Următorul preşedinte. Să fie Kovesi?

În eventualitatea în care răspunsul la această întrebare din ce în ce mai actuală se va dovedi pozitiv, România va înregistra multiple premiere. Pentru prima dată în istorie, o poziţie administrativă în UE va fi folosită drept trambulină pentru propulsarea unui preşedinte. În al doilea rând, vom avea cel mar tânăr cap al statului din istorie. În al treilea rând, pentru prima dată, Franţa îşi va impune persoana preferată la vârful statului român. Şi, în fine, România va fi mai puţin militarizată, dar va deveni, în schimb, un stat poliţienesc.

La numai 41 de ani, hai să spunem 42, Laura Codruţa Kovesi ar putea ajunge preşedintele României. Desigur, aşa cum s-a mai întâmplat, tot prin exercitarea forţei de influenţă a unor state străine, prin intermediul serviciilor secrete şi unor partide din România. Înşurubarea ei la vârful statului român ar marca o realitate pe care o putem observa cu uşurinţă în zilele noastre. Motorul politic cu dublă comandă al Uniunii Europene a încetat să mai funcţioneze. Sau este pe cale de a-şi schimba piloţii. În disputa franco-germană a câştigat până una alta Palatul Elysee. Iar locul Berlinului în adoptarea unor decizii capitale l-a luat acum, în criza generată de războiul din Ucraina, Polonia. A cărei influenţă însă este incomparabil mai mică decât cea a Franţei. Rămasă singură la butoane, Franţa, la bună înţelegere cu Statele Unite, şi-ar putea lansa cu succes candidatul în cursa prezidenţială, Washingtonul urmând să fie responsabil de desemnarea premierului şi a şefilor instituţiilor de forţă. Dacă aşa se va întâmpla, atunci generalul cu patru stele Nicolae Ciucă va fi doar iepuraşul noii curse prezidenţiale.

Pentru a înţelege dedesubturile acestui proiect, suntem obligaţi să ne reamintim cum au fost şi sunt distribuite centrele de putere la nivel european, care s-au exercitat asupra României. Desigur, din perspectiva desemnării şi subordonării preşedintelui. În ultimii opt ani, Germania a primit undă verde, la înţelegere cu toţi ceilalţi parteneri europeni sau de peste ocean, în a-şi numi guvernatorul în România. Iar acest rol de guvernator a fost asumat de către Klaus Iohannis. El a mimat parteneriatul strategic consolidat cu Statele Unite, desigur, nu a trădat sub nicio formă interesele geostrategice, politice şi economice ale Washingtonului în România, dar, în schimb, le-a promovat într-o măsură excesivă pe cele germane. Ignorând nu de puţine ori pretenţiile Franţei sau ale celorlalţi parteneri din nucleul dur al UE. Acum este posibil ca ştafeta Cotroceniului să fie predată în mâna lui Emmanuel Macron, care, în următorii cinci ani, va deţine preşedinţia Republicii Franceze. Un semnal că aşa ar urma să se petreacă lucrurile, în conivenţă cu Washingtonul, îl avem chiar prin decizia extrem de importantă ca Franţa şi nu un alt stat să preia comanda trupelor străine din ce în ce mai numeroase desantate în România. Poziţia Parisului este favorizată şi de faptul că este singura putere nucleară din UE.

Strategii de la Palatul Elysee au gândit următoarele mutări din România pe termen lung. Au susţinut-o pe Laura Codruţa Kovesi la şefia Parchetului General, apoi la şefia DNA, chiar dacă erau conştienţi de faptul - sau poate tocmai de aceea - că nu îndeplineşte criteriile profesionale care să o califice pentru aceste înalte poziţii. Prin intermediul ei, şi-au protejat interesele economice din ce în ce mai mari din România şi au promovat-o, atârnându-i la piept Legiunea de Onorare. După ce Laura Codruţa Kovesi şi-a încheiat mandatul la DNA, după ce, bine asistată şi bine protejată, a orchestrat ani în şir, între 2013 şi 2018, cele mai mari abuzuri juridice săvârşite în istoria recentă în România, în parteneriat cu SRI, dar şi cu magistraţii judecători, ea a fost silită, prin decizia CCR, să se întoarcă la DIICOT Sibiu. Ca simplu procuror. Pentru că nu avea gradul profesional necesar care să o califice pentru o altă funcţie. Şi, de acolo, s-a produs miracolul. Republica Franceză a decis să-i creeze doamnei Kovesi o trambulină pentru a ascede mai târziu la preşedinţia statului român. Această trambulină este Parchetul European. Competiţia a fost strânsă, întrucât practic fiecare stat cât de cât relevant din Uniunea Europeană a venit cu un candidat, pe care să-l pună moţ la vârful noii structuri. În conivenţă cu Parisul, Berlinul s-a prefăcut că promovează un candidat. Un candidat slab, pe post de iepuraş. În schimb, jucând la două capete, Franţa a susţinut un candidat redutabil, care din toate punctele de vedere o surclasa pe Laura Codruţa Kovesi. După ce a căzut cu aceasta la învoială, Emmanuel Macron şi-a retras candidatul. O situaţie extrem de convenabilă. Odată devenit funcţional, noul Parchet, pe mâna unui şef provenit din Europa de Est, putea tăia şi spânzura, fără ca Republica Franceză sau Germania sau vreun alt stat din nucleul dur să poată fi acuzat de dirijarea politică a investigaţiilor.

Şi ce a urmat? Parchetul European condus de Laura Codruţa Kovesi a declanşat peste 300 de anchete, care ar viza, vezi Doamne, fraude de 4,5 miliarde de euro, reuşind în final să recupereze, ţineţi-vă bine, o sumă totală de doar câteva milioane de euro din cele 22 de state afiliate acestui Parchet. Este absolut ruşinos. Într-o perioadă în care au fost vehiculate la liber 800 de miliarde de euro, într-o Uniune Europeană în care evaziunea anuală este evaluată la 200 de miliarde de euro, acest Parchet European s-a ocupat exclusiv de ciurucuri. Cum ar fi prezumtivele infracţiuni cu bani europeni din Croaţia, estimate la 57 de mii de euro, sau prezumtivele infracţiuni legate de programele destinate Deltei Dunării, în valoare de 3 milioane de euro. Evident că Laura Codruţa Kovesi a întors capul în altă parte, în bună înţelegere cu subordonaţii ei de la Parchetul European, atunci când, în numele UE, peste capul statelor membre, doamna Ursula von der Leyen, în bună înţelegere cu soţul ei, comisionar Big Pharma, a încheiat ruşinoasele înţelegeri scrise cu producătorii de vaccinuri, un stat ca România trezindu-se că a fost silit să achiziţioneze astfel la viteză nu mai puţin de 120 de milioane de doze, dintre care multe au luat, iau şi vor lua drumul chiuvetei. Dar nu mai insist asupra contraperformanţelor Laurei Codruţa Kovesi la şefia Parchetului European, întrucât, până la urmă, nu acesta este subiectul. Fapt este că Franţa manevrează prin intermediul unui alt agent al ei de influenţă, Dacian Cioloş, în aşa fel încât acesta, renunţând să rupă USR, renunţând să candideze la funcţia prezidenţială, în schimbul unei poziţii importante în UE, va impune desemnarea Laurei Codruţa Kovesi în poziţia de candidat prezidenţial. Şi ce să vezi? Aceasta întreprinde primul turneu prezidenţial mascat în România. Oare şi celelalte partide, cum ar fi PSD şi AUR, vor face jocul Parisului? Vive la France!