Uninominalul - un bumerang sau o bombă politică cu efect întârziat ? (VI)

• Obedienţa inversă ca speţă a < suveranităţii parlamentare >

În constituirea sa societală, umanitatea a avut, tipologic, un parcurs care poate fi încadrat într-o spirală evolutivă al cărei epicentru a fost, fără încetare, puterea. Baza a cons­tituit-o, cu certitudine, aglutinarea indivizilor sub forma comunităţilor organizate orizontal, din fiecare isvodind şi dezvoltându-se pe verticală autoritatea (organizarea pe verticală), specifică sistemelor ierarhice. Au ieşit astfel, în relief, simbioze specifice între avantajele şi dezavantajele verticalizării deciziei, dar şi incapacităţi funcţionale cu repercusiuni dacă nu perverse, cel puţin adverse rezultatelor aşteptate.

Din această perspectivă, indiferent de configuraţia organizatorică luată în considerare şi de domeniul său de definiţie (managementul social, economic, politic ş.a.m.d.), autoritatea a scos la iveală două modele tipologice : autoritatea epistemică (bazată pe recunoaşterea capacităţii intrinseci a individului şi având ca limită omniscienţa) şi autoritatea deontică (bazată pe puterea de coerciţie, având ca limită tirania), fiecare livrând în ambientul societal norme, mecanisme, structuri, instrumente şi comportamente specifice.

Structurile de decizie (instituţiile puterii) au urmat şi ele această dualitate. La intersecţia lor s-a găsit, într-un târziu, democraţia reală.

Aşa se face că, dincolo de mediana dintre anarhie (definită prin anomie) şi tiranie (definită prin confiscarea normei de drept în folosul suveranului), în spaţiul amniotic în care se mişcă politica şi justiţia s-a coagulat, ca structură democratică a puterii, conclavul de tip colegial, în care ierarhia deontică (prezentă birocratic) îşi disipează specificul (deontic) în deontologia profesională.

Prezent în mai toate structurile puterii, conclavul colegial este prezent şi în mediul politic românesc unde, odată cu convenţionalizarea constituţională a contractului social, s-au formalizat şi funcţionalizat colegial Camerele Parlamentului, Consiliile locale şi Consiliile judeţene.

Într-un excurs de excepţie, prezumatele omniscienţe ale parlamentului care au "preparat" atacul la suveranitate (la propriu şi la figurat!), chemate fiind la ordin de jupânii judeţelor (care, deja, au ajuns să le hotărască bunăstarea şi locul în Parlament!) şi de ierarhii politicii la nivel naţional (suprastructurile politice centrale) au intrat cu bocancii în edificiul Constituţiei şi, siluind-o cu sprijinul Curţii Constituţionale, au dat la < semnat > (citeşte < supus votului lipsit de probitate morală > şi, în opinia mea, de expertiza necesară): Modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr.215/ 2001, Modificarea şi completarea Legii nr.393/2004 privind statutul aleşilor, fiecare inclusă distinct în economia legii 35/2008 ca: Titlul "II", Titlul "III" şi Titlul "IV".

Finalitatea politică a acestora poate fi rezumată sintetic într-o propoziţie eliptică de predicat: "subminarea pernicioasă a suveranităţii, constituţionalităţii şi funcţionalităţii colegiale în defavoarea democraţiei real-participative şi în favoarea grupurilor de interese venal constituite la nivelul judeţelor".

Conform Constituţiei, autonomia locală (o găselniţă pentru amânarea subsidiarităţii!) se realizează prin autorităţile locale, specific constituite (Secţiunea a 2-a - Administraţia publică locală):

Art.121 (1) Autorităţile publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii.

(2) Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe.

Art.122 (1) Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.

Şi, congruent, datorită beneficiului unei conjuncturi încă nepervertită, specific alese:

- pe listă (consilierii locali: comunali, orăşeneşti, municipali şi judeţeni), încredinţarea mandatelor de consilier având drept criteriu de reprezentare şi ca mecanism de asigurare a legitimităţii, observarea şi respectul faţă de proporţionalitatea partizanatului specific eşichierului politic constituit în comunitatea dată. Implicit, Constituţia funcţionalizează în conclavul politic constituit regula majorităţii ca principiu de degajare a deciziei privind politicile publice efective.

- uninominal (primarii comunelor şi oraşelor), criteriul de atribuire a mandatului şi legitimitatea decurgând din îndeplinirea criteriului majoritatea absolută (încredinţarea mandatului de primar necesită sufragiul a 50% +1 vot din totalitatea sufragiilor valabil exprimate); implicit, percepţia reprezentativităţii sale este consistent susţinută de legitimitatea majorităţii sufragiilor în baza căreia a acces la funcţia de demnitate publică.

Sistemul electoral edificat întru susţinerea literei Constituţiei (vezi legile electorale menţionate mai sus, modificate şi răs-modificate !) era construit pentru a asigura, prin funcţionalizarea diferenţiată a mecanismelor de elecţie (coerent conexate legitimităţii necesare), solvabilizarea specifică a cererii de responsabilite în asumarea deciziei:

- asumarea politică a deciziei privind politicile publice locale era încredinţată explicit conclavurilor colegiale constituite şi funcţionalizate la nivelul structurilor administrative-teritoriale rurale şi urbane. Decurgând în urma scrutinelor electorale bazate pe mecanismul reprezentării proporţionale (fără învingători şi învinşi), aceste conclavuri, adunau într-un tot funcţional de voinţă politică dreptul la diferenţă specific fiecărei orientări partizane şi întreaga utilitate a votului, aşa cum erau ele structurate în eşichierul local. Mai mult, coordonatorul intra-judeţean al politicilor publice - Consiliul judeţean, constituit în baza aceluiaşi mecanism, decurgând din distribuţia agregată a sufragiilor exprimate pe întregul judeţ, avea calitatea de a lista abnormalităţile de distribuţie a partizanatului politic la nivel local şi de a asigura "ab ovo" corespondenţa ponderată între structura opţiunilor de voinţă partizane şi cererea specifică de politici publice.

- asumarea personalizată a particularizării deciziilor cu privire la politicile publice în comunitatea administrativ-teritorială de referinţă (comună, oraş) prin edilului local (Primarul localităţii) care, pentru a beneficia de o legitimitate robustă, este ales uninominal, departajarea învingătorului de învinşi realizându-se prin întrunirea "majorităţii absolute" a sufragiilor.

În lumea politicului se spune (şi, din păcate, realitatea confirmă) că "Dacă vrei să înmormântezi o decizie importantă (evident, neconvenabilă grupului prevalent de interese, adică decidentului!), constitui o comisie de aprofundare a problemei!".

Preluat şi recondiţionat în teoria birocraţiei, adagiul a devenit: "Dacă vrei ca o structură de decizie să dea faliment, ierarhizeaz-o!".

Aplicabilitatea sa la conclavurile de tip "colegial" este, deja, o realitate!

Ca urmare a reformei electorale, mai degrabă o "lovitură de palat" (a Parlamentului), alegerile locale vor avea ca finalitate (promiscuă) instau­rarea, pe lângă "rapt"-ul de suveranitate ce va să vină şi a instituţiei "baronului local", care, "de jure" şi "de facto", îşi va intra în drepturi.

Principial, beneficiind şi de controlul post-factum al Curţii Constituţionale, constituţionalitatea legilor "de novo" venite la masa adminis­trării convenţionalizate a drepturilor şi libertăţilor suverane, sunt aşezate în edificiul de drept (promulgate) numai în respectul literei Cons­tituţiei, adică în consonanţă cu contractul social prin care comunitatea statală dată a convenit să convieţuiască.

Cererea de putere explicită a grupurilor de interese local-aglutinate (purtătoare ale unor interese, de obicei, altele decât interesele reale ale comunităţii şi, pe cale de consecinţă, altele decât interesul naţional!) ajunsese pe un butoi de pulbere, gata să explodeze!

Condiţionarea aprinderii fitilului (citeşte lipsirea de sprijin electoral şi, deopotrivă, financiar, a partidului) sau înmormântarea acestuia, depindeau de satisfacerea cererii de supra-împuternicire a puterii ordonatorului de credite (fonduri publice).

Sacrificarea logicii constitutive, funcţionale şi operaţionale a conclavului politic judeţean, prin excelenţă colegial, are, ca noimă, solvabilizarea cererii ferme (aş zice, chiar executorii!) de putere explicită în res­pectivele conclavuri colegiale (Consiliile judeţene) şi evitarea hiatului/hăului care se căsca între suprastructura politică centrală şi suprastructurile politice locale ale partidelor la putere (PNL susţinut obedient de UDMR şi venal-concesiv de PSD).

Aşa se face că, în dispreţul Art. 122 din Constituţie - Consiliul judeţean, în fapt un conclav politic colegial (deciziile de politici publice se iau cu votul majorităţii membrilor Consiliului) este adus la cheremul unui "il Capo di tutti capi": preşedintele consiliului judeţean care, conform :

a) Art. 79 din titlul IV al legii nr. 35/2008 (prin care se modifică şi completează Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali) este recunoscut, certificat şi atestat ca funcţie aleasă prin sufragiul electoratului, odată cu:

- modificarea cuprinsului alin. (2) din Art. 2: Consilierii locali şi consilierii judeţeni, primarii, precum şi preşedinţii consiliilor judeţene se aleg prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat de către cetăţenii cu drept de vot din unitatea administrativ-teritorială în care urmează să-şi exercite mandatul, potrivit legii nr. 67/2004 pentru alegerea administraţiei publice locale, republicată;

b) Art. 77 din Titlul II al Legii nr. 35/2008 (prin care se modifică şi completează legea nr. 67/2004) este ales cu majoritatea relativă a sufragiilor:

- prin introducerea după articolul 97 a unui articol nou - Art. 971, care stabileşte la alin.(2) că: Este declarat ales preşedinte al consiliului judeţean candidatul care a întrunit cel mai mare număr (sic!) de voturi valabil exprimate în primul tur de scrutin (sic!), ca

- prin introducerea după art. 100, a altui articol nou - Art. 1001, să i se stabilească şi statutul şi prerogativele:

c) Art. 78 din Titlul III al Legii nr. 35/2008 (prin care se modifică şi completează Legea administraţiei publice locale nr.215/2001) care prevede, în dispreţul Constituţiei, că se pot rescrie atât structura de autoritate prin care se realizează autonomia locală (prevăzută la art. 121 din Constituţie) cât şi structura de autoritate prin care se exercită coordonarea activităţilor consiliilor comunale şi orăşeneşti (prevăzută la Art. 122 din Constituţie), astfel că,

- prin modificarea cuprinsului art. 25: Aleşii locali sunt primarul, consilierii locali, preşedintele consiliului judeţean şi consilierii judeţeni. În asigurarea liberului exerciţiu al mandatului lor, aceştia îndeplinesc o funcţie de autoritate publică, beneficiind de dispoziţiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat (sic!) şi, mai mult (!):

- prin modificarea alin. (2) al art. 102 alin. (2) că: Preşedintele consiliului judeţean răspunde în faţa alegătorilor de buna funcţionare a administraţiei publice judeţene.

Motivaţia clară (din păcate, conceptual, obscură şi absconsă, denotând o decadenţă morală, juridică şi jurisdicţională fără precedent) şi graba legiuitorului de a-şi onora obligaţiile din teritoriu se văd de la o poştă (vezi şi "sic"-urile). Captaţia (1) din lege, la care s-a dedat < echipa > legiuitoare (sacrificarea integrităţii funcţionale a unui conclav politic colegial în favoarea unei persoane), deşi justifica raţiunea obedienţei nu avea totuşi noimă ! Noima i-a dat-o Curtea Constituţională care, în dispreţul observării Constituţiei (chemarea sa naturală!!), a îndreptăţit-o. Cum? Constituţionalizând-o.

Şi avatarurile sistemului electoral nu s-au încheiat. Încă!