VOCI Agenda lui Dragnea, diferită de cea a lui Juncker

Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, a făcut, săptămâna trecută, o vizită oficială în România, unde a declarat că Mecanismul de Cooperare şi Verificare trebuie să fie anulat până în 2019 şi că România îndeplineşte toate criteriile pentru a face parte din zona Schengen. Ca subiecte de interes strategic, naţional, dar şi ca subiecte post-aderare, cele două aspecte ar fi trebuit să scoată românii în stradă, în demonstraţii spontane de bucurie.

Dar această stare de bucurie naţională, asumată inclusiv la nivel politic, nu există. De altfel, vizita domnului Juncker pare să fie văzută, cel puţin în cercurile politice, undeva între trecerea dirigintelui printr-o clasă de golani repetenţi, unde atât dirigintele, cât şi elevii se fac că totul e bine, dar dezinteresul este cvasi-total. Fala momentului de săptămâna trecută, când Juncker a vorbit în Parlament, s-a pierdut printre hlizeli ieftine. De notat, totuşi, declaraţiile preşedintelui Iohannis, rostite cu ceva forţă verbală, cu privire la zona Schengen şi aderarea la euro, dar, altfel, de banalitatea unui ficus de birou.

Soluţiile la ultimele "vestigii" ale unei aderări scandalos de lente şi cu o monitorizare la sânge a luptei anticorupţie, precum şi promisiunea identitară a circulaţiei libere în Europa tocmai au fost confirmate. E adevărat, domnul Juncker nu este primul oficial care ne indică direcţia, subiectele sunt în conştiinţa publică, între demersurile Coaliţiei pentru Familie şi demonstraţiile anticorupţie, confirmate de variate declaraţii politice locale.

În acelaşi timp, după mai bine de o sută de zile de proteste anti-Guvern, vizita domnului Juncker parcă ne spune că, din punct de vedere european, nu vom mai aveam probleme, cel puţin nu cu lupta anticorupţie. Declaraţiile domniei sale din Parlament, mai exact faptul că retragerea MCV-ului nu înseamnă sfârşitul reformelor, ci continuarea cooperării, sună groaznic de mult a "flip-flop", adică a amăgiri.

Vizita lui Juncker la Bucureşti se înscrie într-un context european cel puţin delicat, cu o Uniune în căutare de viitor, printre lideri populişti şi o Rusie care susţine din plin divizarea vechiului continent. Recentele victorii ale pro-europenilor la alegerile din ultima perioadă, cu Franţa drept semnal notabil în acest sens, nu ar trebui să lase pe nimeni să răsufle uşurat. Balcanii fierb, Moldova e a nimănui, Ucraina şi Turcia sunt uitate de UE, iar România şi Bulgaria sunt încă departe de a-şi fi rezolvat problemele cu corupţia. Şi, totuşi, cu un optimism incredibil, şeful Comisiei Europene, acelaşi care anunţa oprirea extinderii UE şi genera, practic, procesul de introspecţiune care duce acum la riscuri sistemice ale Uniunii, trece peste toate şi ne îndeamnă să fim pozitivi. Poate că protestele din Piaţa Victoriei sunt, în sine, dovada indubitabilă a democratizării ori urmează vremuri pe care numai globul de cristal de la Bruxelles le poate vedea, în favoarea luptei anticorupţie. Dracu' ştie.

Anunţul ridicării MCV-ului, în contextul actual, arată că UE vrea mai degrabă unitate, decât scandal la nivel european. Partea de scandal naţional aproape că nu mai contează, avem destui nebuni prin Ungaria, Polonia, sunt doar exotisme locale... Ce alt semnal să înţelegem, în ţara unde oamenii ies în stradă? Sărutul pe fruntea domnului Băsescu, un gest de mare angajament din partea preşedintelui Comisiei Europene, stă să sublinieze, poate, comentariul făcut cu privire la efortul naţional anticorupţie, nu doar la viitorul persoanei direct vizate.

De altfel, din perspectiva aceasta ar trebui să înţelegem şi forţarea domnului Dragnea, preşedintele PSD, de temporizare a oportunităţii Legii graţierii. Poate cea mai clară viziune cu privire la părerea domnului Dragnea, în linie cu aspectele amintite de "să ne purtăm bine şi pleacă", faţă de vizita preşedintelui Comisiei Europene, se regăseşte pe Facebook. Cu o zi înainte de sosirea celui din urmă la Bucureşti, preşedintele Camerei Deputaţilor posta despre îndeplinirea unei promisiuni electorale, mai exact programul "tomate româneşti". Liviu Dragnea scria: "Fermierii noştri pot acum să aducă în farfuriile românilor roşii sănătoase, din pământ românesc."

Mai cităm şi din postarea de după întâlnirea purtată cu preşedintele CE: "Vom putea finanţa prin Planul Juncker construcţia Spitalului Republican «Carol Davila», despre care am vorbit în campanie, iar România este foarte serios luată în considerare pentru relocarea Agenţiei Europene pentru Medicamente".

Bref, domnul Dragnea are alta agendă, nu doar din faptul că aparţine unei alte familii politice europene. Şi cam de aici trebuie să pornească analiza asupra PSD-ului, principalul partid aflat la guvernare şi câştigătorul indiscutabil al alegerilor parlamentare din istoria post-decembristă. Partidul este parcă în plină campanie, cel puţin din perspectiva preşedintelui său, cu un efort constant de comunicare, dar doar faţă de propriul electorat. Postarea cu tomatele nu este singulară. Pe 9 mai, echipa de comunicare a domnului Dragnea scria: "Dacă susţii interesul naţional, înseamnă că eşti anti-european". Mai adăuga, prin vocea lor, preşedintele PSD în aceeaşi postare: "Cei mai importanţi membri ai Uniunii Europene îşi apără cu multă tărie interesul naţional în cadrul Uniunii, iar asta nu îi face deloc mai puţini #europeni".

Comunicarea aferentă se înscrie într-un trend patriotard cu care PSD-ul aproape că a câştigat alegerile prezidenţiale, pe vremea domnului Ponta. De altfel, în contextul Centenarului Marii Uniri, dar şi în populismul european, cu Brexit şi micii dictatori precum Viktor Orban, astfel de excese apropo de pământul românesc nu doar că hrănesc naţionalismele aferente, dar îl şi înscriu pe domnul Dragnea la nivelul sus-amintiţilor lideri politici europeni. Candidează domnul Dragnea la ceva?

PSD-ul ştie ce face, la fel ca şi domnul Dragnea. Din perspectiva PSD, reacţiile Pieţei, ale demonstranţilor la excesele Guvernului, au fost simple condiţionări străine la pro-europenismul manifestat în privinţa îmbulzirii penitenţilor în închisori. Europa cere civilizaţie şi, iată, necivilizaţii fără cultură politică ies şi se împotrivesc reformelor. La un pas distanţă, lupta anticorupţie ar putea fi şi a Moscovei, dacă nu, oricum, a unor interese oculte şi străine. Din această perspectivă, venirea lui Juncker la Bucureşti şi anunţul privind MCV-ul se înscriu în narativă: a făcut luxembourghezul gât, mai ales că poate fi cu greu definit drept un prieten al României?

Nu.

A spus cu jumătate de gură că lupta anticorupţie trebuie continuată.

Mesajele domnului Juncker n-au fost slabe pentru că nu-i pasă de lupta anticorupţie, ci pentru că noi mai trebuie să ne rezolvăm problemele şi singuri. Sunt demonstraţii? Excelent, înseamnă că există opoziţie, oricât de minoritară. Înseamnă că, atât timp domnul Buşoi nu este luat pe sus de jandarmi, în Piaţă sau în plenul Parlamentului, avem democraţie.

Preşedintele Comisiei Europene priveşte spre o ţară cu o clasă politică uşor tâmpă, dar în care lucrurile, cât de cât, merg. Că asta este reuşita domnului Dragnea, acum la guvernare, sau este strict rezultatul a 10 ani de Uniune Europeană, cât timp nu prea facem scandal, nici pupatul "Oracolului din Murfatlar" nu ne poate spune, apropo de gândurile private ale domnului Juncker.

Cert e că intrăm în Schengen şi scăpăm de MCV. Sănatate nouă, cu noua Agenţie Europeană pentru Medicamente!