată că "ţările care depind puternic de finanţările europene, inclusiv Polonia şi vecinii săi, doresc menţinerea sau creşterea nivelului actual al cheltuielilor".
Atitudinea Poloniei nu trebuie să ne mire. În ciuda propagandei din ultimii ani, aşa-zisul miracol economic polonez este o iluzie construită prin fonduri europene, care au contribuit prea puţin la flexibilizarea şi creşterea competitivităţii economice. Dacă nu ar fi o iluzie, atunci cum se explică rata ridicată a şomajului şi numărul record al celor care doresc să emigreze? De ce ai emigra dintr-un miracol economic către o Europă în criză?
Pentru că cetăţenii simt cel mai bine realitatea din teren. Ei simt nu doar "aroma" recesiunii în aer, ci şi lipsa perspectivelor pentru o viaţă mai bună în patria mamă. Se pare că "miasma" recesiunii este atât de puternică încât a început să fie percepută chiar şi de bănci.
"Prima recesiune din ultimii 17 ani ameninţă Polonia, în condiţiile în care investiţiile se reduc, consumul se veştezeşte şi guvernul încearcă să reducă deficitul bugetar", scria, recent, Bloomberg, care citează analizele băncii poloneze BRE Bank SA, o subsidiară a băncii germane Commerzbank AG.
În comunicatul de presă al preşedintelui Consiliului European Herman Van Rompuy se arată că "negocierile bilaterale şi discuţiile constructive din cadrul Consiliului arată un grad suficient de convergenţă potenţială, astfel încât să facă posibil un acord la începutul anului viitor".
Grad suficient de convergenţă potenţială? Adică nici măcar un "grad suficient de convergenţă"? Dincolo de limbajul de lemn, care ar fi stârnit invidia regimurilor comuniste din Estul Europei înainte de apogeul premergător prăbuşirii, cuvintele lui Rompuy emană frică.
"Ar trebui să fim capabili să construim punţi peste divergenţele exis-tente de opinii", mai precizează comunicatul de presă. Oare de unde vine încrederea lui Rompuy, când "cerşetorii" sunt tot mai agresivi, iar ţările cu contribuţii nete la bugetul european se confruntă cu presiuni interne tot mai mari, pe fondul unui amurg al iluziilor?
Premierul britanic David Cameron a fost ridicat la rangul de ţap ispăşitor pentru colapsul negocierilor, principalii lideri europeni uitând prea uşor că presiunile politice asupra lui vin din propriul partid şi au ca obiectiv organizarea unui referendum pentru ieşirea Marii Britanii din UE.
Reprezentanţii Olandei, o ţară care se afundă tot mai mult în recesiune, şi ai Suediei susţin o îngheţare a cheltuielilor, dar sunt de acord cu indexarea lor în raport cu inflaţia. Oare au uitat că accelerarea creşterii preţurilor se datorează ruperii zăgazurilor monetare de către Banca Centrală Europeană? Şi că angajaţii din sectorul privat doar visează să beneficieze măcar de acest "lux"?
Van Rompuy încearcă să minimalizeze eşecul ultimului summit, declarând că "nu trebuie să dramatizăm situaţia: negocierile bugetare sunt aşa de complexe încât este nevoie, în general, de două runde". Preşedintele Consiliului European a amintit că acelaşi lucru s-a întâmplat şi în 2005, la stabilirea bugetului multianual, trecând cu vederea un "mic" amănunt: atunci condiţiile economice şi politice din Europa erau radical diferite de cele de astăzi.
În vinerea eşecului pentru bugetul european, Bundestagul a aprobat bugetul Germaniei pentru 2013, în valoare de 302 miliarde euro. Cheltuieli de circa 17 miliarde euro vor fi finanţate prin noi împrumuturi, iar preşedintele Bundesbank Jens Weid-mann a criticat bugetul deoarece "măsurile de austeritate nu sunt suficient de ambiţioase", după cum scrie Handelsblatt.
Se pare că bugetul Germaniei nu prevede nicăieri capitole de cheltuieli care să absoarbă pierderile generate de un posibil haircut pentru creditele acordate Greciei. Este de înţeles acest fapt, având în vedere că în toamna anului viitor vor avea loc alegeri generale în Germania. Dar mai poate supravieţui Grecia şi până la realegerea cancelarului Merkel, după ce toată Europa a făcut eforturi remarcabile pentru a o menţine pe linia de plutire, astfel încât să nu pericliteze realegerea preşedintelui american?
"Vom avea nevoie de ceva mai mult timp pentru a finaliza această soluţie", a mai precizat Herman Van Rompuy în comunicatul de presă, fiind convins că se va ajunge la un compromis, deoarece "toate lumea este de acord că trebuie să fie un buget pentru creştere, un buget care se concentrează pe locurile de muncă, inovaţie şi cercetare".
Din păcate pentru idealurile europene ale birocraţilor de la Bruxelles, care şi-au propus cu neruşinare noi suplimentări de fonduri, niciun buget comun, indiferent de numărul compromisurilor şi ameninţărilor, nu poate îndeplini promisiunile de creştere economică.
Noi locuri de muncă, care să fie şi relevante pentru dezvoltarea economică, nu pot fi create prin programe structurale sau de coeziune. Când doresc să aloce fonduri pentru competitivitate şi inovaţie, autorităţile europene creează motivaţii perverse, iar firmele vor concura pentru atragerea acestora şi uită tocmai de competitivitatea şi inovaţia care trebuie validată de piaţă.
Albert Einstein declara odată că "tot ce este cu adevărat măreţ este creat de individul care poate lucra în libertate". Până când acest aspect nu devine primordial în negocierile bugetare ale liderilor europeni, ideea unei Europe Unite nu va avea susţinerea materială pentru concretizare.
Pentru binele unei Europe a naţiunilor, să sperăm că divergenţele dintre liderii europeni se vor adânci anul viitor, iar Spania se va alătura Greciei, prin faliment, pe drumul către libertate.
Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Foarte cuprinzator relatat. Felicitari
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 26.11.2012, 10:04)
Buna dimineata domnule Rechea,
extraordinara sinteza pe care ati realizat-o pentru cel mai bun ziar financiar romanesc. Cat despre asa zisul "succes" al Poloniei aveti de asemenea un ascutit simt al realitatii. "Atitudinea Poloniei nu trebuie să ne mire. În ciuda propagandei din ultimii ani, aşa-zisul miracol economic polonez este o iluzie construită prin fonduri europene, care au contribuit prea puţin la flexibilizarea şi creşterea competitivităţii economice. Dacă nu ar fi o iluzie, atunci cum se explică rata ridicată a şomajului şi numărul record al celor care doresc să emigreze? De ce ai emigra dintr-un miracol economic către o Europă în criză?"- Intr-adevar Polonia pe langa sansa organizarii campionatului european de fotbal care a creat un adevarat foc de artificii investitional a fost sustinut de intrarea masiva de capital de coeziune. Faptul ca necesitatea si rapiditatea la indeplinire a investitiilor asumate ar fi sugrumat in caz de dezaprobare a acestor proiecte este un factor important care merita de luat in seama. Adunarile de la Consiliul Europei par intr-adevar sa fie niste conferinte asupra unui viitor utopic, insa precis intelegeti foarte concret de ce sunt extrem de necesare. Altfel cum am putea vedea reticenta bancilor de a se supune noilor masuri Basel III, exacerbarea cu care unii oameni in pozitii de conducere ale acestor institutii financiare ii descriu pe politicieni ca fiind stupid si without financial knowledge. Este adevarat ca populatiile din tarile net contributoare sunt reticente la cererile aparent "nesimtite" ale celor care profita de aceste sume. Ei nu vad insa ca bunastarea lor se datoreaza unui cadru economic in care barierele vamale au fost ridicate si prin investitii in tarile "fara bun simt" au ajuns "vechii bogati" ai Europei sa isi mentina nivelul de prosperitate. Cred ca si dvs. sunteti de acord cu mine ca o Europa dezbinata este extrem de favorabil in interesul pe termen scurt al Angliei de a nu se vedea izolata pe plan financiar, caci aplicarea cerintelor de stabilitate bancara va avea un efect puternic negativ asupra unei societati in care tranzactiile financiare au luat de mult locul celor economice. Vreti un cadrul social si economic asemanator celui austriac unde populatia autohtona este protejata la maxim prin ingradirea liberei circulatii a fortei de munca si prin " sustinerea " industriei locale in detrimentul celor din alte tari unde companiile multinationale isi au filialele. Si pana la urma ce insemna oare in conceptia lui Einstein "libertatea"- tot ce este cu adevarat maret pentru ca individul sa poata lucra in libertate- Exista acest lucru in Romania? are inginerul posibilitatea de a se implini din punct de vedere profesional? este cercetatorul lipsit de grija zilei de maine? are medicul fara acordarea de "atentii" posibilitatea de a se privi demn in oglinda? Pentru mine libertatea inseamna posibilitatea de a-mi implini visele fiind concomitent constient ca nu vor putea fi realizate peste noapte. A invinui pe cei care din ruinele razboiului au pus bazele a ceea ce noi astazi gandim a fii o utopie, este ca si cum ne-am gandi ca in urma cu 23 de ani ne-am revoltat pentru ca nu aveam acces la Coca-Cola si Wrigley Spearmint. Apropo actualitate: aveti aici un extras din wirtschaftsblatt din 22.11.2012. Poate atunci vor intelege si cei care doresc sa arboreze steagul Romaniei in semn de mandrie ca suntem eventual patrioti , demni , dar cu siguranta extrem de NAIV:-) Traiasca libertatea :-) "In Österreich und Ungarn, wo manche Felder bereits seit 100 Jahren gefördert werden, gehe es darum, "den Produktionsrückgang zu beschränken", sagt Roiss.:-):-):-):-):-):-):-):-)
2. fără titlu
(mesaj trimis de Theodor Marcean în data de 26.11.2012, 13:11)
Responsabilii delegati de statul Roman pentru managementul fondurilor Europene pot fi declarati mareti,au lucrat in libertate,si au reusit sa atraga prasful de pe toba.
3. felicitari la felicitari
(mesaj trimis de titi aur în data de 26.11.2012, 13:42)
d-le virgil bestea, felicitari petru viziunea dvs. este "brici". as mai adauga, aceste sforaituri cu privire la cresterea competitivitatii economice sunt la fel de lipsite de fundament ca si propovaduirea taierilor ca funddament pentru crestere economica. neofitii si economistii de balta confunda bugetul guvernamental cu bugetul familiei. sansa europei este investitia in zonele subdezvoltate. nu degeaba vorba populara este sa faci o casa, sa plantezi un copac si sa faci un copil. astea sunt lucrusi care raman si se vad. sosele, poduri, investitii..restul povestilor cu cresterea competitivitatii si convergente de tot felul..povesti raman.
noroc ca europa a fost gandita de niste titani, la fel cum america are founding fathers ai ei..oameni dotati care au puterea de a vedea secole in viitor..nu de comentatori care vad pana la bacania din colt
3.1. draga titi despre competitivitate putem vorbi pana (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 26.11.2012, 14:15)
ajungem la pensie :-) Cat despre brici prefer sa-i spuneti opinie si nu viziune, caci batranul Schmidt spunea despre cei care au cate o viziune sa mearga la psihiatru. Cresterea competitivitatii nu este o sforaitura, ci doar un miloc de a reusi sa mai impunem niste taieri salariale si alte "masuri in conformitate cu principiile afacerilor europene" ca sa ma exprim conform celor de la fabrica Ascensorul sau motostivuitoare (nu-mi vine un nume de firma romaneasca). Stiu ca domnul Presedinte este cel putin pe teritoriul Romaniei cel mai iubit dintre pamanteni din cauza acestor taieri salariale si cresteri de TVA pe care a considerat necesare a fi implementate. Ce nu se stie insa este efectul de imagine pe care l-a produs asupra firmelor multinationale care in ciuda faptului ca se bucura de cea mai buna infrastructura a cadrului de afaceri din Europa tot o tin intr-o veselie cat de rau este sa faci geschefturi in tara aceasta imperfecta si care necesita schimbare (reclama Petrom autostrada stirilor de la ora 5 , pe scurt A3). Vorba ti-e de aur precum numele, sa faci o casa, sa plantezi un copac si sa-ti aduci partea de contributie pentru pensiile decreteilor ca mine. In cadrul acestui prestigios ziar am vorbit si despre cat de mult ne-a ajutat Polonia prin instituirea starii de urgenta in decembrie 1981, despre modul cum FMI a privit incepand din acel moment relatiile financiare cu tarile est-europene si care a fost pozitia Romaniei in octombrie 1983 cand nu am mai dorit sa ascultam de cresterile de preturi la petrol si gaze care ar fi produs inflatie si astfel ar fi condus la o scadere a puterii de cumparare in ciuda indexarilor salariale anuale. Daca te-ai fi uitat la AAA la sfarsitul saptamanii ai fi observat un interviu de legenda cu fostul guvernator al bancii nationale din perioada autoritara si unde s-a dezbatut pozitia Romaniei in acea perioada. Astazi este privita de o parte a presei ca fiind demna si nesupusa forurilor internationale. In alt context si anume privita din prisma privatiunilor ar fi fost echivalenta cu o profunda nedreptate adusa romanilor care au suferit de foame si frig. Am ajuns atat de intelepti incat in functie de foloasele pe care le tragem sa fim de o parte sau de alta a baricadei? In aceste alegeri parlamentare nu am gasit pana acum vreo persoana pentru care as pune mana in foc sa faca ceva pentru INTERESUL NATIONAL. Sincer, daca nu ar fi personalitatea domnului Make si colaboratorii pe care ii are nu cred sa fi avut entuziasmul de a-mi varsa oful deoarece speranta ca vom putea schimba ceva este echivalenta cu zero. Ma doare insa, cand cei cuminti in sensul ca isi vad de strungul lor, daca o mai exista asa ceva prin tara, sunt lasati sa creada ca neputinta lor se trage din cauza faptului ca nu muncesc suficient sau ca nu muncesc cum trebuie. Si toate acestea sunt dictate de undeva de la Bruxelles. Nu vrem Euro, dar vrem bani din fonduri structurale, nu vrem reforma in invatamant , dar vrem sa fim recunoscuti in plan extern, nu vrem reforma in sanatate, dar dorim sa nu mai plece medicii din tara. E uimitor cand in 48 de ore uniunea europeana iti da unda verde sa faci ceva , iar tu ca neam de papagali refuzi acest lucru de teama sa nu inceapa sa planga investitorul asa zis strategic. Ne lasam trasi pe sfoara zilnic de acesti guru financiari care au ca rezolvare pentru cresterea randamentului bursier micsorarea de capital social, ei fiind insa atat de afoni incat nici nu au observat ca in IFRS capitalul social era oricum mai mic decat cel propriu si implicit problematic pentru impartirea rezultatului. Este pacat ca oamenii valorosi se simt raspunzatori doar pentru celula de baza a societatii care este familia si nu inteleg ca fara a actiona si pe plan macro nu ramanem nimic altceva decat reprezentanti ai clasei denumite planton :-(