"Uniunea Bancară este o construcţie utopică, imposibilă"

Reporter: Care au fost punctele forte şi punctele slabe ale anului 2016, din punct de vedere economic şi al mediului de afaceri?

Ionel Blănculescu: Ca punct forte - scăderea majoră a fiscalităţii, în afara cotei de TVA, redusă cu 4 puncte procentuale, de la 24% la 20%, respectiv cu 16,6%, în special scăderea impozitului pe dividende, de la 16% la 5%, ceea ce a condus la repatrierea de afaceri generatoare de impozite şi taxe pentru alte state şi nu pentru România, state cu regim fiscal mai atractiv decât al nostru.

Desigur, şi celelalte scăderi de taxe şi impozite sunt importante, şi menţionez aici doar unul dintre ele - menţinerea neimpozitării profitului reinvestit, care a creat multă valoare adăugată în economia ţării noastre.

Ca punct slab - lentoarea statului în investiţii publice, ceea ce a atras şi din partea sectorului privat acelaşi apetit scăzut pentru acest tip de investiţii, care polarizează în jurul lui multe motoare financiare şi atrage participare intensă la activitatea economică, cu efecte directe, benefice, pentru toate sectoa-rele, inclusiv cele neproductive. De asemenea, rezistenţa sistemului de stat în asumarea, prin semnătură, a diverselor proiecte de investiţii, blocate în prezent din motive în special subiective şi modul defectuos de organizare a licitaţiilor publice majore, scufundate în birocraţie şi litigii.

Nu în cele din urmă, ca efect al lentorii precizate mai sus, ne confruntăm cu neîndeplinirea obiectivului de venituri colectate la nivel de stat, ceea ce se va constitui într-o problemă destul de grea pentru acest început de an şi de perioadă, înregistrându-se un record negativ istoric în ultimii zece ani, şi anume căderea sub nivelul de 30% a veniturilor în PIB. Foarte importantă la acest moment este revenirea la nivelul de venituri cu care România era obişnuită, de 32-33% în PIB şi, desigur, depăşirea acestuia, condiţie nemijlocită pentru îndeplinirea ambiţiosului program economic de guvernare. Pentru realizarea acestui obiectiv strict şi fundamental este nevoie de mai mult decât cunoaştem în construcţia şi acţiunea bugetară, şi anume de inovaţie, fără de care nu va putea fi recuperat handicapul, prima din cele 12 luni ale acestui an fiind aproape la jumătate. Este nevoie de ceva ce nu s-a mai realizat până acum, iar Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii al Statului, care se va crea, poate reprezenta cheia, ramura de afaceri a statului, care, pe lângă veniturile obţinute sub formă de taxe şi impozite, va trebui să obţină şi resurse financiare suplimentare din activitatea de bază.

Inclusiv un Consiliu Economic Consultativ la nivelul Primului Ministru şi al Guvernului sau cel puţin un grup de consilieri economici externi, cu vastă şi recunoscută experienţă în domeniu - un grup al înţelepţilor, pe model occidental, în special american, care să ofere expertiză - este necesar. Trebuie să luăm în calcul că timpul este foarte scurt în ceea ce priveşte recuperarea severului handicap de 3-4 miliarde euro - necesară readucerii veniturilor statului la nivelul T0, începerii anului financiar şi bineînţeles performării în timpul exerciţiului financiar 2017, de rezultatele economice ale acestuia depinzând multe aspecte legate de nivelul de trai al populaţiei şi de bunul mers al companiilor din ţara noastră.

Reporter: În acest context, cu ce sentiment a încheiat anul 2016 mediul de afaceri de la noi?

Ionel Blănculescu: Ca întotdeauna, la final de an sau de perioadă, mediul de afaceri este optimist, plin de încredere şi speranţă în ceea ce se va întâmpla pozitiv, în economia României, în perioada următorilor ani, marcaţi de două evenimente majore: 2018 - 100 de ani de la Marea Unire şi 2019 semestrul 1 - preluarea conducerii Consiliului Uniunii Europene, evenimente care, obligatoriu, vor trebui pregătite, de orice Guvern va avea România, prin investiţii majore în economie şi infrastructură.

Reporter: 2016 a fost un an electoral, în care au fost făcute o serie de promisiuni, cele mai multe de relaxare fiscală, dar nu numai. Cum estimaţi că se vor repercuta acestea în creşterea economică şi în deficitul bugetar de anii viitori?

Ionel Blănculescu: Sunt adeptul scăderii fiscalităţii, până la nivelul optim de suportabilitate şi acceptabilitate, care să permită plata voluntară a taxelor şi impozitelor, către Bugetul de Stat, iar dacă promisiunile făcute de indiferent ce forţă politică în 2016, pentru anii viitori, se încadrează acestui trend, de scădere a fiscalităţii, sunt de acord cu ele, le salut, indiferent de aparentele riscuri generate, care pot fi acoperite prin competenţă, curaj şi inteligenţă, oricare ar fi acestea. Creşterea economică va suporta consecinţe pozitive din scăderea în continuare a fiscalităţii, iar deficitul bugetar va putea fi ţinut sub control, la un nivel rezonabil, compatibil cu obligaţiile asumate în UE.

Reporter: În aceste condiţii, cum apreciaţi evoluţia fiscalităţii din ţara noastră?

Ionel Blănculescu: Va continua trendul de scădere până la nivelul optim aşteptat de mediul de afaceri, ceea ce va conduce fără îndoială, prin conformare voluntară, paradoxal am putea spune, la creşterea veniturilor la bugetul de stat. Anul 2017 ar fi putut fi marcat şi de anomalii fiscale, cum ar fi fost introducerea, de la 1 ianuarie, a super impozitării dividendelor, pe lângă impozitul de 5%, cu cota de 5,5% CASS (asigurări sociale de sănătate) chiar dacă beneficiarul dividendelor îşi achită cota de CASS la nivelul veniturilor de natură salarială obţinută, deci am fi vorbit despre o dublă impozitare a aceluiaşi subiect. Din fericire, însă, aceasta a fost prompt corectată şi evitată de către noul Guvern, constituindu-se, din punctul meu de vedere, într-o neaşteptată surpriză plăcută. Felicitări noii echipe guvernamentale pentru o astfel de viteză de reacţie, cu care nu prea mai suntem obişnuiţi, la nivelul mediului de afaceri! Aş putea spune că acest nou impozit ar fi putut afecta grav, din nou, repatrierea activităţilor economice ale investitorilor români, după dezgheţul aferent anului 2016, când în urma scăderii impozitării dividendelor de la 16% la 5%, respectivul proces a început să fie evident. Probabil că am fi asistat la o încetinire a repatrierii afacerilor româneşti din zonele cu fiscalitate redusă şi, de ce nu, la o inversare a procesului, spre respectivele zone de tip off shore. Am fi asistat de fapt la o păcăleală, după un an de reducere a impozitării pe dividende, 2016, la renunţarea parţială la aceasta. Oricum, este interesant de văzut cum impozitarea pe aceste dividende va scădea la zero, potrivit programului economic de guvernare a partidului de guvernământ, începând cu 2018. Trebuie să apreciem rectificarea atât de rapidă a acestei monstruozităţi fiscale, astfel încât procesul de readucere în România a activităţilor economice din zonele off shore să continue, cu efecte dintre cele mai benefice pentru bugetul de stat şi economia naţională. Acest tip de super impozitare putea face parte cu brio din categoria anomaliilor fiscale, alături de TVA pe acciză sau de calcularea accizei la nivel ordonat, administrat, de 4,73 lei/euro, chiar dacă acest nivel nu a fost atins vreodată în România, în preţul carburantului la pompă, de care ne mirăm că nu este mai mic, fără însă a face o analiză serioasă a cauzelor.

Reporter: Cum vedeţi evoluţia relaţiilor noastre cu organizaţiile financiare internaţionale? Sunt analişti care susţin că avem nevoie de un nou acord stand by. Este necesar un nou acord de împrumut cu instituţiile internaţionale?

Ionel Blănculescu: Este exclusă nevoia unui nou acord cu FMI sau alte organisme financiare de acest tip. Acei analişti care propun un astfel de acord sunt rupţi de realitate, aşa cum au fost rupţi de aceasta şi în anul 2009, ca susţinători alături de creatorii fostului acord, totalmente inutil, care, desigur, a făcut cu mult mai mult rău decât bine economiei naţionale!

Reporter: Ce perspective are exportul nostru?

Ionel Blănculescu: Exportul se află pe un trend evident de creştere. Singura observaţie pe care o am este că va trebui să cuprindă mai multă valoare adăugată pentru economia ţării decât astăzi. Dacă import 120 de unităţi de producţie şi export din acestea 100, nu am făcut nimic, continui să export neprofitabil. Când raportul se va schimba, atunci voi spune că încep să export cât de cât profitabil, iar când voi exporta produse cu maxim 30-50% importuri în ele, atunci cu siguranţă vom putea spune că exportăm cu valoare adăugată reală. Până atunci însă ne aşteaptă un drum greu şi extrem de dificil - se cheamă atingerea nivelului optim de competitivitate, unde suferim enorm. Atunci vom atinge probabil şi nivelul optim de convergenţă reală, necesar aderării corespunzătoare, fără riscuri majore, la moneda euro. Aşadar, astăzi, deci cel puţin zece ani se află în faţa acestui moment.

Reporter: Cum şi când credeţi că va fi implementată Directiva privind impozitul pe profitul companiilor internaţionale?

Ionel Blănculescu: Directiva are pentru România termene de implementare foarte clare, astfel încât în anii 2019-2020 să ne aflăm în plină perioadă de aplicare. Această Directivă a fost adoptată în data de 12 iulie 2016, iar în 19 iulie a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cu termen de 20 de zile pentru intrarea în vigoare. Aşadar, abia a intrat în vigoare şi are o perioadă pentru punerea în aplicare în ţările membre de cel puţin patru ani. Ţările UE trebuie să transmită Comisiei Europene toate informaţiile necesare pentru evaluarea normelor privind lupta împotriva BEPS înainte de 1 iulie 2017, apoi, până la 31 decembrie 2018 sunt obligate să transmită actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru adoptarea la nivel naţional. Deci, va trebui ca statele membre să aplice normele europene începând cu 1 ianuarie 2019, dată până la care trebuie să existe toată legislaţia ce va permite aplicarea Directivei 1164.

Reporter: Este pregătită România să adere la Uniunea Bancară Europeană?

Ionel Blănculescu: Sunt unul dintre cei care consideră imposibilă Uniunea Bancară, aşa că nu va exista niciun termen real pentru realizarea acestei construcţii utopice, în accepţiunea mea. Vom rămâne cu Mecanismul Unic de Supraveghere, care va permite un oarecare management al riscului şi evitarea default-ului la nivelul băncilor sistemice din Uniunea Europeană. (The Single Supervisory Mechanism (SSM) refers to the system of banking supervision în Europe

Reporter: Cum va fi influenţată economia autohtonă de situaţia geo-politică externă?

Ionel Blănculescu: Poziţia geo-strategică influenţează, de regulă, foarte mult atât economia statului nostru, cât şi alte sectoare importante ale acestuia. Dacă statul este condus în mod competent şi inteligent, un astfel de context se poate transforma în oportunitate, dacă nu - în dificultate. Sper ca România să profite de actualul context şi, în special, de cea de-a patra Revoluţie Industrială - Revoluţia Digitală -, aflată în plină desfăşurare. Aceasta ne poate apropia cu o viteză uluitoare, greu de crezut astăzi, de media Uniunii Europene şi, de ce nu, şi de topul acesteia, în ceea ce priveşte performanţa economică, bazată pe valoare adăugată mare şi pe competitivitate sporită.

Reporter: La finalul anului trecut, Fed a majorat rata dobânzii de referinţă, anunţând o serie de alte trei creşteri, în 2017. Care vor fi efectele acestor mişcări la nivel global şi, respectiv, în ţara noastră?

Ionel Blănculescu: SUA se vor transforma în cel mai mare aspirator de bani de pe glob, ceea ce va sărăci cât se poate de evident ţările lumii, în special din zona emergentă, după ce FED va creşte constant rata dobânzii-cheie. Imediat după ce FED a majorat rata dobânzii, monedele naţionale ale multor state s-au prăbuşit, chiar şi în China au fost evidente efectele, pe piaţa de obligaţiuni, dolarul tinzând să egalizeze euro.

Pe fondul alegerii noului preşedinte american, Donald Trump, care va duce politica de protecţionism/dirijism/izolaţionism pe cele mai înalte cote, în scopul recreării măreţiei SUA, se aşteaptă declanşarea unui val de 12 creşteri agresive ale nivelului dobânzii de politică monetară, pentru anii 2017-2018, aceasta urmând să ajungă la intervalul ţintă de 3%-3,25%. Chiar dacă au fost anunţate de către FED numai trei creşteri pentru anul 2017, după venirea lui Trump la conducerea SUA, 20 ianuarie, numărul lor va creşte, urmând să atingă obiectivul expus mai sus.

Iar un alt fenomen deja evident, şi anume relocarea în SUA a fabricilor şi uzinelor cu capital american din lume care intenţionează să vândă produse pe piaţa americană, sub ameninţarea introducerii unor taxe vamale la un nivel de 35%, industria auto fiind prima calificată în acest sens, naşte precedente în alte state ale lumii, cum ar fi Franţa, în care candidata extremei populiste la Preşedinţia ţării, din anul 2017, a anunţat că va solicita, dacă va câştiga alegerile, la fel ca Trump în SUA, ca marile companii din domeniu, cum ar fi Renault sau Peugeot, să-şi relocheze fabricile şi uzinele în Franţa. Aici, este posibil ca România să inregistreze o mare problemă, din motivele cunoscute ce ţin de uzina de la Piteşti - Argeş şi a ceea ce ea reprezintă pentru economia naţională.

Reporter: În ce punct se află criza economică prin care trece România şi Europa, în general?

Ionel Blănculescu: România se află la sfârşitul etapei de metamorfozare a crizei din 2009, care se manifestă prin diverse stări, aşa după cum i-am definit traiectul încă din acel an, şi anume: perioada 2009-2012 - nucleul dur al crizei şi 2013-2016 - metamorfozarea crizei în diverse stări subsecvente acesteia. Perioada 2017-2020 va fi o perioadă curată, de creştere economică, asemeni fazei normale a ciclicităţii economice, iar în 2018-2019 vom asista la etapa de boom sau apogeu economic. Deci, România va intra, odată cu anul 2017, în cea mai fastă perioadă din ultimii zece ani.

Reporter: Mulţumesc!