Unde sunt principiile de nezdruncinat ale Uniunii Europene?

Al şaptelea pachet de sancţiuni împotriva Rusiei trebuia să includă şi compania VSMPO- Avisma, cel mai mare producător de titan din lume. În ultimul moment, compania a fost retrasă de pe listă la cererea Franţei şi altor ţări europene, cerere sprijinită de Germania şi Spania, conform unei ştiri recente din Wall Street Journal.

Motivul? Teama că Rusia ar putea răspunde cu oprirea completă a exporturilor de titan către Europa, cu efecte deosebit de grave asupra celui mai mare producător mondial de aeronave, Airbus.

Un comunicat de presă al companiei Airbus subliniază că "sancţiunile impuse titanului ar produce pagube semnificative întregii industrii aerospaţiale a Europei".

Datele de la WSJ arată Airbus cumpără 65% din titanul utilizat de la VSMPO-Avisma, care furnizează circa jumătate din cantitatea utilizată la nivel global.

Conform datelor de la Trade Data Monitor, valoarea exporturilor totale de titan ale Rusiei au fost de 415 milioane de dolari în 2020, aproape nesemnificativă în comparaţie cu valoarea exporturilor de fier şi oţel, de circa 16 miliarde de dolari.

"Nu are sens să fie sancţionată Rusia în ceea ce priveşte titanul deoarece reprezintă o parte foarte mică din afacerile Rusiei. Sancţionaţi vom fi doar noi", a declarat recent Guillaume Faury, directorul executiv al companiei Airbus.

Dar cum rămâne cu principiile de nezdruncinat ale Uniunii Europene, cu standardele sale morale deosebit de înalte? Nu trebuie aplicate în orice condiţii, mai ales că este vorba de îngenuncherea unui dictator sîngeros, contra căruia liderii europeni au dat de înţeles că vor lupta chiar şi până la ultimul cetăţean al Uniunii Europene, nu doar până la ultimul ucrainean?

În timp ce oficialii şi oamenii de afaceri din Europa caută tot felul de justificări penibile pentru decizii contradictorii, aceiaşi oficiali critică alte puteri globale, cum este India, pentru accelerarea importurilor de petrol din Rusia.

"A fost atins un nou vârf al ipocriziei", scrie un cititor pe marginea ştirii din WSJ. Nu este greu de imaginat cum este privită această atitudine de putere colonială demult scăpătată în America Latină, Asia şi Africa.

Cotidianul financiar american mai arată că "blocul european a fost mult mai divizat cu privire la ultimele sancţiuni din domeniul energiei, pe fondul temerilor că restricţiilor vor afecta negativ mai mult economia europeană decât economia Rusiei".

De fapt, o serie de restricţii din pachetele anterioare, referitoare la exporturile de alimente, îngrăşăminte şi petrol ale Rusiei, au început deja să fie relaxate.

În cadrul unui pachet de "menţinere şi aliniere", publicat pe site-ul Consiliului UE, se arată că "prelungim scutirea tranzacţiilor în cazul produselor agricole şi al transferului de petrol către ţări terţe", deoarece "UE îşi îndeplineşte partea care îi revine pentru a se asigura că putem depăşi criza alimentară mondială iminentă".

Probabil că decizia a venit în urma protestelor tot mai vehemente ale ţărilor în curs de dezvoltare, în special din Africa.

"Pentru a evita orice consecinţe negative potenţiale asupra securităţii alimentare şi energetice în întreaga lume, UE a decis să prelungească derogarea de la interdicţia de a efectua tranzacţii cu anumite entităţi de stat în ceea ce priveşte tranzacţiile pentru produse agricole şi transportul petrolului către ţări terţe", se arată în comunicatul de presă.

Astfel, companiile de stat din Rusia, inclusiv Rosneft, Gazprom Neft şi Sovcomflot, cea mai mare companie de transport maritim din Rusia, pot încheia acorduri cu firme europene pentru transportul petrolului către ţări terţe, după cum se subliniază într-o ştire de la Russia Today.

În plus, marii traderi de energie, cum sunt Glencore, Trafigura, Vitol sau Total vor putea să reia activităţile de intermediere a exporturilor petroliere ale Rusiei către terţe ţări.

În comunicatul Consiliului UE se mai arată că "UE se angajează să evite toate măsurile care ar putea duce la insecuritate alimentară în lume. Niciuna dintre măsurile adoptate astăzi sau anterior, în raport cu acţiunile Rusiei de destabilizare a situaţiei din Ucraina, nu vizează în vreun fel comerţul cu produse agricole şi alimentare, inclusiv grâu şi îngrăşăminte, dintre ţări terţe şi Rusia".

De asemenea, "măsurile UE nu împiedică ţările terţe şi resortisanţii acestora care îşi desfăşoară activitatea în afara UE să achiziţioneze produse farmaceutice sau medicale din Rusia".

Pentru acoperirea acestei "retrageri tactice", autorităţile europene au anunţat interzicerea totală a importurilor de aur din Rusia.

Adevărata lovitură a venit, însă, la o zi după anunţarea pachetului de "menţinere şi aliniere", odată cu publicarea măsurilor restrictive impuse unui număr de 54 de persoane şi 10 entităţi.

Alături de Sberbank, lista mai include "membri ai Nightwolves, un club naţionalist de motociclişti, propagandişti şi oameni de afaceri importanţi".

Un club naţionalist de motociclişti? Este clar că sfîrşitul războiului din Ucraina este aproape, iar înfrîngerea Rusiei va fi totală.

Dar ce se va întîmpla cu "diviziile" sale internaţionale, circa 45 la număr, conform paginii dedicate din Wikipedia, dintre care multe au fost înfiinţate în Europa, inclusiv România? Tot în Wikipedia se mai arată că motocicletele preferate ale "Lupilor nopţii" sunt Harley-Davidson, iar grupul deţine şi o fabrică pentru recondiţionarea motocicletelor.

Oare nu ar trebui ca toţi proprietarii de Harley-Davidson să şi la ardă în semn de protest, atât pentru a-şi demonstra principiile morale înalte, cel puţin la un nivel similar cu al autorităţilor europene, dar şi pentru a elimina pentru totdeauna o sursă majoră a poluării şi schimbărilor climatice?

"Până la sfîrşitul anului embargoul va mai exista doar cu numele. Aceasta nu este decât o recunoaştere tacită a faptului că sancţiunile au eşuat şi trebuie încercat să se repare ceea ce se mai poate", a scris recent analistul politic Tom Luongo pe contul său de Twitter.

Acum nu mai trebuie decât să fie găsiţi "meşteri" ai diplomaţiei în Europa pentru astfel de "reparaţii", dar starea de lucruri şi "calitatea" liderilor actuali nu oferă prea multe speranţe în acest sens.