Uninominalul - un bumerang sau o bombă politică cu efect întârziat ? (IV)

• Despre îndreptăţire versus îngăduire, adică despre toleranţă!! (partea a doua)

5. Discriminarea pozitivă a minorităţilor naţionale pomenită în episodul anterior (III) beneficiază în noua lege, prin Art. 9 combinat cu Art.2 pct. 29 de o normă de reprezentare reparatorie care va face deliciul cititorilor (şi nu numai):

Art. 9. - (1) Organizaţiile cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale definite potrivit art. 2 pct.29, legal constituite, care nu au obţinut în alegeri cel puţin un mandat de deputat sau de senator au dreptul, potrivit art. 62 alin. (2) din Constituţia Româ­niei, republicată, la un mandat de deputat, dacă au obţinut, pe întreaga ţară, un număr de voturi egal cu cel puţin 10% din numărul mediu de voturi valabil exprimate pe ţară pentru alegerea unui deputat.

(2) Pot depune candidaturi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament.

(3) Pot depune candidaturi şi alte organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale definite potrivit art. 2 lit. pct. 29, legal constituite, care sunt de utilitate publică şi care prezintă Biroului Electoral Central o listă de membri cuprinzând un număr de cel puţin 15% din numărul total al cetăţenilor care, la ultimul recensământ, s-au declarat ca aparţinând minorităţii respective.

.....

(11) Prin excepţie de la prevederile art. 29 alin. (2), organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pot depune aceeaşi candidatură pentru Camera Deputaţilor în mai multe colegii uninominale. O organizaţie a unei minorităţi naţionale poate propune acelaşi candidat pentru mai multe colegii uninominale aparţinând diferitelor circumscripţii electorale, numai în condiţiile în care propune un singur candidat la nivel naţional şi doar pentru alegerea Camerei Deputaţilor.

Art.2. pct. 29 : Minoritate naţională - acea etnie care este reprezentată în Consiliul Minorităţilor Naţionale. ???

Într-o sinteză care ia în considerare doar populaţiile etnice minoritare decelate de recensământul populaţiei din 2002 şi nereprezentate în forul legislativ al ţării (adică conform legii), iată o posibilă completare a Babel-ului din parlament (creşterea de la 17 deputaţi la 23 a Grupului minorităţilor naţionale) :

Nr. crt.Populaţia EtnicăNumăr Etnici (2)Organizaţia de (3) utilitate publicăNecesar membri (4)Necesar sufragii (.)Mandate în Parlament

1. Croaţi6807Liga croaţilor din românia10201.8001

2.Cehi3.941Liga cehilor din românia5951.8001

3.Italieni3.288Liga italienilor din România4951.8001

4.Chinezi2.243Liga chinezilor din România3401.8001

5.Armeni1.780Liga armenilor din România2701.8001

6.Ceangăi1.266Liga ceangăilor din România1901.8001

Total general16.078-2.91010.0806

Şi nu este tot ! Grija, de fapt interesul suspect al legii pentru mandatarea lipsită de reprezentativitate şi, implicit, de legitimitate, merge chiar mai departe, legiuitorul convoacă în alineatul (11) ale Art.9 candidatura itinerantă şi, aşa cum sunt plimbate moaştele de la o mânăstire la alta, se poate plimba şi Ică Ghiocel, candidatul < veşnic minoritar > al < Ligii minorităţii de primăvară >, prin îngăduirea legii (citeşte, prin excepţie de la lege), de la un colegiu uninominal la altul :

< Prin excepţie de la prevederile Art.29 alin.(2), organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pot depune aceeaşi candidatură pentru Camera Deputaţilor în mai multe colegii uninominale. O organizaţie a unei minorităţi naţionale poate propune acelaşi candidat pentru mai multe colegii uninominale aparţinând diferitelor circumscripţii electorale, numai în condiţiile în care propune un singur candidat la nivel naţional şi doar pentru alegerea Camerei Deputaţilor. >

Adică, < de la munte la marea cea mare > şi < din miază-zi în miază-noapte >, poate, poate se pricopseşte < Ică > cu 10% din sufragiile necesare încredinţării mandatului de reprezentare nereprezentativă !

6. Prima întrebarea pe care mi-am pus-o, zic eu cu îndreptăţire, se referă la motivaţia reală a modificărilor < de esenţă > aduse legii electorale cu privire la reprezentarea minorităţilor ?! Şi de ce minoritatea rromă rămâne < cum am stabilit > ?!

Răspunsul, ascuns printre prevederile legii, când imprecise (Art.2. 29), când deosebit de precise - Art.9 şi Art.47(3) - relevă că ne aflăm în faţa unei adevărate < conjuraţii >, deopotrivă bine instruită şi malefică care, poate surprinzător, nu are nicio legătură cu cererea de reprezentare a cetăţenilor români aparţinând de populaţiile minoritare etnic.

Punând în aplicare adagiul meschin < scopul scuză mijloacele >, colivarii suveranităţii au interconectat expertiza acumulată în periplul spre democraţie al Parlamentului (în cazul de faţă, Camera Deputaţilor) cu nesperata oportunitate oferită de schimbarea de cap compas a sistemului electoral (Legea nr.35/2008) şi, < dând mână cu mână > au întărit mâna de ajutor procesului de aneantizare a suveranităţii poporului român şi instaurare, prin confiscare, a < suveranităţii parlamentare >. Iată, de ce :

Grupul minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor rescrie politic, încă de la prima legislatură post-decembristă democraţia. Aceasta, pentru că triada "un votant - un vot - un votat" a devenit pentru cei 17 reprezentanţi ai minorităţilor un mijloc de manipulare închinat, fără excepţie, Puterii ! Nu contează care Putere, < la putere să fie > !

Mărturie stă comportamentul cvasi-exclusiv < pro-putere > al Grupului, dovedit de suportul (prin vot gregar) pe care-l oferă Puterii şi prin care, evident, slăbeşte obscur şi abscons, atât opoziţia, cât şi relaţia de justeţe care trebuie să guverneze procesul legislativ (a se vedea înregistrările de arhivă ale Camerei deputaţilor !).

În condiţiile funcţionalizării < sufragiului uninominal prin vot majoritar >, datorită structurii prime previzibile pe care acesta o va genera prin îngustarea eşichierului parlamentar (< trei şi două sferturi (5) >) şi, dat fiind că poziţia sa de < arbitru > (grup de presiune) este guvernată de mărimea sa numerică (numărul de voturi de care dispune), este pus în pericol, nu numai statutul său exersat şi dorit de Putere, ci însăşi Puterea. De aici şi < reforma > bazată pe legitimitate < factice > care să îndreptăţească prin litera legii creşterea grupului minorităţilor naţionale.

În ceea ce priveşte rromii, îndreptăţiţi < de facto > la constituirea unui grup parlamentar de sine stătător (şi mult peste temeinicia legală cu care UDMR a intrat şi, ca < grup de presiune > ataşat exclusiv Puterii, arbitrează decizia politică în Parlament), legea este opacă.

Obrocul instituit, în legătură, probabil, în primă instanţă, cu faptul că formula < trei şi trei sferturi > ar suplini în prea mare măsură îngustarea de eşichier aşteptată de colivari, relevă faptul că, în lipsa unei soluţii fezabile de contracarare a legitimităţii constituirii unor grupuri parlamentare ale rromilor (conform populaţiei reale, aceştia pot accede la o reprezentare parlamentară, dacă nu de temut, cel puţin, cu greutate: 18-19 deputaţi şi 8 senatori) se mizează pe lipsa de organizare şi coeziune socială a comunităţilor de rromi.

În fine, o interogaţie deschisă tuturor : Oare de ce, cu o precizie < studiată >, părinţii Legii fundamentale au stabilit în alineatul (3), final în economia Art. 62 (Alegerea Camerelor) că : < Numărul deputaţilor şi senatorilor se stabileşte pe baza normei de reprezentare stabilită prin legea electorală în raport cu populaţia ţării > ?!

Nu pentru a da o măsură unică reprezentativităţii şi legitimităţii mandatelor < aleşilor > în Parlament, o măsură bazată pe norma de reprezentare, distinct diferenţiată pe conclavurile politice (Camera Deputaţilor şi Senat) şi nu în funcţie de apartenenţa etnică a mandatarilor ??!