AFSRU: 7 din 10 companii intenţionează să angajeze personal non-UE

Trei sferturi dintre companii intenţionează să angajeze personal non-UE în ciuda valului de prudenţă care pluteşte asupra economiei locale. Angajatorii au nevoie de personal pentru a acoperi joburi în producţie, IT, HoReCa, agricultură sau construcţii, iar pentru aceste roluri pot utiliza forţă de muncă din ţări non-UE. Procesul prin care aceşti oameni sunt aduşi în ţară este însă unul anevoios din cauza piedicilor şi barierelor administrative. Acestea sunt concluziile Studiului HR Insights realizat de Asociaţia Furnizorilor de Servicii de Resurse Umane, AFSRU, privitoare la tendinţele în angajarea de personal non-UE.

Planurile companiilor pentru anul în curs sunt optimiste: 46% dintre respondenţi au arătat că estimează o uşoară creştere a numărului de angajaţi pentru anul anul curent, 6% se aşteaptă ca numărul de angajaţi să înregistreze creşteri considerabile, în timp ce 31% spun că numărul de angajaţi se va menţine cel puţin la acelaşi nivel. Având în vedere penuria de candidaţi cu care companiile se confruntă în ultima perioadă, tot mai mulţi angajatori iau în considerare aducerea de angajaţi din State non-UE.

"Majoritatea companiilor intenţionează să recruteze personal non-UE, trendul este clar. Din studiul nostru a rezultat că 70% dintre respondenţi intenţionează să angajeze personal non-UE, iar companiile care

spun acest lucru intenţionează să recruteze între 1 şi 50 de astfel de angajaţi," Sorina Donisa, Preşedintele Asociaţiei Furnizorilor de Resurse Umane (AFSRU) şi CEO Prohuman România.

83% dintre participanţii la Studiul AFSRU care au recrutat personal din statele non-UE consideră cadrul legislativ birocratic şi descurajant cel mai mare obstacol în demersul lor. Costul total de aducere şi menţinere a forţei de muncă este şi el un impediment resimţit de 57% dintre aceştia, iar imposibilitatea verificării procedurilor de recrutare a agenţiei de recrutare din ţara de origine este văzută ca un obstacol în angajarea de personal non-UE de 17% dintre respondenţi. Dificultăţile apar şi în integrarea acestora, în special din cauza diferenţelor culturale, dar şi din cauza faptului că multe dintre certificările din ţara de origine nu sunt recunoscute în România.

"Nu este o surpriză că birocraţia s-a situat în acest caz pe prima poziţie. Încă mai avem de lucrat ca ţară la birocraţie şi aici nu mă refer doar la acte, ci şi la perioada în care putem aduce personal non-UE. Noi, ca agent de muncă temporară, nu putem să îi aducem direct din afară, dar putem să îi angajăm pe cei care au permis de reşedinţă valid în România, dar sper că acest lucru se va schimba. O a doua provocare este costul forţei de muncă, iar aici nu mă refer doar la costul cu documentele, permise, taxe, vize, ci ne referim şi la transportul lor [...] şi la taxele de recrutare care pot face ca acest cost să fie semnificativ." Sorina Donisa, Preşedinte AFSRU şi CEO Prohuman România

Candidaţii din Nepal şi Sri Lanka se află în topul preferinţelor angajatorilor din România, 48% dintre aceştia şi-au manifestat intenţia de a angaja personal non-UE din Nepal, iar 26% din Sri Lanka, angajarea de personal non-UE concentrăndu-se în principal în zona de producţie, IT, logistică, Horeca şi Curierat. Printre ţările din care angajatorii români le vizează pentru aducerea de lucrători entru proiectele în derulare se numără: India, Ucraina, Filipine, Pakistan, Bangladesh, Vietnam, dar şi Turcia, Indonezia, Brazilia, Mexis şi UAE.

Contingentul de personal non-UE a crescut susţinut în ultimii ai, ajungând de la 5500 în perioada 2015-2016 la 100.000 în 2023. Prezent în cadrul Conferinţei AFSRU, HR Insights Forum, Cristian Vasilcoiu, Secretar de Stat în cadrul Ministerului Muncii, a subliniat că "Toată Europa se confruntă cu un deficit de forţă de muncă" şi a dat asigurări că aceasta "nu va scădea sub cota de 100.000 de persoane" pentru anul următor

Studiul AFSRU a mai arătat că un angajat non-UE stă sub un an la acelaşi loc de muncă în România. Legislaţia românească nu permite agenţiilor de muncă temporară să angajeze personal non-UE direct, în baza unui contract de muncă temporară, dacă aceşti cetăţeni nu au stabilit domiciliul sau reşedinţa în România. "În acest sens menţionăm restricţia de la art. 2 alin. 2 din HG 1256/2011 care arată că pot fi încadraţi la un angajator agent de muncă temporară şi cetăţenii străini sau apatrizii, cu domiciliul ori reşedinţa în România, în baza autorizaţiei de muncă sau a permisului de şedere în scop de muncă eliberată/ eliberat potrivit legii." Narcis Bucilă, Avocat AFSRU