VOCI O ceată de habarnişti: Uniunea Salvaţi România de USR

USR acţionează în continuare ca un partid cu mai multe viteze, mai degrabă un ONG pierdut prin politică. În curând, partidul va organiza un referendum intern cu privire la poziţionarea faţă de iniţiativa Coaliţiei pentru Familie. Este un prost exerciţiu de imagine, care deja a avut consecinţe cel puţin penibile, printre care demisia preşedintelui Nicuşor Dan la scurt timp după ce i se reînnoise mandatul.

Practic, definirea familiei în Constituţie, un demers conservator şi cu valenţe de imagine mai degrabă pentru iniţiatori, decât pentru partidele care sar în căruţa aferentă secolului XVIII, devine testul de turnesol al unui partid politic european din prezent. Partidul acesta, relativ proaspăt înfiinţat, s-a auto-decapitat pe o temă pe care orice partid din "establishment" ar fi emis o simplă declaraţie de presă.

PSD-ul nu a avut astfel de crize existenţiale, a susţinut demersul în bloc, pentru că electoratul său este unul conservator. PNL-ul s-a ascuns în spatele unor alegeri interne, dar într-un final a votat, majoritar, în Camera Deputaţilor pentru susţinerea definirii familiei între un bărbat şi o femeie. Doar 22 de deputaţi au votat împotrivă şi 13 s-au abţinut. Marea majoritate a celor care au votat împotrivă au fost de la USR. Ce face apoi USR-ul, înaintea votului din toamnă din Senat, pe temă? Organizează un referendum intern.

Există aici o ipocrizie specifică actualei clase politice, din care USR-ul pare să facă din ce în ce mai mare parte. Votul din Cameră a fost unul politic, în măsura în care Senatul este camera decizională cu privire la referendum. Aşadar, orice vot în Camera inferioară a Parlamentului are valoare minimală. Este o declaraţie, nu o decizie. Dar votul în bloc al deputaţilor indică nu numai dorinţa de a face pe plac electoratului, ci frica de a nu supăra, în vreun fel, Biserica Ortodoxă Română, susţinătoare fermă a demersului.

În bisericile din România se face politică, în duminicile în care lumea merge la vot, mai ales în mediul rural. Cuvântul preotului este sfânt nu numai la sate, însă. Declaraţia Patriarhului Daniel, în 2014, mai exact cele câteva cuvinte, "Dumnezeu a lucrat chiar şi prin oameni străini de neam", a ajutat enorm la alegerea lui Klaus Iohannis la preşedinţie. Declaraţia BOR cu privire la lupta anticorupţie a dat energie demonstraţiilor din Piaţa Universităţii, în timpul protestelor din iarna acestui an. BOR este un jucător major pe piaţa politică, iar referendumul acesta reprezintă un element dintr-o agendă politică.

Ca element suplimentar de analiză, este bine-cunoscută apropierea dintre Biserica Română şi cea rusă, fapt observat şi de Ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti. Relaţia are valenţe pozitive relativ recente, de dialog şi colaborare, nicidecum istorice. Tot ca element suplimentar, într-un interviu recent acordat VICE, Matei Păun, şeful campaniei lui Nicuşor Dan şi nu doar o dată subiect de conflict intern în USR, îşi declara înţelegerea faţă de Rusia şi o anumită doză de respect pentru Putin, cel care a oprit dezintegrarea "masivă a Rusiei", adăugând că "nu poţi pretinde să fie un sfânt". Într-un context regional cel puţin delicat, cu război în Ucraina, Republica Moldova îngenuncheată de oligarhi şi o resurgenţă naţionalistă, eurosceptică şi conservatoare pe continent, România preia tema definirii familiei, umflată inutil chiar de partidul care promitea un alt fel de politică.

Aşadar, într-o ţară în care peste 200.000 de copii sunt vaccinaţi împotriva rujeolei, în care 17% din populaţie a emigrat în ultimii 25 de ani, conform ONU, într-una dintre cele mai sărace ţări din Uniunea Europeană, fix de definirea familiei era nevoie. Iar USR-ul, primul partid cu ceva succes la urne după un număr de "chix-uri" date de nume precum Noua Republică, Forţa Civică şi M10, se gândeşte dacă susţine sau nu acest demers, dar după un vot de conştiinţă în "Camera Derutaţilor".

Dan Barna, deputat şi purtător de cuvânt USR, declara într-un interviu recent acordat Hotnews, pe tema referendumului CpF: "Este prima dată când un partid decide să se întoarcă la propriu înspre membrii săi, până la urmă electorii primari pe care un partid îi are, pentru a decide asupra unui subiect care, fără să fie la nivel naţional o temă majoră, a devenit în cadrul partidului subiectul principal pentru că poziţionarea Biroului Naţional în direcţia opoziţiei la modificarea Constituţiei a determinat demisia preşedintelui Nicuşor Dan, care evident că a creat un val de emoţie în partid transformând tema într-una semnificativă pentru partid".

Domnul Barna încearcă să vândă lipsa de decizie şi haosul unui partid grăbit spre pragul naţional, din varianta sa de salvare a Bucureştilor. Nu dezamăgirea în proiectul USR sau frustrările evidente ale unei părţi progresiste din electorat reprezintă problema, ci stilul în care un partid politic a decis să aleagă o criză cu valenţe destabilizatoare şi să-şi sape singur groapa cu ea.

Nicuşor Dan şi-a oferit cvasi-demisia ca gest politic faţă de această situaţie cu argumente care măcar indicau o undă de instinct politic. Într-un interviu, acesta spunea: "Decizia asta, în opinia mea, este greşită din trei puncte mari de vedere. Primul dintre ele este că duce dezbaterea publică către o temă nesănătoasă, adică tradiţie vs modernism/progresism şi pentru România are riscul să facă din aceasta tema principală a dezbaterii publice. Adică, nu cine furăvscine nu fură, ci cine apără tradiţiile faţă de elemente progresiste. În peisajul ăsta, USR-ul care fusese până acum în opoziţie cu partidele vechi, partidul anti-corupţie prin excelenţă şi partidul care apără statul de drept, va deveni partidul drepturilor minorităţilor, aşa va fi el catalogat".

Domnul Dan căina limitarea partidului la o mână de votanţi din oraşe, preferând griul unei decizii politice care să mulţumească pe toată lumea şi să asigure USR-ului măcar o parte din votul conservator, al oraşelor mici din România. Până şi asta reprezintă un pas în plus, măcar logic, faţă de nevoia de a dezvolta o procedură întreagă de auto-căutare a valorilor, când ai, deja, membri votaţi în Parlamentul României. Din această perspectivă, declaraţiile domnului Barna par nişte umile scuze înaintate stării de fapt.

Realist vorbind, vara nu prea se întâmplă nimic în politica românească. Poziţionările sunt de formă, statusurile de Facebook sunt scrise apăsat cu gândul la mare, nimic nu scoate politicienii din dorinţa de a sparge uşa instituţiilor publice, din a se considera, oricât de vremelnic, oameni. Ideea că un partid politic chiar ar face treabă este hilară, pentru cei care cunosc lipsa de dispoziţie a aleşilor pentru orice activitate decisivă pe linie politică.

Acestea se întâmplă în situaţia în care, pe mediile sociale, circulă răspunsul dat de o filială USR unui om care voia să devină membru. "Aş dori să vă informăm că în perioada iunie-august, datorită concediilor nu se mai fac recrutări," scrie în răspunsul dat pe email respectivului cetăţean. Nu perioada de vacanţă e problema, ci faptul că potenţialii membri sunt trataţi ca într-un proces de recrutare al unei corporaţii. USR continuă să se ia în serios, dar şi ei, tot aşa, mai de vară.

Iar în privinţa acestui "referendum la referendum", USR chiar a sfeclit-o într-un mod colosal. Nu apropierea de Rusia este subiectul, deşi este clar cum un demers precum referendumul CpF ar putea fi un "non-issue" util pentru destabilizarea societăţii româneşti. Subiectul reprezintă, mai degrabă, o lovitură în plus imaginii partidului. Este vorba aici de o ceată de habarnişti care se face de râs. Uniunea Salvaţi România? Poate de USR, că până şi PSD-ul, în toată corupţia sa internă, e mai capabil, ca structură, să acţioneze decisiv pe scena politică. Lipsă de leadership, lipsă de organizare şi o mare pată pe obrazul celor care n-au înţeles că schimbarea vine din interiorul sistemului, nu din crizele existenţiale ale membrilor. Până ajungi să faci schimbarea, ţii ciocu' mic, vorba unei doamne din trecutul polticii; şi nu te împiedici la orice prostie împinsă de alţii pe agenda publică.