WWF: Lemnul de foc trebuie subvenţionat condiţionat

Comunităţile locale din spaţiul rural, cele mai afectate de sărăcia energetică, plătesc preţul întreg pentru lemnul de foc cu care se încălzesc şi gătesc, în timp ce orăşenii beneficiază de subvenţii de la Guvern pentru facturile la gaz şi electricitate. În toiul iernii, autorităţile accentuează inegalitatea socială şi refuză să ajute cele peste 2,5 milioane de gospodarii care se încălzesc cu lemne şi care reprezintă 85% din spaţiul rural. În schimb, practică un Dublu Standard, adică acordă subvenţii unei categorii de populaţie şi o ignoră pe alta, deşi ambele se confruntă cu aceeaşi problemă. Acest lucru trebuie să înceteze. Soluţia e ca lemnul de foc să fie subvenţionat condiţionat, arată reprezentanţii Fondului Mondial pentru Natură (WWF România).

Potrivit sursei citate, prima zăpadă tocmai acoperise vârfurile Munţilor Maramureşului când am ajuns în Uloha, un cătun de munte la graniţa cu Ucraina, unde se agaţă harta în cui. Cei 2.5 kilometri de la asfalt până aici, sus, păreau că nu se mai termină. Pe măsură ce urcam, drumul de pămănt se înnoroia şi îngusta şi, când a trebuit să depăşim o căruţă care căra lemne la deal, roata maşinii a ajuns aşa de aproape de marginea râpei încât pietricelele au început să o ia la vale.

La 500 de metri de casa lui tanti Ioana drumul se termină. Dacă ai un 4×4 şi afară e uscat, ai şanse să mai urci. Dacă nu, de aici începe raiul noroaielor. De aceea toţi sătenii care locuiesc mai sus au cal şi căruţă, să-şi care alimentele şi, bineînţeles, lemnele.

La nici 50 de ani, tanti Ioana are 5 băieţi şi 4 nepoţi, pe care îi creşte aproape singură. Bărbatul îi e plecat la muncă în Germania şi vine acasă de două-trei ori pe an. Vorbeşte mult, tare şi zâmbeşte des. "Aşa e la noi. Femeile sau bunicii rămân cu copiii şi animalele. Lemne? Trăim în pădure şi ne obligă să cumpărăm lemnul de foc cu 500 de lei de jos, unde îl descarcă. Mi-l urc singură la deal, altfel aş mai plăti 100 de lei transportul", spune ea, aflată într-un sat de munte, înconjurat de pădure.

Toate cele 3.500 de gospodării din Poienile de sub Munte, comuna de care aparţine cătunul Uloha, se încălzesc cu lemne. Trei sferturi dintre localnici sunt atât de săraci încât primesc un "ajutor pentru încălzire" de la stat, căci se încadrează în categoria de populaţie vulnerabilă. Dar cu aceşti bani pot cumpăra lemn de foc la un preţ foarte mare, în timp ce personale vulnerabile care se încălzesc cu gaz sau au încălzire centralizată, în principal la oraş, primesc acelaşi tip de ajutor, care se aplică însă preţului deja subvenţionat.

Drama consumatorilor vulnerabili

Aşa sunt consumatorii tipici de la ţară. Vulnerabili. Pe ei nu-i subvenţionează nimeni, deşi contribuie la bugetul de stat. Vocea lor, a celor amărâţi din satele îndepărtate, nu e auzită. Politicienii par că vor să ajute mai mult orăşenii, care sunt mai vocali, şi le subvenţionează facturile la gaze şi electricitate, dar de fapt generează profituri uriaşe pentru anumiţi operatori economici. În final facturile subvenţionate, ce sufocă bugetul de stat, sunt decontate tot de români - inclusiv de cei de la ţară, care nu beneficiază de aceste subvenţii - la cele mai mari preţuri din UE, arată sursa citată.

Subvenţia existentă nu se aplică, aşadar, pentru locuitorii din sate precum Uloha, adică pentru 2.5 milioane de gospodării. Pentru că ei nu au reţea de gaze, se încălzesc încă cu lemne. Autorităţile nu-i ajută exact pe cei care sunt cei mai afectati de sărăcia energetică. Decizia recentă de a porni programul "Rabla pentru sobe" este foarte bună, dar nu suficientă.

Ce sunt aceştia forţaţi să facă ca să supravieţuiască? Să cumpere lemn la negru, pe care poate li-l aduce acasă vreun "binevoitor". Ştie el de unde. Fiecare se descurcă cum poate, este pe cont propriu. Cine pierde? Oamenii care nu au avut norocul să ajungă şi pe strada lor o infrastructură energetică modernă. Pădurea, pentru că sunt încurajate exploatările ilegale. Bioeconomia forestieră, pentru că lemnul de calitate ajunge să fie folosit ca lemn de foc. Şi statul român, pentru că nu încasează taxe dacă lemnul este nefiscalizat şi pentru că generează politici care alimentează erodarea statului de drept.

Avantajele subvenţionării lemnului de foc

Guvernul a încercat anul trecut să rezolve problema lemnului de foc plafonând preţul, ceea ce a dus la o avalanşă de efecte negative secundare precum dezvoltarea pieţei negre, creşterea exportului şi a preţului acestuia. Soluţia este însă alta: aşa cum autorităţile subvenţionează facturile la gaz şi electricitate, să subvenţioneze şi achiziţia lemnului de foc. În plus, "ajutorul pentru încălzire", acordat populaţiei defavorizate, să poată fi folosit pentru achiziţia unui lemn al cărui preţ este subvenţionat, nu al celui scump, cum este cazul acum.

Subvenţia să fie valabilă însă doar dacă sătenii arată bonul fiscal, care demonstrează că au cumpărat legal lemnul de foc. În felul acesta, fără a crea distorsiuni în piaţă, statul ar reuşi să scoată la iveală piaţa neagră, pentru că lemnul subvenţionat ar fi mai ieftin decât cel ilegal. În plus, lemnul şi produsele derivate din lemn pentru încălzirea locuinţelor trebuie subvenţionate condiţionat, astfel încât să încurajeze utilizarea lemnului uscat/zvântat sau a brichetelor/peleţilor. In felul acesta, investim într-o infrastructură forestieră care poate contribui la creşterea eficienţei energetice, la decarbonizarea şi reducerea poluării aerului. Mai mult, statul ar reuşi să recupereze o parte din bani prin fiscalizare şi ar diminua exploatările ilegale, care îşi găsesc desfacerea în principal ca lemn de foc. Ar fi un ajutor de stat ce ar genera o situaţie în care toată lumea are de câştigat.

Poarta de fier de la casa lui tanti Ioana se închide cu un scârţâit ascuţit şi o luăm la pas pe drum în sus printre noroaie, capre, găini şi vaci. Satul pulsează de viaţă. Într-o curte, un căţel aleargă în jurul câtorva perechi de cizme de cauciuc puse la intrare. Un băiat de vreo 8 ani, încălţat cu cizme înalte, sare vesel printre noroaie şi o ia la fugă la vale, pe o potecă. Sus, aproape de capul satului, e şcoala. Veche, din lemn, cu geamuri pictate vesel.