ADVERTORIAL Scurtă poveste despre apariţia betonierei

Termenul de betonieră a apărut în 1873, înainte de construcţia primelor clădiri din beton din Franţa, precum clădirea parohiei Saint Jean de Montmartre din Paris. Invenţia betonului armat a fost însoţită în acelaşi timp de cea a betonului vibrat. În 1909, Le Corbusier, foarte influenţat de activitatea sa în biroul parizian al arhitectului Auguste Perret, este considerat unul dintre pionierii construcţiilor din beton armat.

Cu toate acestea, amestecul de var, nisip, argilă şi apă era deja folosit de egipteni, iar mai târziu de romani care adăugau nisip vulcanic. Cuvântul bitum (însemnând "moloz, noroi", mai târziu "mortar") apare în franceză în Evul Mediu (1165). În secolele XVIII şi XIX, numeroase descoperiri iniţiate în 1756 de John Smeaton, şi apoi în 1824 de John Aspdin, care dezvoltă cimentul Portland, au permis fabricarea sub apă a blocurilor rezistente de beton. Amestecul de ciment cu nisip era vărsat într-o maşină dotată cu lame de lemn, apoi de oţel, şi al cărei rezervor era transportat de cai care îl roteau.

În 1916, un om de afaceri din Ohio, Stephen Stepanian, a depus brevetul pentru betoniera motorizată. În 1917, departamentul de brevete a respins-o pentru că nu credeau că platforma camionului ar putea suporta greutatea amestecului. De asemenea, s-au gândit că motorul camionului nu va putea mişca atât de multă greutate. Se mai spune că brevetul a fost respins deoarece Stepanian nu era cetăţean american. Nu a existat nicio modalitate de a demonstra că designul ar putea găzdui atât camionul cu cabina sa, cât şi tamburul mixerului, plus că nu exista nicio înregistrare că ar putea fi alimentate de acelaşi motor. Cu toate acestea, la 21 decembrie 1928, Stepanian a depus din nou cererea de brevet şi acesta nu a fost acordat decât pe 21 noiembrie 1933, iar apoi a început să le producă. Aşadar, a fost nevoie de zece ani pentru a fi aprobat şi pentru a începe producţia, legată de Arrow Concrete. Cantităţi mari de beton lichid au putut fi transportate la şantierele de lucru.

Autobetonierele s-au răspândit în Europa în anii 1930, la cererea unor companii precum producătorul de ciment Lafarge. Realizarea de poduri mari a necesitat dezvoltarea malaxoarelor verticale, deoarece produsul în sine cunoaşte, ca parte a reconstrucţiei, multe îmbunătăţiri, cum ar fi fibra de beton. În acelaşi timp, apar mici mixere electrice care sunt folosite pentru turnarea plăcilor. Pentru lucrări mari betonierele sunt echipate cu instrumente precum ghidaje de cofraj, progrese legate de electronică şi apoi de tehnologia informatică care îmbunătăţeşte şi mai mult performanţa acestor maşini.

• Ce este şi cum funcţionează autobetoniera?

Autobetoniera este un camion specializat in transportul betonului. Funcţionează în aşa fel încât atunci când rezervorul se roteşte într-un sens, ceea ce face este să amestece betonul şi dacă se roteşte în sens opus, va expulza betonul prin deschiderea de la capătul opus al cabinei. Betonul se face prin amestecarea cimentului cu pietriş, nisip şi apă. Autobetoniera este un malaxor mobil. Vehiculul de transport de ciment este un rezervor sub presiune din oţel sau aluminiu, remorcat de un tractor-remorcă sau care face parte dintr-un şasiu de camion, care este încărcat gravitaţional în silozuri de depozitare, cu o capacitate cuprinsă între 18 şi 38 de tone de ciment şi este echipat în general cu un compresor care este folosit pentru descărcarea materialului.

Autobetoniera este o piesă de echipament de lucru care conduce betonul printr-un jgheab în zonele apropiate de camion sau şasiu portant. Aceasta este alcătuită dintr-o cuvă sau tambur rotativ susţinut de cadrul unui camion capabil să susţină greutatea. Rezervorul sau tamburul are formă cilindrică sau biconică, fiind montat pe spate şi în el se realizează amestecarea componentelor. Acest rezervor se sprijină pe şasiu, prin intermediul unor suporturi şi role. În interiorul rezervorului, paletele asigură un amestec longitudinal uniform betonului şi o golire rapidă. Orientarea acestuia poate fi modificată, fie pentru a facilita amestecarea la fund, în timpul transportului, fie pentru a colecta betonul în timpul turnării.