Vedetele zilei, "companiile antreprenoriale", seamănă cu vedetele de ieri de pe Rasdaq

Dacă e să ne uităm la suprasubscrierile colosale, mulţi cred că e musai să fie ceva fain în spatele acestor companii care vin la bursă în urma unor plasamente private închise cu succes. Nu mai devreme de 9 iulie, Tradeville închisese în numai o zi plasamentul privat Conections Consult, suprasubscris de 12 ori. Iar la listare am văzut să se supraliciteze până în punctul în care crezi că ai de-a face cu companii de soft care vor revoluţiona internetul. Mă refer în special la ce s-a întâmplat la Safetech sau Agroland, acum tendinţa pare să se fi calmat cât de cât.

Am aruncat un ochi pe multiplii bursieri ai companiilor care au încheiat plasamente private în ultima vreme. Numai valori frumoase - 71 la Safetech, 83 la Star Residence (REIT), 92 la Firebyte Games, 53 la Bonas (lactate), la MILK (Agroserv Măriuţa-Lăptaria cu caimac) nu e vorba încă de PER pentru că nu avem încă profit, aproape de 60 la Simtel. Ceva mai jos Agroland Agribusiness-28 şi Agroland compania mama (22), MAM Bricolaj stă pe un PER de 26 şi abia Vifrana are o valoare de 14, cam cât media BVB. Mă rog, pe AeRO altele sunt percepţiile raportat la piaţa principală, dar euforia de aici mi-a amintit de altă euroforie, cea pe care urcau Rasdacele cu potenţial în 2006-2007. Fie pentru că aveau sub ele teren valoros, fie pentru că erau companii cu mare potenţial, care abia aşteptau aderarea la UE ca să explodeze. Va mai amintiţi de Prospecţiuni, Armax Gaz, Condmag, Dafora etc?

Prospecţiuni valora prin 2007 cam 500 milioane euro! Sigur, euro era mai mic în lei, dar totuşi, faţă de o capitalizare de 43 milioane lei în prezent e cale lungă. Dafora costa atunci 1 leu/acţiune, acum e 0,01 lei, Condmag de la 1,25 lei este acum 0,009 lei/acţiune, Armax Gaz de la 65-70 de lei e acum 1,4 lei. Ce frumos este să ai acţiuni cu potenţial pe termen lung, te face filosof acest demers, constaţi pe propria piele ce înseamnă deşărtăciunea.

Lăsând gluma la o parte, companiile respective chiar au fost unele cu potenţial la un moment dat şi cei care au pariat pe ele şi au vândut la timp chiar au făcut bani. După criza din 2008-2009, însă, acestea nu şi-au mai revenit. Cotaţiile erau oricum umflate, dar afacerile din spatele acestor companii s-au contractat, au apărut pierderile etc. Am redescoperit că falimentul este o posibilitate reală pentru companiile de talie mică, fapt ce era ignorat cu seninătate în perioada de boom încheiată în 2007. De ce pomenesc de aceste vedete ale bursei în contextul noilor vedete din plasamente private?

La nivel macro, lucrurile încep să semene, există riscul să apară o criză precum cea din 2007-2008, chiar dacă nu similară ca magnitudine. Avem la orizont inflaţie şi o criză a datoriilor, şanse mari pentru stagflaţie. România e, însă, mult mai îndatorată ca în 2007, sărim de 50% din PIB datorii faţă de 13% din PIB în 2007. În 14 ani am crescut datoria publică de patru ori, asta da performanţă. În plus, deficitul de cont curent e mare, deficitul comercial e mare, cam ca atunci, astfel încât avem mari şanse să ne confruntăm la un moment dat cu presiunile pe curs. Peste un an, peisajul optimist din pieţele de capital poate fi complet schimbat. Şi ce vor vedea în portofolii cei care fac hei-rup-uri acum să prindă acţiuni de 4-5 ori mai scumpe decât preţurile la care se închideau plasamentele private doar pe considerentul "merită să iau la orice preţ, plasamentul privat a fost pentru numai 149 de fericiţi şi e musai să fie ieftine acţiunile dacă atât de puţini au avut acces?" E posibil să vadă ce au văzut deţinătorii de SIF-uri care cumpăraseră aproape de 100.000 puncte BET-FI şi care au contemplat un an şi jumătate mai târziu BET-FI la 10.000 de puncte.