Victimele politicului

Atât la nivel mondial, cât şi al UE sau în ţara noas-tră, politicul continuă să interfereze în mod nefericit (de cele mai multe ori) cu economicul. Să lămurim, o dată pentru totdeauna, ce este cu implicarea politicului în economie: de ce se întâmplă, ce justificare sau motivaţie există? Pentru că nu vorbim nici pe departe de un fenomen "românesc", ci de unul global tot mai acut!

Lucrurile sunt foarte simple: mediul economic din orice ţară este influenţat în modul cel mai direct şi critic de legi şi norme impuse de clasa politică şi guvern. Fără bunăvoinţa politicienilor, oamenii de afaceri ar trebui să "se zbată" mult mai mult pentru a fi profitabili în interior şi competitivi la nivel mondial. Guvernanţii sunt cei care stabilesc nivelul taxelor directe şi indirecte (impozit pe profit sau venit, taxe salariale, TVA, accize etc.); tot ei pot simplifica sau dimpotrivă face oricât de birocratic şi neprimitor regimul investiţiilor străine, legăturile comerciale ale unei ţări cu partenerii săi etc. Desigur, politicienii au la rândul lor constrângeri care îi determină să fie atenţi la mediul economic. În primul rând este vorba despre alegători. Cu cât economia merge mai bine, cu atât alegătorii sunt mai optimişti şi votea-ză cu partidele aflate la guvernare; este aşadar interesul tuturor guvernelor să îşi "alinte" votanţii, deci implicit să favorizeze un mediu economic în care aceştia au salarii mai mari, ofertă de produse diversă, pot accesa credite mai ieftin şi în condiţii lejere.

În al doilea rând şi poate mai important, partidele ca entităţi şi oamenii politici la nivel personal au nevoie de bani pentru campaniile electorale şi de suportul (făţiş sau discret) al mediului de afaceri. Şi aşa începe spinoa-sa problemă a intereselor divergente: în principiu, oamenii politici trebuie să reprezinte interesele maselor în general (sau măcar ale electoratului propriu, deşi aceasta este o viziune pragmatică şi mai puţin etică). În realitate, ei sunt presaţi să respecte mai degrabă interesele finanţatorilor lor principali, adică ale oamenilor de afaceri. De altfel, aşa a apărut instituţia de lobby în SUA, ca o recunoaştere (în sistemul transparenţei totale, pentru care cetăţenii americani trebuie felicitaţi şi chiar invidiaţi) a influenţei pe care oamenii de afaceri o au asupra politicienilor. Cât timp regulile acestui joc sunt clare, bine stabilite şi acceptate de toată lumea, nivelul corupţiei şi traficului de influenţă poate fi ţinut sub control...

Cu cât însă ţara şi sistemul de conducere este mai "opac", cu atât lucrurile sunt mai greu de controlat. Aşa apar miliardarii ţărilor foarte sărace, tot aşa apar dictaturile sau sistemele politice cvasi-mafiote. Comunismul a fost un astfel de exemplu (în care de fapt decizia economică era total subordonată voinţei politice), perioada tranziţiei un alt exemplu important (cu apariţia oligarhilor provenind fie din fosta nomenclatură politică fie din seviciile secrete), dar criza recentă din Grecia, Italia şi alte ţări europene demonstrează că politicul poate interfera cu deciziile economice în cel mai negativ sens şi în societăţi teoretic "dezvoltate"...

În România, un ultim exemplu, lamentabil şi trist, privind ingerinţa de cea mai nefericită manieră a politicienilor în activitatea privată a fost alegerea conducerii CSA. Fără să ţin partea cuiva şi necunoscând toate substraturile acestui eveniment (care a făcut doar câteva valuri răzleţe în presă şi a fost rapid acoperit de interese sau pur şi simplu de nepăsare), remarc incredibila incoerenţă şi pres-taţia jenantă a celor care au trebuit să propună şi să valideze membrii conducerii CSA. Spun doar atât: piaţa asigurărilor avea nevoie în aceste momente destul de critice de oameni care să dea credibilitate pieţei. Nu prea îi are şi ce este mai rău, mediul privat (adică liderii din domeniul asigurărilor) nu au făcut nimic pentru a cere politicului să aibă o poziţie decentă pe acest subiect. Exact atunci când puterea de lobby a mediului privat putea influenţa în bine o decizie politică, liderii din asigurări au tăcut şi au înghiţit în sec.

Am trăit aceeaşi dramă cu mulţi ani în urmă, când piaţa de capital era condusă pe criterii politice, iar oamenii de afaceri îşi urmăreau doar interesele personale. Au urmat scandaluri gen Caritas, FNI şi altele, şi până astăzi piaţa de capital nu are importanţa pe care ar merita-o în economia românească şi este încă subminată de neîncredere. Sper să nu am dreptate, dar în aceeaşi direcţie se îndreaptă şi piaţa asigurărilor, după cum arată în momentul de faţă.