Va rezista globalizarea în noua eră "suprarealistă" a conflictelor economice?

Povestea redresării sustenabile a economiei americane a suferit recent o lovitură puternică la adresa credibilităţii sale, lovitură care a venit chiar de la Congresul Statelor Unite.

Este vorba, bineînţeles, despre noile sancţiuni economice impuse Rusiei, ca răspuns la ceea ce a constituit subiectul principal al presei de peste Ocean în ultimele luni, adică interferenţele ruse în alegerile prezidenţiale din SUA.

Motivaţia este, însă, cu totul alta, după cum o arată şi reacţia autorităţilor europene. New York Times a scris că "UE este gata pentru represalii ca răspuns la sancţiunile impuse Rusiei de către SUA". Un cititor a scris pe Twitter că "acesta este titlul suprarealist al zilei".

De ce ameninţă UE cu represalii? Deoarece legea americană implică pedepsirea companiilor europene care au afaceri în Rusia, în special a celor germane din domeniul energetic.

Preşedintele Donald Trump a semnal legea "în interesul unităţii naţionale", conform unui comunicat al Casei Albe, însă a subliniat că actul normativ include o serie de prevederi neconstituţionale, alături de alte neajunsuri, care "limitează autoritatea executivului de a negocia". Trump a avertizat că legea poate avea şi consecinţe neaşteptate pentru companiile americane.

Legea sancţiunilor adoptată de Congres ridică, însă, probleme mult mai grave. "Congresul american violează legile internaţionale, prin adoptarea legii noilor sancţiuni comerciale aplicate Rusiei, Iranului şi Coreei de Nord", scrie analistul american Martin Armstrong pe blogul său

"Congresul a adoptat viziunea imperialistă, conform căreia orice companie străină cu afaceri în SUA va fi pedepsită dacă are afaceri şi în Rusia", mai arată Armstrong, în opinia căruia "sancţiunile aplicate Rusiei reprezintă, efectiv, un război economic".

Armstrong aminteşte că un astfel de război economic pe scară largă, în anii "30 ai secolului trecut, a condus la declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial.

Despre război economic a scris şi Dimitri Medvedev pe contul său de Facebook.

"SUA tocmai a declarat război economic Rusiei", arată premierul rus, care subliniază apoi că "administraţia Trump este neputincioasă prin transferul puterii executive, în cel mai umilitor mod cu putinţă, către Congres".

Semnalele transmise "partenerilor" comerciali ai Statelor Unite de această lege sunt cât se poate de clare. Poziţia de "forţă" arată că, în afara puterii militare, aspectul economic al dominaţiei, cel mai important, se "dizolvă" pe zi ce trece.

În acest "peisaj" a apărut recent cu noi declaraţii şi fostul preşedinte al Federal Reserve, Alan Greenspan. "Ne aflăm într-o perioadă de stagnare din 2008, consecinţă a scăderii drastice a investiţiilor şi a productivităţii muncii", a declarat Greenspan într-un interviu la postul de televiziune Bloomberg.

Pentru fostul preşedinte al Federal Reserve, "acum ne aflăm într-o bulă a pieţei obligaţiunilor, iar când aceasta se va prăbuşi, dobânzile pe termen lung vor creşte". În opinia lui Greenspan, rezultatul va fi "o nouă fază economică, marcată de o stagflaţie cum nu am mai văzut din anii "70".

Dar asta nu este tot. După cum a scris recent analistul Jim Willie, statutul dolarului pe piaţa globală este tot mai ameninţat de acţiunile Chinei. Deoarece consideră exclusă o acţiune pe pieţele financiare, cum ar fi vânzarea masivă a portofoliului de obligaţiuni guvernamentale americane, Willie arată că autorităţile de la Beijing au ales calea Arabiei Saudite.

"Chinezii sunt întotdeauna oportunişti. Ei investesc cu speranţa că vor câştiga parteneri comerciali şi prieteni şi nu folosesc războiul ca mijloc pentru atingerea scopurilor", subliniază analistul american, care vede o implicare masivă a Chinei în listarea la bursă a companiei Aramco. Cum? Printr-o ofertă cu mult peste valoarea ofertei publice iniţiale, a cărei estimare a înregistrat un declin major în ultimele luni, departe de cele 2 trilioane de dolari din estimarea iniţială. În acest fel, autorităţile de la Beijing speră să convingă familia regală din Riad să vândă petrolul şi în yuani.

Eforturile autorităţilor de la Beijing în această direcţie vor creşte, probabil, în condiţiile în care administraţia Trump se pregăteşte să impună sancţiuni şi Chinei, după cum arată articole din New York Times şi Wall Street Journal.

Deoarece autorităţile chineze nu au luat suficiente măsuri pentru stoparea cursei nucleare din Coreea de Sud, publicaţiile americane scriu despre utilizarea unei legi comerciale din 1974, care permite "aplicarea unor tarife mari importurilor din China şi retragerea licenţelor acordate companiilor chineze pentru operarea în SUA". Oare va merge Trump până acolo?

În ceea ce priveşte legea sancţiunilor împotriva Rusiei, atitudinea belicoasă a autorităţilor europene s-a temperat semnificativ, după semnarea acesteia de către preşedintele american. Forma sa finală, care nu a include multe aspecte controversate, l-a determinat pe Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, să-şi declare "satisfacţia în principiu".

"Congresul SUA s-a angajat acum să nu aplice sancţiunile fără consultarea prealabilă a aliaţilor, iar eu cred că încă suntem aliaţii SUA", a precizat Juncker într-un comunicat de presă.

Autorităţile europene nu aveau, oricum, opţiunea unui conflict economic deschis cu Statele Unite. Otmar Issing, primul economist-şef al BCE, a avertizat, din nou, cu privire la fragilitatea zonei euro într-un interviu acordat publicaţiei Wirtschaftswoche.

"Sunt îngrijorat că BCE şi-a asumat o sarcină politică fără a avea un mandat în acest sens, respectiv garantarea zonei euro în forma sa actuală", a declarat Issing. În plus, "băncile centrale au intrat într-o dependenţă periculoasă de pieţele financiare", iar "întârzierea renunţării la politica monetară ultrarelaxată face tot mai dificilă normalizarea".

În acest context, numai de războaie economice nu era nevoie. Sau poate că era, astfel încât ţapii ispăşitori să fie "vânduţi" mai uşor publicului?

Rusia a ameninţat că va răspunde în forţă noilor sancţiuni americane, însă este puţin probabil să treacă dincolo de expulzarea unor diplomaţi americani, deoarece timpul lucrează în favoarea Chinei şi Rusiei.