Ungaria pune presiune pe leul românesc

Modificarea dobânzii de politică monetară de la 5,90% la 7,75% marţi, în Ungaria, a luat prin surprindere pieţele care estimau o ajustare modestă, de 0,5 puncte procentuale.

Urcarea abruptă a dobânzilor este singura modalitate eficientă de a lupta cu creşterea preţurilor în condiţiile în care majorări de câte jumătate de procent ar trece mai degrabă neobservate în actualul context. Faptul că inflaţia în Ungaria era de numai 10,7% la finalul lunii mai (mulţumită unui program de plafonări la energie), iar dobânda de politică monetară a ajuns deja la aproape 8%, oferind protecţie şi celor care economisesc, scoate şi mai mult în evidenţă decalajul faţă de România.

Aici, la o inflaţie de 14,5% defilăm cu dobânda de politică monetară de 3,75%. În Polonia, inflaţia este de 14%, iar dobânda de politică monetară - de 6%. În Cehia avem inflaţie de 16%, dar şi dobânda de politică monetară este 7%.

În aceste condiţii e nevoie doar de timp pentru ca investitorii să înceapă să parieze împotriva leului, având în vedere disparităţile din regiune în contextul creşterii posibile a aversiunii faţă de risc în pieţele financiare, spre finalul anului.

BNR ar trebui să aleagă între creşterea dobânzilor şi afectarea debitorilor, şi menţinerea lor la un nivel mai scăzut decât în ţările din regiune, cu preţul consumării unei părţi din rezerve pentru apărarea cursului. De ţinut cont că inflaţia de 14,5% vine aici pe fondul politicilor de compensare a preţurilor energiei electrice şi gazelor pentru populaţie, dar ce se va întâmpla din aprilie 2023?

De menţionat că forintul unguresc are o depreciere de peste 13% în 2022, zlotul a pierdut, la rândul său, peste 3,5%, iar coroana este singură care se apreciase în faţa euro cu 3% în 2022 (Banca Cehiei a început prima să urce agresiv dobânzile), în vreme ce leul nostru, cu cea mai mică dobândă de politică monetară în spate şi cu una dintre cele mai mari inflaţii din Uniune sub braţ a reuşit performanţa de a pierde mai puţin de 0,5% faţă de euro.

Duduie economia românească? Păi, atunci poate n-ar fi rău să luăm nişte imobiliare din SUA, că tot a început piaţa lor să se corecteze...

Politica BNR de a ţine cursul pe loc fără a creşte dobânzile de mila băncilor (vor exista debitori cu probleme la creşterea gradului de îndatorare odată cu majorarea ratelor), dincolo de faptul că ne costă subţierea rezervelor, ar putea genera la un moment dat un efect de pendul care să fie mai dureros decât o depreciere controlată şi bine dozată. Mai ales dacă ne încăpăţânam să nu ţinem pasul cu statele din regiune pe partea de dobânzi. La un moment dat cursul tot va trebui eliberat şi parcă văd noi îndemnuri la ceai de tei după 2-3 zile de furie pe piaţa valutară interbancară.

Am trăit un fenomen interesant prin primăvară, după invazia Ucrainei, când casele de schimb nebancare cumpărau euro la cotaţii peste cele oficiale ale BNR şi vindeau evident mult mai piperat. Lumea dorea atunci euro că să aibă în caz de haos şi plecare precipitată din ţară, şi cum mulţi lei au fost transformaţi atunci în valută, BNR s-a decis să îngheţe cursul pentru a-i atrage înapoi în depozite în lei mai bine remunerate.

De remarcat creşterea dobânzilor la titlurile de stat şi depozitele la termen chiar şi în lipsa unei majorări consistente a dobânzii de politică monetară. Pe Guvern îl costă scump să se împrumute extern în valută şi intern în lei, în ciuda reticenţei BNR de a majora dobânda de politică monetară, semn că pieţele nu pun prea mare preţ pe deciziile BNR. Şi, mai devreme sau mai târziu, vom avea o ajustare care să reechilibreze lucrurile, dobânzile din piaţă cu dobânda de politica monetară.