Uniunea bancară, mai aproape, dar mai complicată

Parlamentul European (PE) a adoptat, ieri, trei măsuri al căror scop este să faciliteze crearea uniunii bancare, anunţă reprezentanţii instituţiei. Totuşi, victoria invocată în urma obţinerii unor concesii din partea miniştrilor de finanţe ai statelor membre riscă să fie umbrită de menţiuni care ar putea să complice şi mai mult proiectul.

Prevederile se referă la restructurarea şi închiderea băncilor cu probleme, precum şi la sistemul de garantare a depozitelor sub 100.000 euro, conform PE.

"Actualizarea schemei de garantare a depozitelor va obliga statele membre să creeze propriile lor scheme finanţate de bănci pentru a rambursa depozitele garantate (maximum 100.000 euro), atunci când o bancă aflată în criză nu o poate face ea însăşi. Astfel, se asigură faptul că nu contribuabilii vor fi obligaţi să suporte costurile de garantare a unor astfel de depozite", se afirmă în comunicatul Parlamentului European.

Ţările din Uniunea Europeană (UE) au, în prezent, scheme de garantare a depozitelor bancare, pentru anumite categorii de deponenţi, în limita a 100.000 euro.

Capacitatea acestor mecanisme să restituie sumele garantate este, însă, foarte scăzută.

Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDB) se lăuda, în luna mai a anului trecut, că are unul dintre cele mai mari procente din UE de acoperire a depozitelor bancare garantate, deşi arăta că raportul dintre totalul resurselor sale şi depozitele garantate este de doar 2,2%.

Acest lucru înseamnă, deci, că banii din fondurile de garantare ajung pentru despăgubirea deponenţilor doar în cazul în care o bancă de talie mică întâmpină probleme, nicidecum dacă se prăbuşeşte o bancă sistemică sau întregul sistem bancar al unei ţări intră în dificultate.

Diferenţa dintre resursele fondurilor şi suma de plată ar fi fost asigurată, până acum, din contribuţii ale statelor, ceea ce europarlamentarii încearcă să schimbe, prin votul de ieri.

Măsura adoptată ar urma să oblige băncile să ofere şi necesarul de finanţare rămas neacoperit, nefiind, însă, clar în ce formă: prin creşterea contribuţiilor la fondurile de garantare sau punerea la dispoziţie a banilor în momentul în care va fi nevoie.

Oricum s-ar face, cert este că va trebui ca procesul să fie rapid, având în vedere că deponenţii ar urma să îşi primească valoarea depozitelor integral în cel mult şapte zile lucrătoare de la închiderea băncii, iar o sumă de subzistenţă, care să fie stabilită de la stat la stat, să le fie oferită în maximum cinci zile.

Dincolo de semnele de întrebare cu privire la şansele ca acest obiectiv să poată fi atins, noţiunea de "sumă de subzistenţă" introduce un element de arbitrar, în condiţiile în care fiecare ţară membră va trebui să stabilească la cât se ridică aceasta.

Un alt element cuprins în măsura adoptată de Parlamentul European se referă la clauze care includ "balanţe temporar mari", în garanţia aferentă depozitelor.

"Dacă un cont de depozit are temporar mai mult de 100.000 euro, de exemplu prin vânzarea unei case, întreaga sumă sau o parte din această sumă mai mare este protejată pentru cel puţin trei luni", se explică în comunicatul forului legislativ al UE.

Chiar dacă scopul urmărit prin introducerea unor astfel de prevederi este unul nobil, şi anume să îi protejeze pe cei care au depozite de peste 100.000 euro pentru o perioadă scurtă de timp şi în urma unei tranzacţii, rezultatul lor ar fi complicarea procesului de rezoluţie bancară şi creşterea costurilor aferente, pentru că vor necesita angajarea de persoane care să se ocupe de acest aspecte, consideră analistul economic Călin Rechea.

Se pare, deci, că paşii făcuţi, ieri, în direcţia creării uniunii bancare conţin şi elemente care pot avea drept rezultat complicarea procesului.

Deciziile luate de Parlamentul European prevăd ca şi statele care nu vor adera la uniunea bancară să fie obligate să creeze, pe parcursul a zece ani, un fond comun de rezoluţie, a cărui valoare ar urma să ajungă la 1% din valoarea depozitelor acoperite.

Fondul comun al ţărilor din uniunea bancară trebuie creat pe parcursul a zece ani şi să atingă 55 miliarde euro.

Parlamentul European şi reprezentanţii statelor membre au ajuns, luna trecută, la un acord referitor la proiectul uniunii bancare.

La începutul acestei luni, însă, presa internaţională scria că părţile implicate nu reuşesc să se pună de acord cu privire la limitele intervenţiilor din partea autorităţilor naţionale, pentru salvarea băncilor.

Comunicatul PE a anunţat, ieri, ajungerea la un compromis final care limitează semnificativ influenţa statelor membre în abordarea cazurilor specifice aflate sub incidenţa mecanismului unic de decizie.

Proiectul uniunii bancare se bazează pe trei piloni, şi anume un mecanism unic de supraveghere, singurul aprobat până în prezent, un mecanism unic de rezoluţie şi un fond comun de garantare a depozitelor.

Înainte ca băncile care întâmpină probleme să apeleze la fondul comun de rezoluţie, acestea ar urma să fie recapitalizate cu banii acţionarilor, creditorilor şi deponenţilor negarantaţi, în urma unui acord al Parlamentului European şi al statelor membre, de la sfârşitul anului trecut.