Yuanul tinde să devină o monedă internaţională

Planul Chinei să îşi internaţionalizeze moneda, yuanul, prinde tot mai mult contur, dovadă a schimbărilor care au loc în ordinea economică mondială. După ce, la finele lui iunie, Banca Centrală a Marii Britanii (Banca Angliei) a anunţat că a încheiat un acord cu Banca Centrală a Chinei, prin care cele două părţi stabilesc o linie de swap valutar în valoare de 200 miliarde yuani (32,6 miliarde dolari) pe o perioadă de trei ani, săptămâna aceasta autorităţile elveţiene au declarat că Zurich doreşte să devină un centru al tranzacţiilor cu yuani. Swap-ul valutar reprezintă o înţelegere între două părţi prin care una dintre părţi face plăţi într-o anumită valută, iar cealaltă parte face plăţi într-o valută diferită la date viitoare convenite până la scadenţa aranjamentului.

Oraşul din Ţara Cantoanelor concurează pentru această poziţie nu doar cu Londra, ci şi cu Frankfurt şi Paris. De asemenea, băncile canadiene lucrează la un plan prin care să facă din Toronto un centru al operaţiunilor cu moneda chineză pe continentul nord-american.

Acordul cu Banca Angliei ar urma să permită Chinei să avanseze în procesul de transformare a yuanului o monedă de circulaţie internaţională, care reprezintă un punct cheie al planului de deschidere a sistemului său financiar. În prezent, autorităţile de la Beijing limitează fluxul de investiţii transfrontaliere, ceea ce face dificilă acumularea de rezerve în yuani în afara graniţelor chineze.

În ultimele luni, însă, oficialii ţării au făcut mai multe declaraţii cu privire la posibilitatea ca moneda, cunoscută şi sub numele de renminbi, să devină mai "liberă", ceea ce sugerează că este posibil ca un plan care să vizeze convertibilitatea yuanului în alte monede urmează să fie propus până la finele anului. Planul ar urma să includă paşi prin care să fie reduse restricţiile asupra circulaţiei yuanului şi să li se permită cetăţenilor chinezi să realizeze investiţii în străinătate.

Banca Centrală a Chinei utilizează acordurile de swap valutar pentru a promova utilizarea yuanului în comerţul şi investiţiile internaţionale, încheind, până în prezent, înţelegeri în valoare de aproape două trilioane de yuani, cu 20 de ţări şi regiuni, între care Singapore, Hong Kong, Thailanda, Noua Zeelandă, Argentina şi Malaezia. Liniile swap sunt rareori utilizate, însă contribuie la creşterea încrederii investitorilor străini să tranzacţioneze yuanul.

Acordul cu Marea Britanie este, însă, primul agreat cu una dintre marile economii mondiale. Acesta este probabil să fie urmat de unul cu Banca Centrală Europeană, în valoare de 800 miliarde yuani, potrivit unei organizaţii care reprezintă industria financiară din Frankfurt.

• Tranzacţii valutare directe cu Japonia şi servicii de clearing în Singapore

Swap-urile valutare nu sunt singurul mod prin care China încearcă să îşi internaţionalizeze moneda, aceasta lansând, în iunie 2012, împreună cu Japonia, tranzacţionarea directă între yuan şi yenul japonez. La un an de când sistemul este disponibil, volumul tranzacţionat zilnic s-a dublat, ajungând la aproape 100 miliarde yeni la Shanghai, respectiv 15 miliarde yeni la Tokyo. De când rolul dolarului, de intermediar între cele două monede, a fost eliminat, 300 de companii japoneze şi-au deschis conturi de tranzacţionare a yuanului, potrivit presei internaţionale.

"Oficiosul" Partidului Comunist Chinez, publicaţia People's Daily, susţine că schimburile valutare yuan-yen sunt legate, în principal, de decontarea comerţului şi investiţiilor între China şi Japonia, precum şi de repatrierea profiturilor. De asemenea, devalorizarea yenului a dus la creşterea tranzacţionării Forex între bănci şi a determinat o parte a japonezilor să aibă deţineri în yuani, a mai precizat aceasta.

Luna trecută, subsidiara din Singapore a Industrial and Commercial Bank of China (ICBC), cea mai mare bancă din lume după valoarea de piaţă, a lansat serviciul de clearing (compensare) în yuani, parte a strategiei statului insular de a deveni un centru offshore pentru operaţiuni în moneda chineză. Instituţia de credit este singura bancă din afara Chinei continentale autorizată de Beijing să deruleze operaţiuni de clearing. Hong Kong şi Taiwan mai au astfel de bănci pe teritoriul lor, însă primul are statut de regiune administrativă specială a Chinei, iar cel de al doilea nu este recunoscut ca stat independent şi suveran decât de un număr redus de ţări.

În prima zi de funcţionare a serviciului de clearing, ICBC Singapore a compensat 53 de tranzacţii, având o valoare totală de 1,61 miliarde yuani, 23 dintre cele 49 de bănci prezente în sistem utilizând serviciul.

De la anunţul oficial al guvernului singaporez cu privire la lansare, făcut pe 27 mai, mai multe bănci au emis obligaţiuni denominate în yuani pe Bursa din Singapore, primele două fiind HSBC şi Standard Chartered, care au obţinut, împreună, 1,5 miliarde yuani.

Tot de la începutul lui iunie, autorităţile bursiere din Singapore oferă servicii de depozitare pentru obligaţiuni denominate în moneda chineză, statul sud-est asiatic ţintind şi poziţia de centru offshore pentru emitenţi şi investitori în obligaţiuni în yuani.

Observatorii internaţionali se aşteaptă ca Singapore să devină o poartă pentru utilizarea yuanului în Asia de Sud-Est, ca urmare a creşterii comerţului dintre China şi statele din regiune, precum şi a aprecierii monedei chineze.

Strategia Chinei cu privire la yuan a fost semnalată de analiştii americani din decembrie 2012, aceştia arătând că Beijingul are o abordare în etape, utilizând moneda mai întâi în decontarea operaţiunilor comerciale, apoi pentru investiţii speciale, iar, în al treilea rând, pentru constituirea de rezerve de către alte ţări. Un yuan cu o largă utilizare internaţională este necesar pentru ca statul chinez să poată să rămână competitivă, chiar şi în cazul în care ar înregistra deficit comercial, generat de trecerea de la accentul pe export la cel pe consumul intern, au explicat analiştii.