Uninominalul - un bumerang sau o bombă politică cu efect întârziat ? (VIII)

• În loc de concluzii

Convenţionalizarea contractului social prin Constituţie este primul pas spre statul de drept. Devenirea efectivă este un drum. Un drum care poate fi parcurs interconectând sinergic etapele, dacă-l asfaltăm, sau, anevoios, prin hâr­toapele tranziţiei către niciunde, ca până acum. Reconvenţionalizarea sistemului electoral este o anevoie care are nevoie de osârdie, de expertiză, de aplecăciune onestă către firesc, către firescul finit care ne omeneşte.

Reprezentarea onestă a populaţiei începe cu reconvenţionalizarea conceptului de reprezentare: cine pe cine, cum şi în ce condiţii reprezintă !?

Lupta pentru putere a degenerat şi degenerează raţiunea ei primă şi ultimă : justificarea necesităţii ei în faţa şi în legătură cu subiectul său.

Atributul deontic pe care, prin natura lucrurilor, şi-l aproprie este insuficient pentru a fi perpetuă. Şi atunci ? Atunci când se ştie că, deontic, suveranitatea este cvasi-confis­cată prin democraţia reprezentativă, când poporul suveran, a achiesat, totuşi, la această deturnare, supunându-se anevoie deciziei de validare a unui referendum pe care democratic îl casase (referendumul constituţional < de două zile > din 2003), persistăm în preacurvie politică şi introducem < lotocraţia >, sau cum îi zice Roger de Sizif (1) < stochocraţie > ? Trambulina pentru post-democraţie (absenteism, guvernare globală, impostură politică).

Că suveranitatea poporului român a fost confiscată de reprezentanţii săi < aleşi >, o dovedeşte însăşi Legea 35/2008 care, fidelă neavenirii celor care-au plămădit-o, funcţionalizează cu nonşalanţă în regim anti-constituţional discriminarea, captaţia şi algoritmarea distribuirii puterii ca mecanisme de guvernare a legitimităţii!

Uzând de imposibilitatea < suveranului > - poporul român ! - de a-şi exprima în timp util voinţa, puterea şi opoziţia, malefic coalizate în Parlament, au pus în aplicare adagiul latin : < Hoc volo, sic jubeo, sit pro ratione voluntas > (2) şi au reformat dimensiunea internă a suveranităţii - autonomia.

Astfel că, în desconsiderarea flagrantă a Art. 2, alin. (2) din Constituţia Ţării: < Niciun grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu >, colivarii Parlamentului au confiscat şi aservit < în drept > fundamentul democratic ataşat suve­ranităţii.

Invoc şi subliniez această stare de fapt şi pentru că am convingerea fermă că adagiul latin: "Argumentum ab inconvenienti plurimum valet in lege (3) >, prea adesea şi cu doxă invocat în dreptul pozitiv şi cu atât mai abitir în dreptul constituţional (pentru a evita echivocul !), nu face parte din bagajul de onestitate al Curţii Constituţionale a României.

Cum instituţia < tonomatului > (4) face parte din bagajul cu care se face loc jumătăţilor de adevăr şi, nu rareori, nedevărului, pentru a demonstra cele afirmate, am construit un probatoriu într-o formă mai rar uzitată, cea interactivă !

În fapt, el nu există. Îşi va găsi osatura în răspunsurile pe care domniile voastre - cititorii (fără excepţie mai informaţi şi mai verticali decât ceilalţi - necititorii, în primul rând, dar şi formatorii de opinie!) le veţi da la următoarele întrebări:

1) Convenţionalizată constituţional, suveranitatea se confundă cu exercitarea temporală a autorităţii (legislativă, şi/sau executivă) în jurisdicţia de referinţă (în Stat). Această autoritate se identifică, pe dimensiunea sa internă, cu < suma potestas > (autonomia), iar pe dimensiunea sa externă, cu < plenitudo potestatis > (independenţa).

Dacă, conform Constituţiei României (2003), suveranitatea aparţine poporului român, adăugirea la Constituţie, ca expresie a autonomiei, îi este încredinţată < in integrum > ?

2) Dacă exercitarea acestei suveranităţi (a poporului) se realizează, conform normei de drept, < prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte >, încredinţarea mandatelor de reprezentare spre exercitare a suveranităţii trebuie să reflecte exclusiv voinţa suveranului, adică votul de voinţă ?

3) Scrutinul majoritar uninominal este una din soluţiile care întruneşte şi rezolvă, mai mult sau mai puţin convenabil, principiile esenţial-exis­tenţiale care trebuie să guverneze într-o democraţie tipul de suveranitate convenţionalizat prin Constituţie. În România suveranitatea aparţine poporului român. În aceste condiţii, opţiunea pro-scrutin majoritar uninominal exprimată la referendum de cei peste 81% din cetăţenii politic-activi constituie o orientare solidă (sens şi direcţie) pentru reconstruirea sistemului electoral conform voinţei < suve­ranului >, orientare pe care aleşii săi trebuie < musai > să o urmeze ?

4) În condiţiile unui sistem electoral care se bazează pe scrutinul majoritar uninominal, este suficient ca < aleşii > să obţină majoritatea sufragiilor pentru a li se încredinţa un mandat de reprezentare în conclavul pentru care candidează ?

5) Excluderea din rândul < aleşilor" a unui candidat care a întrunit majoritatea cerută a sufragiilor în colegiul în care a candidat, pentru că formaţiunea politică pe care a reprezentat-o în alegeri n-a întrunit un prag convenţional, în fapt sus­pendarea flagrantă a noimei scrutinului majoritar, este un atac făţiş la adresa votului de voinţă şi, deopotrivă o desconsiderare a suveranităţii poporului ?

6) Funcţionalizarea printr-o normă de drept a pragului alternativ (cumulul a 6 colegii în Camera Deputaţilor şi 3 în Senat în care formaţiunea < se situează pe primul loc, în ordinea numărului de voturi valabil exprimate >) constituie o dis­criminare pozitivă, explicit adresată reprezentanţilor etniei maghiare şi, deopotrivă, o discriminare negativă, implicit adresată celorlalţi competitori situaţi pe primul loc (câştigători) , care, convenţional (condiţia de prag impusă persoanei morale pe care o reprezintă !) nu pot accede în Parlament ?

7) Scoaterea din economia scrutinului electoral a voturilor de voinţă valabil exprimate de alegători în sprijinul orică­rui < ales > exclus prin convenţie (în fapt o parte a sufragiului exprimat în numele suveranităţii), constituie un delict făţiş de lez-suveranitate ?

8) Faptul că formaţiunile politice care au trimis în competiţia electorală competitori nerelevanţi pentru electorat (insuficienţa sufragiilor apropriate este dovada irefutabilă !) află din < gura > calculatorului care dintre aceştia vor parveni în Parlament constituie o realitate < factice > instaurată prin captaţie (5) care contravine flagrant principiului care guvernează pretutindeni de­mocraţia (minoritatea se supune majorităţii) ?

9) Principiul reprezentării proporţionale a populaţiei în conclavurile politice, funcţionalizat prin normele de reprezentare specific dimensionate (un mandat de reprezentare în Camera Deputaţilor pentru fiecare 70.000 locuitori, un mandat de reprezentare în Senat pentru fiecare 160.000 locuitori) trebuie aplicat fără observarea apartenenţei etnice ?

10) Dacă modificarea Constituţiei se validează numai prin instituţia referendumului constituţional, orice adăugire la Constituţie, indiferent de mecanismul utilizat, este nulă de drept ?

Coda

Referendumul - convocat pentru stabilirea voinţei < suveranului > (Poporul român !) cu privire la alegerea uninominală a mandatarilor săi în conclavurile politice - şi Reforma electorală încuibată prin Legea 35/2008 constituie feţele aceleiaşi monede, < capul şi pajura > mecanismului prin care, mijlocite de sufragiul universal, reprezentativitatea, legitimitatea şi utilitatea delegării spre exercitare a puterii suverane pot ajunge în beneficul suveranului ! Ambele au adus în discuţie aceleaşi principiu : "un votant - un vot - un votat", adică încredinţarea personalizată a mandatelor de reprezentare, în fapt exercitarea suveranităţii prin departajarea netă (prin suma sufragiilor apropriate) a învingătorului de învinşi. Diferenţa decurge însă, din robusteţea/ non-robusteţea repre­zentativităţii şi legitimităţii < aleşilor > pe care o convoacă tipologic majoritatea aleasă < ca regulă > de departajare a com­petitorilor:

- < majoritatea absolută >: (referendată !) : pentru încredinţarea mandatului de < ales >, candidatul trebuie să se bucure de beneficiul a 50%+1 vot din sufragiile exprimate (mandatarul se bucură efectiv de susţinerea politică a majorităţii alegătorilor din colegiu !)

- < majoritatea relativă >  (promulgată !): pentru încredinţarea mandatului de < ales >, candidatul trebuie să se bucure de beneficiul celor mai multe sufragii din voturile de voinţă exprimate ; mandatarul se bucură doar de cea mai mare minoritate a alegătorilor din colegiu, având, în fapt, în raport cu populaţia colegiului, o poziţie minoritară (majoritatea reală a ale­gătorilor din colegiu au altă opţiune politică !) .

Nepercepută de populaţie în dubla sa dimensiune (pervers, accentul a fost pus doar pe specificul uninominal al scrutinului), diferenţa a fost exploa­tată pernicios de Putere care, funcţionalizând ca regulă de departajare a competitorilor < majoritatea relativă > a trimis în derizoriu atât utilitatea votului (la nivel naţional, peste 60 % din voturile de voinţă ale electoratului se pierd), cât şi, reprezentativitatea şi le­gitimitatea < aleşilor >.

Dacă ne raportăm la Referendumul sabotat de, acum, vajnicii susţinători ai scrutinului majoritar uninominal, la mecanismul pe care-l propunea (scrutin uninominal, majoritar în două tururi) observăm că, în pofida formulării nefericit-incomplete a subiectului : < scrutin uninominal în două tururi >, în loc de < scrutin uninominal în care este declarat învingător competitorul electoral care întruneşte 50% + 1 vot din sufragiile valabil exprimate >, 81% din populaţia activă politic (participanţii la referendum) a confirmat, totuşi, orientarea !

Dacă ne raportăm la chichiţa normativă prin care s-a invalidat Referendumul, constatăm, în primă instanţă, ce înseamnă confiscarea suveranităţii de drept încredinţată poporului şi înlocuirea ei cu < suveranitatea parlamentară > şi, implicit cu < suveranitatea pernicioasă a legii > pe care aceasta o poate instaura !

În secundă instanţă, constatăm ce înseamnă lipsa de expertiză încuibată la nivelul populaţiei prin instituirea obrocului la informaţie şi cât de eficace devine, în aceste condiţii, manipularea.

În al doilea rând, ca urmare a funcţionalităţii pernicioase date < suveranităţii legii >, diferenţa de robusteţe dintre cele două sisteme electorale a fost întărită prin subminarea efectivităţii dreptului suveran: edictarea descalificantă a unor norme juridice de confiscare. Pragurile electorale suspendă finalitatea votului de voinţă şi legitimitatea generată de aces­ta, înlocuindu-le cu legitimitatea < factice > a redistribuirii mandatelor de reprezentare către persoane fizice şi persoane morale, neavenite conform votului de voinţă !

Cred cu obstinaţie că restaurarea raţiunii pozitive a dreptului este încă posibilă, că ea, restaurarea, trebuie să por­nească ferm de la reconsiderarea profundă a Constituţiei, a devenirii ei, sinergice interesului naţional real, de la recunoaşterea impactului strict pozitiv pe care şi-l poate apropria < mandatul imperativ >, de la reconstrucţia magistraturilor în stat, de la îndriduirea Consiliului Suprem al Magis­traturii de a alege, în consens cu cererea reală de expertiză şi de independenţă a Curţii Constituţionale care, din calitatea de < garant al supremaţiei Constituţiei >, nu trebuie să devină < Curte constituantă >.