Lumea politică franceză este zguduită din temelii. Un sondaj realizat de Ifop, la începutul lunii septembrie, dă câştigătoare la primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2017 pe Marine Le Pen. Surpriza este însă că preşedinta Frontului Naţional ar câştiga indiferent cine ar fi candidatul din faţa ei şi, mai mult, este câştigătoare în turul doi dacă concurentul va fi... Franşois Hollande. Preşedintele francez este atât de impopular încât nu încetează să se afunde în sondajele de opinie. În unele este creditat cu 13%, în altele cu 19% opinii pozitive, o situaţie unică în a V-a Republică. Primul său ministru, Manuel Valls, nu stă mai bine: el a pierdut nu mai puţin de 14 puncte la ultimul sondaj care îl creditează cu 30% de opinii pozitive.
Nori negri se acumulează în fiecare zi pe cerul celor doi şefi ai executivului de la Paris. Ultimul episod al acestui foileton de prost gust - demisia lui Thomas Thévenoud imediat după numirea sa ca Secretar de stat la export în guvernul Valls 2, pentru faptul că nu şi-a plătit timp de mai mulţi ani nici impozitele, nici penalizările, nici amenzile de circulaţie şi nici măcar chiria apartamentului pe care îl ocupă la Paris. După bine cunoscuta afacere Cahuzac (ministrul finanţelor care avea un cont ascuns în Elveţia), este tot ce lipsea socialiştilor francezi care nu pot da lecţii nimănui în materie de corupţie.
Şocul cel mare pentru puterea politică de la Paris vine însă din altă parte. Scrisă în cel mai mare secret şi publicată joi, 4 septembrie, cartea lui Valérie Trierweiler «Merci pour ce moment» (« Mulţumesc pentru acest moment ») despre perioada petrecută de ea în compania lui Franşois Hollande este pe cale să bată toate recordurile de vânzare. Micile şi marile dezvăluiri ale acesteia care a fost timp de mai mulţi ani concubina Preşedintelui francez (anumite surse spun că ea nici nu ar fi divorţat de fostul ei soţ!?), îi va aduce o sumă frumuşică.
Cele 200.000 de exemplare tipărite sunt pe cale să se epuizeze în mai puţin de câteva zile şi cererea este atât de mare încât editorul va lansa pe piaţă alte câteva sute de mii de exemplare. Ceea ce îi va permite lui Valérie Trierweiler să încaseze aproape 1 milion de euro.
Mulţi dintre cei ce au citit-o au comentat deja această carte şi unii consideră că este vorba de nici mai mult nici mai puţin decât de un jurnal al unei adolescente îndrăgostite care dezvăluie detaliile relaţiei sale cu un fost amant.
Cu o singură diferenţă, dar ea este enormă: concubinul în chestiune nu este altul decât Preşedintele Republicii Franceze.
Mai mult decât atât, Valérie Trierweiler, care este ziaristă în domeniul politicii şi a avut o rubrică permanentă la revista Paris Match, nu ezită să explice în lung şi în lat în cartea sa că atitudinea lui Franşois Hollande este incompatibilă cu funcţia în care a fost ales de alegătorii francezi.
Iată câteva mostre: « Franşois se depăşeşte pe sine. Între dineul cu Barack Obama şi supeul cu Vladimir Putin găseşte puţin timp ca să îmi trimită un text ca să dezmintă ştirile zilei şi să mă asigure că eu sunt «iubirea vieţii sale». Preşedintele Republicii încearcă să reanime dragostea noastră care este pe terminate, tratând în acelaşi timp cele mai sensibile probleme mondiale. Toate acestea în aşteptarea comemorărilor importante programate pentru următoarele zile".
Sau, în aceeaşi tonalitate: «Unde este Preşedintele exemplar? Un Preşedinte nu conduce două războaie şi, în acelaşi timp, dispare cum apucă pentru a putea fi cu o actriţă care locuieşte pe strada vecină Palatului Elysée. Un Preşedinte nu se poartă astfel când uzinele se închid, când şomajul creşte şi când cota sa de popularitate este atât de joasă».
Paragrafele de acest gen revin în cartea concubinei lui Franşois Hollande în fiecare capitol. Cititorul nu poate să nu fie şocat de faptul că personajul descris cu atâtea detalii de cineva care l-a cunoscut în mod intim şi a participat activ la accesiunea sa la putere este şeful executivului francez.
Desigur este vorba de o femeie trădată, înşelată şi care vrea să se răzbune, să îl rănească «mortal» pe cel care a trădat-o. Din acest punct de vedere, am putea să fim tentaţi să gândim că tot ceea ce povesteşte Valérie Trierweiler sunt invenţii sau exagerări ale unei banale femei trădate. Din păcate, realitatea este însă alta. Femeia înşelată şi trădată explică astfel cum a fost cucerită de Franşois Hollande. Cartea ei decriptează cum a reuşit acesta să devină candidatul socialist la alegerile prezidenţiale şi să îl învingă la o diferenţă mică pe Nicolas Sarkozy. Autoarea nu face decât să anticipeze ceea ce ar putea să scrie politologii peste câţiva ani despre anii de preşedinţie ai lui Franşois Hollande; sau ceea ce unii dintre ei scriu deja în presa franceză: un preşedinte ajuns la putere printr-un accident al istoriei (graţie formidabilului fenomen de respingere a lui Nicolas Sarkozy), fără un program de guvernare clar, fără o echipă capabilă să guverneze, fără curaj şi fără nici o valoare în comparaţie cu oamenii politici care au guvernat Franţa ca generalul de Gaulle sau Georges Pompidou.
Valérie Trierweiler repetă de nenumărate ori în cartea sa că avem de-a face cu un mincinos şi un manipulator. Cu probele de rigoare de fiecare dată. Lucru confirmat de altfel şi de Arnaud Montebourg, fostul ministru al economiei. «Franşois Hollande minte tot timpul, de la început», a declarat el.
«Preşedintele lucrează şapte zile din şapte, fără să reuşească mare lucru deoarece nu controlează nimic şi nu comandă nimic de la începutul mandatului său», ne spune Valérie Trierweiler.
Astfel, de când a izbucnit faimoasa afacere cu «scooterul», Franşois Hollande îşi petrece timpul să trimită câteva zeci de SMS-uri pe zi ex-concubinei lui, în loc să se ocupe de afacerile ţării sau chiar ale lumii întregi.
De fapt, cartea «Merci pour ce moment» este un adevărat referendum anti-Hollande, un referendum contra puterii, care va bate toate recordurile de vânzare în Franţa.
De ce?
Răspunsul este simplu.
Pentru că Franşois Hollande este de acum înainte omul politic cel mai detestat, mult mai detestat decât Jean-Marie Le Pen când acesta era în perioada sa cea mai neagră. Niciodată un om politic francez nu a căzut atât de mult în sondaje în timpul celei de a V-a Republici pentru a atinge numai 13% opinii favorabile (din care numai 2% de opinii foarte favorabile).
Rezultatul vânzării cărţii lui Valérie Trierweiler este un bun barometru pentru a măsura dispreţul şi chiar ura pe care o inspiră Preşedintele Franşois Hollande majorităţii francezilor. În câteva săptămâni o mare parte dintre aceştia vor cunoaşte din paginile acestei cărţi adevărata faţă a lui Franşois Hollande. Ei vor fi hotărâţi în acel moment să facă totul pentru a pune capăt acestei mascarade de putere. Sondajul care dă câştigătoare a alegerilor prezidenţiale din 2017 pe Marine Le Pen dacă îl are concurent pe Franşois Hollande nu face decât să confirme acest lucru. Până atunci puterea de la Paris «aşteaptă cu sufletul la gură» alegerile regionale şi cantonale prevăzute în octombrie 2015. Întrebarea se pune totuşi dacă executivul va rezista până atunci? Va putea Preşedintele, care a discreditat atât de profund funcţia prezidenţială, să mai reziste încă doi ani fără să îşi prezinte demisia? Greu de spus. Să constatăm însă că din ce în ce mai mulţi lideri politici francezi îi cer să dizolve parlamentul sau să demisioneze. În orice caz, Franşois Hollande le-a replicat de mai multe ori că nu are nici cea mai mică intenţie de a demisiona. Va fi el, de la înălţimea funcţiei sale, în stare să reziste valului de nemulţumire populară al cărui zgomot începe să se audă din ce în ce mai tare în fiecare zi? În orice caz el răspunde acuzaţiilor din cartea fostei lui concubine într-un lung interviu acordat săptămânalului Le Nouvel Observateur, şi mai ales celei care l-a şocat cel mai mult. Valérie Trierweiler susţine că Preşedintele ar fi tratat săracii din Franţa cu expresia «sans-dents» (fără dinţi)...
Notă: Redactor şef al jurnalului web de noutăţi tehnologice şi industriale Fabrication Mécanique (http://fabricationmecanique.wordpress.com), Mirel Scherer este absolvent al Institutului Politehnic din Bucureşti. Ziarist din 1981 în presa tehnică din Franţa, el a fost redactor şef adjunct al revistei Industrie et Technologies şi "grand Reporter" la importantul săptămânal economic şi industrial L'Usine Nouvelle. Specialist în informatica industrială, automatisme industriale şi echipamente de producţie, el a fost distins de mai multe ori cu Trofeul celui mai bun jurnalist, acordat de Clubul presei informatice din Franţa.