UN EXCELENT STUDIU DIN LABORATORUL BVB Bursa de Valori Bucureşti, la Cota Bursei de Valori Bucureşti?

Consiliul Bursei a programat să dezbată, astăzi, ideea introducerii acţiunilor BVB la propria Cotă, scop pentru care, specialiştii din laboratoarele sale au elaborat un excelent studiu asupra istoriei pieţei, asupra condiţiilor naţionale şi asupra tendinţelor internaţionale, precum şi asupra avantajelor şi pericolelor pe care le prezintă un astfel de gest.

În primul rând, ţin să-i felicit pe specialiştii Bursei pentru calitatea studiului şi declar sincer că îi invidiez. Printre proiectele mele pentru acest an, figura un astfel de studiu. Dar m-am băgat în tot felul de evenimente triviale şi l-am amânat mereu. Acum sunt invidios.

În al doilea rând, încerc satis­facţia că preocupările Bursei îmi confirmă prognoza din scurtul discurs pe care l-am ţinut la Gala Premiilor Pieţei de Capital de anul trecut, când, referindu-mă la eşecul fuziunii BVB cu Bursa de la Sibiu, am spus că, probabil, eşecul este temporar, deoarece anul acesta va fi anul parteneriatelor între burse, anul alianţelor şi fuziunilor.

Or, demutualizarea reală a Bursei de Valori Bucureşti (presupusă drept condiţie a introducerii acţiunilor sale la Cotă) este calea care facilitează fuziunile.

În al treilea rând, reamintesc că asupra ideii de introducere a unei Burse la propria Cotă, mi-am exprimat opinia în ziarul BURSA din 29 mai 2006 (articolul intitulat "AM INTRAT ÎNTR-O EPOCĂ SOFISTICATĂ/ Bursele au renunţat la rolul de ").

Opinia mea este negativă, dez­aprob decizia de listare a acţiunilor unei burse.

Citez din mine:

"Cred că burselor ar trebui să le fie interzis să se listeze la burse şi mai cred că interdicţia ar trebui adoptată ca principiu al pieţei de capital şi ca regulă a oricăreia din pieţele de capital".

Subliniez că sfârşitul frazei ("regulă a oricăreia din pieţele de capital") vrea să spună că cele şase mari burse europene care s-au listat pe sine, au săvârşit o greşeală fundamentală - au creat condiţii pentru falsificarea pieţei.

Citez din nou: "Unui bun matematician îi este lesne să transfere teoremele lui Gödel în teoria matematică asupra burselor care se listează".

Ceea ce ar întemeia matematic opinia că listarea unei burse reprezintă un mecanism multiplicator (falsificator) al imaginii performanţelor sale financiare (când cade, cade mai mult decât se justifică; când creşte, creşte mai mult decât merită; după cum, poate înregistra o evoluţie absolut paradoxală - să crească când are performanţe proaste şi să cadă, când, dimpotrivă este în câştig).

În definitiv, indicele unei burse şi cota sa la bursa unde este listată ar trebui să evolueze paralel, exprimând, amândouă, performanţele bursei în chestiune. Dar lucrurile nu se petrec niciodată aşa, iar pariurile pe indici şi preţurile acţiunilor burselor listate au vieţi proprii, complet separate".

Am spus atunci şi susţin şi acum, că pericolul listării "la sine" al unei burse stă în efectul de "feed-back" specific pieţelor de valori mobiliare - "lichiditatea aduce lichiditate" (principiu menţionat şi de studiul BVB de acum):

"Acest efect de "feed - back"este însă deosebit de pervers în cazul unei burse listate la bursă, având potenţa să-i devasteze companiile pe care le listează la origine, fără alt motiv decât cel subiectiv - speculativ de la cota de sosire, după, cum, tot aşa poate provoca şi nejustificată isterie investiţională în piaţa de origine."

Menţionez că îmi bazez opinia pe celebra Teoremă a lui Kurt GÖdel, cea care dovedeşte că paradoxele matematice (antinomiile de tipul "Mincinosului" lui Eubulide megaricul - "Eu acum mint", sau, la rigoare, "Eu acum rostesc falsul") pândesc în mod fatal orice sistem axiomatic suficient de larg ca să cuprindă teoria numerelor (bursele presupun matematic astfel de sisteme, iar puternicul specific de "feea-back" - auto-reflexivitate le aruncă direct în condiţii de indecidabilitate). Este tot ce poate fi mai rău o pentru o bursă - să devină incapabilă să descopere preţul corect.

Iar faptul că, de pildă, prestigioasa London Stock Exchange se listează pe sine, nu funcţionează de loc drept argument pe nivelul principiilor pieţei de capital: britanicii vor fi renunţat la principii fie atraşi de avantajele listării (care sunt băneşti, deci argumente puternice), fie, nu este exclus, chiar din ignoranţă.

Căci, totuşi, specializarea în piaţa de capital, nu presupune de loc şi ştiinţa logicii. Presupune multă logică, dar nu ştiinţa ei.

Iar teorema lui Gödel ţine, de fapt, de metalogică - o disciplină îngustă chiar şi pentru logicieni.