Vreme de cacao caldă

Ce se întâmplă, de unde toată nebunia asta, nimic nu mai e ce-a fost, nimeni nu e ce pare a fi, când ceva merge strună intră subit în colaps şi dispare, apoi aflăm că nu-i adevărat... câte şi mai câte. Altădată, astfel de ziceri răsăreau la apusul unei generaţii, dacă nu al unei epoci; acum ne potopesc de la o zi la alta. Nu ne înţelegem de nici un fel, ne acuzăm unii pe alţii că vorbim altă limbă sau că e plină de bube; şi nu doar limba.

Ce se-ntâmplă, domne?! Cine e de vină? Care-i şpilul?

Vă spun eu, ştiu că n-o să mă credeţi, adică nu toţi la un loc, ci fiecare în parte, toţi am devenit unice mulţimi monadice, cum zicea Leibniz.

Adică?

Lumea e cu fundul în sus, exact cum zicea Marx despre dialectica lui Hegel.

Da, şi?

Vremea. Vremea e de vină. Vremea, nu vremurile. E şi iarnă, şi vară, şi toamnă şi primăvară, mereu prezente şi intempestiv schimbătoare. Cum să nu fie şi oamenii afectaţi, dezafectaţi?

Sigur că mă refer la politică, la politicieni, la economie, la bănci şi bancheri, la întreaga planetă, nu numai la noi, a avut loc o globalizare inversă, s-a românizat Terra. Asta îmi spunea deunăzi un manager deprimat, recent întors din Canada şi alte civilizaţii. "Înainte te fereai doar de tertipurile alor noştri, acum s-au învăţat şi ei să şmecherească, te doare mintea... nu te mai poţi baza pe nimeni că respectă regula jocului, căreia numai tu ştiai să-i faci un by-pass..."

Chiar. Înainte, alegerile americane erau un spectacol cu vedete de Hollywood, cu ştaif, cu detentă. Acum sunt varză, nu ştii ce să crezi. Sau pe cine. Să fie adevărat, cum se pronunţă cei de la Anonymus, că prima nevastă a lui Trump ar fi declarat că ex-ul exersa discursurile şi manierismele lui Hitler încă din fragedă maturitate miliardară. Cum, aşa un sas drăgălaş ca Trump, care, e drept, nu se prea are bine cu nici o rasă, i-ar deporta, i-ar ghettoiza pre mulţi, să fie el un om cu mai multe feţe? Probabil că nu, lumea-i rea şi dezinformată făţiş.

Şi Iohannis a făcut "bursită" de când tot refuză să ne dea un interviu pe bune. Şi guvernul lui de tehnocraţi dă rateuri jenante, poporul fuge debusolat de spitale dezinfectate. Ca să nu mai vorbim de candidaţii cu probleme în justiţie, de sus până jos, pe dreapta şi pe stânga, un iureş constant, năucitor.

Care iureş i-a năpădit şi pe americani. Cică se pune problema cum se va descurca Trump dacă devine "president-elect", serios! Păi, pe 28 noiembrie trebuie să se prezinte la tribunal, are dosar pe rol, se judecă de mai mult timp cu foştii studenţi la Trump University, acum defunctă, că ar fi fost uşuraţi de $35.000 de căciulă pentru nişte cursuri predate de indivizi "aleşi pe sprânceană" de Trump (expresia lui), dar care le-au predat doar generalităţi şi n-au dat din casă trucuri economice utile pe viitor învăţăceilor. În fine, avocatul lui, Daniel Petrocelli, e mulţumit că procesul va avea loc la trei săptămâni după alegeri, promiţând că "preşedintele ales" va participa personal la proces şi chiar va depune mărturie dacă va fi necesar. Dar Donald strâmbă din nas, că dacă n-ar fi fost vorba de un judecător federal de etnie mexicană, Gonzalo Curiel, sigur s-ar fi clasat cazul. Ceea ce republicanilor nu le convine, dacă Trump câştigă, deplângând faptul că viitorul preşedinte nu se va putea dedica exclusiv formării noului cabinet. Oare ei n-au auzit de imunitate prezidenţială?

Deci, va plana o umbră deasupra candidatului republican, un fel de halo îndoielnic, asemenea celui de deasupra lui Hillary, investigată agresiv de către FBI în aceste zile, o conspiraţie a aripii de dreapta republicane, se spune, din cauza milioanelor de e-mailuri şterse de pe serverul ei personal, care puteau conţine informaţii secrete. "Cum adică şterse?" a întrebat Hillary. "Ca cu buretele? Nu!"

Deci războiul a început înainte de a se fi definitivat oficial lista participanţilor. Prezumtivul Republican a declarat în direct că ar trebui s-o lăsăm mai moale cu insinuările vizavi de escapadele amoroase ale lui Bill Clinton, fiindcă Prezumtiva Democrată nu e o victimă, a fost întotdeauna "the enabler" (procuratoare) pentru aventurile lui Bill. Cum adică, "peşte"?!

Poate nu toată lumea ştie, dar Hillary este de fapt eminenţa cenuşie a cuplului Clinton, a fost avocata care a pus la cale toate aventurile politice ale lui Bill, ea l-a apărat în toate scandalurile şi i-a reparat toate gafele hăhăitului. Ea e un fel de Elena Udrea a preşedintelui american, cu acte-n regulă, deşi ale lui nu sunt tocmai în măsură s-o ajute să regularizeze raportul de forţe.

Da, vremea asta ne dă peste cap. De când cu încălzirea asta globală mi s-a urât de frig şi ploaie. Grădina de zarzavat e la pământ. Corcoduşii, şi vişinii şi nucii au îngheţat înfloriţi în luna mai. "Io mi-s de 90 de ani, domnule, da' aşa ceva n-am pomenit pân-acum", mi-a mărturisit o bătrânică, la mine, la ţară. Şi eu m-am cam săturat. Acum vreo zece ani ne gândeam la deşertificare şi plantaţii cu citrice, acum... Plouă şi bate vântul şi bântuie gripa, iar lumea se fereşte de Urgenţe. Aştept vara "cu calmul şi răbdarea primăverilor", vorba poetului, dar vara nu mai vine.