DE CE AU CREATORII BANILOR IMUNITATE ÎN FAŢA LEGILOR? Înţelegerea naturii banilor este mai presus de înţelegerea produselor financiare (II)

Modul în care sunt creaţi banii în economia modernă a fost prezentat de ziarul BURSA în urmă cu o săptămână, prin publicarea unei traduceri a articolului "Banii în economia modernă: o introducere", apărut recent într-un buletin trimestrial al Băncii Angliei.

Astăzi continuăm o lecţie fundamentală de educaţie financiară, prin publicarea pe site a articolului complementar, "Crearea banilor în economia modernă", unde aceiaşi autori - Michael McLeay, Amar Radia şi Ryland Thomas - descriu în detaliu procesul de creare a banilor de către băncile comerciale prin acordarea de credite.

În condiţiile în care au fost atinse limitele politicii monetare clasice în "administrarea" economiei, prin stabilirea dobânzilor de referinţă, o secţiune importantă a articolului este dedicată mecanismului de funcţionare al relaxării cantitative.

După ce amintesc, de mai multe ori, că există numeroase concepţii greşite în manualele de astăzi privind procesul de creare a banilor, autorii descriu funcţionarea acestuia la nivelul băncilor comerciale, contrazicând afirmaţia că "băncile pot să ofere credite doar pe baza banilor existenţi anterior", deoarece "depozitele bancare sunt doar un pasiv al băncii, nu un activ care poate fi împrumutat".

McLeay, Radia şi Thomas subliniază rolul extrem de important al băncilor centrale, ale căror politici monetare ar trebui să acţioneze ca "restricţie finală asupra creării banilor". Din păcate, aceste instituţii, cu o putere enormă asupra destinelor economice ale naţiunilor, şi-au neglijat grav sarcinile în ultimele decenii, "păstorind", mai degrabă, o explozie a datoriilor care acum nu mai pot fi plătite.

Odată extrapolat procesul de creare a banilor la nivelul economiei globale, pe fondul relaxării cantitative extrem de agresive a Fed-ului, vălul misterului care acoperă imunitatea creatorilor de bani în faţa legilor devine mult mai transparent.

Dar dacă vălul şi "imunitatea" ar fi ridicate? Deocamdată este prea mult să aşteptăm aşa ceva, însă procurorii americani dau de înţeles că sunt gata să facă primii paşi.

"Acuzaţiile penale împotriva băncilor riscă declanşarea unei crize", scria Bloomberg la sfârşitul săptămânii trecute, într-un articol dedicat posibilelor condamnări cu care se confruntă băncile globale, o premieră de la declanşarea crizei financiare.

În urma criticilor dure privind ineficienţa amenzilor de miliarde aplicate marilor bănci, procurorii americani urmăresc condamnări de altă natură în cazul băncilor Credit Suisse şi BNP Paribas, după cum mai arată Bloomberg.

Perspectiva deschiderii unor cazuri penale împotriva bancherilor, ale căror verdicte finale să meargă până la revocarea licenţelor, a declanşat un val de avertismente privind efectele catastrofale asupra economiei reale, unele dintre acestea având caracterul unor "ameninţări teroriste".

Un analist de la Sanford C. Bernstein & Co., subsidiară a managerului de active AllianceBernstein, a declarat la televiziunea Bloomberg că procurorii "nu trebuie să se joace cu chibriturile". Gil Schwartz, fost avocat în cadrul Federal Reserve, a amintit de consecinţele extrem de grave ale unor astfel de procese, cum ar fi "pierderea încrederii clienţilor şi retragerile masive ale depozitelor".

În opinia lui Phillip Phan, profesor la Carey Business School din cadrul Universităţii Johns Hopkins, Credit Suisse şi BNP Paribas pot fi "cobaii pe care se testează efectele proceselor penale declanşate împotriva băncilor", conform declaraţiilor acestuia pentru Bloomberg.

Dar vor avea procurorii curajul necesar să lanseze investigaţii şi procese pe scară largă, mai ales că este mai mult decât sigură susţinerea marilor instituţii financiare globale de către băncile centrale? Preet Bharara, procurorul Curţii Districtuale de Sud din New York, în a cărei jurisdicţie se află marile centre financiare din New York, pare să ştie tactica adversarilor: "Companiile, în special instituţiile financiare, vor face aproape orice pentru a evita condamnările penale şi au, deci, o motivaţie naturală şi puternică pentru a-i face pe procurori să creadă că va urma moartea sau consecinţe groaznice", a declarat acesta pentru Bloomberg.

Susţinerea necondiţionată din partea băncilor centrale nu va veni doar pe fondul unei "solidarităţi de castă", ci are o cauză mult mai adâncă: propria vinovăţie în declanşarea crizei financiare globale şi apoi impunerea unor "soluţii" al căror singur scop a fost evitarea falimentelor bancare.

În ultima sa carte, "Moartea banilor: colapsul sistemului monetar internaţional", James Rickards scrie că "din cauza imensei lor puteri, bancherii centrali ideali ar trebui să fie umili, precauţi şi să respecte semnalele pieţei", în schimb "bancherii centrali moderni sunt îndrăzneţi şi aroganţi în eforturile lor de a supune pieţele propriilor voinţe". Rezultatul? Impunerea unor "soluţii iluzorii, care sunt produs al aroganţei şi ideologiilor false", după cum mai arată Rickards.

Cel mai puternic adversar al procurorilor americani şi, în acelaşi timp, cel mai puternic susţinător al cauzei bancare se află, însă, altundeva. Cartea recentă a jurnalistei Nomi Prins, "Toţi bancherii preşedinţilor", ne readuce cu picioarele pe pâmânt în ceea ce priveşte finalul fericit al proceselor bancherilor. Fost director executiv la Goldman Sachs, Nomi Prins a scris despre simbioza dintre Wall Street şi Washington, o simbioză care s-a dezvoltat necontenit de la începutul secolului trecut. "Alianţele politice şi financiare dintre bancheri şi preşedinţi şi cabinetele lor au definit, şi continuă să definească, politicile şi legile care conduc economia", scrie Prins în prefaţa cărţii sale, iar "istoria este de partea lor".

Afirmaţia nu ar mai trebui să surprindă pe nimeni, iar argumentele sunt clar exprimate în cele două articole de la Banca Angliei. În concluzia articolului "Crearea banilor în economia modernă" se arată că prin programul de relaxare cantitativă "sunt influenţate preţurile şi cantităţile pentru mai multe categorii de active din economie, inclusiv pentru bani". Evoluţia pieţelor financiare din ultimii ani ne-a arătat despre ce active este vorba şi cum au crescut "preţurile" lor.

Să fie de vină efectul miraculos al relaxării cantitative asupra economiei reale? Dacă este aşa, de ce asistăm la creşterea fără precedent a inegalităţii veniturilor? Nu trebuia ca "valul monetar" să ridice toate "bărcile"?

Se pare că nu. Multe bărcuţe au fost deja înghiţite de valuri, iar cele care au fost norocoase trebuie întărite, fără întârziere, pentru a face faţă unui nou val, seismic de această dată, reprezentat de viitoarele bail-in-uri şi bail-out-uri.