Absurdul atinge zilnic noi culmi în brava lume nouă a pieţelor financiare

"Sunt bani gratis şi am decis să mă joc cu ei. Poţi să pierzi ceva, poţi să câştigi ceva, este ca un joc de noroc", a declarat o tânără de 22 de ani pentru Wall Street Journal, după ce a transferat o parte din ajutorul primit de la guvern pentru combaterea efectelor pandemiei în contul său de pe platforma Robinhood.

Poate că o parte a sumei a mers către cumpărarea acţiunilor Hertz, odată un gigant al sectorului închirierilor de automobile, care şi-a anunţat intrarea în insolvenţă în 22 mai 2020, sub povara unor datorii de circa 19 miliarde de dolari.

Datele de la Robintrack arată că la sfârşitul săptămânii trecute numărul deţinătorilor de acţiuni Hertz de pe platforma Robinhood era de circa 170 de mii, în creştere de la circa 95 de mii în săptămâna anterioară, respectiv de la 45 de mii în ziua în care Hertz şi-a anunţat insolvenţa.

Această platformă de tranzacţionare a fost lansată de Robinhood Markets în 2015, o companie de servicii financiarei al cărei nume vine de la misiunea sa "de a oferi tuturor acces la pieţele financiare, nu doar celor bogaţi", după cum scrie Wikipedia. Pentru tranzacţiile de pe platforma Robinhood nu există comisioane şi nici valori minime pentru conturile de tranzacţionare.

După anunţarea insolvenţei, acţiunile Hertz (HTZ) au căzut cu peste 80% în prima zi a săptămânii următoare, cădere urmată de o creştere de 136%, care a dat startul unei curse către multiplicarea de aproape 10 ori a "valorii" de piaţă (vezi graficul 1), de la 0,555 dolari pe acţiune în 26 mai 2020 până la 5,53 dolari pe acţiune în 8 iunie 2020.

O traiectorie similară au avut şi acţiunile Chesapeake Energy (CHK), unul dintre cei mai importanţi producători de gaze de şist din SUA, în condiţiile în care încă nu a fost declarată insolvenţa, dar aceasta este iminentă, conform unor articole recente de la Bloomberg.

Acţiunile au înregistrat creşteri explozive pe fondul prăbuşirii cotaţiilor pentru obligaţiunile emise. În cazul obligaţiunilor Chesapeake Energy cu maturitatea în 15 iunie 2021, căderea masivă a venit la începutul lunii martie 2020, de la 65% din valoarea nominală, până la circa 12% (vezi graficul 2).

La sfârşitul săptămânii trecute obligaţiunile Chesapeake Energy se tranzacţionau la 3,2% din valoarea nominală.

O cădere puternică au înregistrat şi obligaţiunile Hertz cu maturitatea în octombrie 2022, până la 11% din valoarea nominală în prima zi de tranzacţionare după declararea insolvenţei, dar a urmat o redresare până la 38% pe fondul creşterii explozive a acţiunilor.

Acesta este contextul în care "pieţele de capital au ajuns la cel mai absurd moment din istorie", după cum scrie Zerohedge.

Avocaţii companiei Hertz au cerut judecătorului din cazul de insolvenţă permisiunea de a atrage fonduri printr-o emisiune de acţiuni de circa 1 miliard de dolari. În prospect se arată că banii vor fi folosiţi pentru plata creditorilor, iar potenţialii doritori sunt avertizaţi că valoarea acţiunilor Hertz poate să ajungă la zero.

Cu toate acestea compania a primit permisiunea de a continua cu "Initial Bankruptcy Offering", aşa cum a ajuns să fie numită această premieră mondială în presa financiară, în condiţiile în care avocatul companiei a recunoscut că "valoarea acţiunilor tranzacţionate nu are legătură cu realitatea".

"Pieţele nu mai au nicio noimă, haideţi să mai cumpărăm nişte acţiuni Hertz", scria Bloomberg după anunţarea noii emisiuni de acţiuni.

Din păcate, noima a dispărut de mai mult timp, mai ales în ultima decadă, odată cu golirea completă de conţinut a noţiunii de "piaţă de capital".

Dar dacă aceşti "investitorii" retail pot face bani pe aşa-numitele pieţe de capital, de ce nu ar merge pe aceeaşi cale şi companiile insolvente?

Propunerea a fost făcută, cel mai probabil în mod ironic, deşi acum orice măsură disperată are potenţialul de a fi declarată alternativă viabilă, într-o notă preluată de Zerohedge de la Rabobank.

"Companiile insolvente din SUA ar trebui să folosească banii primiţi în cadrul programelor de bailout de la Federal Reserve doar pentru a cumpăra indicele S&P", a scris Michael Every, director de cercetare pentru Asia - Pacific la Rabobank în Hong Kong.

Toată această nebunie va fi susţinută în continuare de banca centrală americană, despre care analistul Sven Henrich a declarat că "şi-a anunţat capitularea în faţa pieţelor" la ultima şedinţă de politică monetară. În cadrul conferinţei de presă care a urmat, Jerome Powell, preşedintele Federal Reserve, a declarat că "Nu ne gândim să majorăm dobânzile. Nu ne gândim nici măcar să ne gândim despre creşterea dobânzilor".

"Fed-ul încurajează bulele speculative de pe pieţele financiare în timp ce minte cu privire la rolul său în exacerbarea inegalităţii", mai scrie Henrich pe contul său de Twitter, deoarece "nu are nicio strategie de ieşire".

Până şi entuziaştilor susţinători ai oricăror măsuri luate pentru împingerea indicilor bursieri către noi maxime, cum este Jim Cramer, comentatorul veteran de la CNBC, pare să le fi pierit entuziasmul.

"Asistăm la o redresare în V a pieţei de capital care nu are aproape nimic de a face cu o redresare în V a economiei. Acum are loc unul dintre cele mai mari transferuri de avuţie din istorie", a declarat recent Cramer.

"Statele Unite au construit o economie bazată pe cererea globală pentru bunuri avansate, cererea de consum pentru bunuri neesenţiale şi o creştere continuă a datoriilor firmelor şi gospodăriilor", a scris recent profesorul James K. Galbraith într-un articol de pe site-ul Project Syndicate despre iluzia redresării rapide a economiei americane.

Deşi "această economie a fost prosperă în mai multe feluri şi a oferit locuri de muncă şi venituri pentru multe milioane de persoane", profesorul de la University of Texas din Austin a subliniat că "totul nu a fost decât un castel din cărţi de joc, care a fost dărâmat de Covid-19".

În aceste condiţii, cum se mai poate vorbi despre revenirea la normalitate? Care normalitate? Cea mai recentă analiză de piaţă a lui John Hussman, preşedintele Hussman Investment Trust, subliniază că "proiectele lansate doar ca urmare a dobânzilor zero sunt, cel mai probabil, doar proiecte speculative şi neproductive".

Cum pot asigura proiecte speculative şi neproductive redresarea până la un nivel sustenabil? Şi chiar dacă ar fi posibil acest lucru, cum poate crede cineva că susţinerea cu orice preţ a unor pieţe financiare unde se înregistrează zilnic noi culmi ale absurdului, unde însăşi noţiunea de preţ nu mai are niciun sens, este calea de revenire la "normalitate"?