Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea Infrastructurii în Sănătate: pro şi contra

De câteva zile în cadrul coaliţiei de guvernare a apărut o controversă cu privire la înfiinţarea Agenţiei pentru dezvoltarea infrastructurii în sănătate. Promotorii acestei idei, respectiv liderii USR-PLUS, argumentează că Ministerul Sănătăţii nu ar avea capacitatea instituţională pentru a gestiona proiectele de investiţii pentru construcţia celor trei spitale regionale (Cluj, Craiova, Iaşi), precum şi pentru reabilitarea/modernizarea spitalelor judeţene şi municipale. De asemenea, liderii USR-PLUS vin cu argumentul că înfiinţarea acestei agenţii a fost inclusă în programul de guvernare care a fost votat în parlament. Ministrul Sănătăţii aduce în atenţia publicului suplimentar şi alte informaţii, în sensul că "agenţia va gestiona şi va avea în portofoliu spitale care au impact teritorial major", "va elabora, împreună, cu alte ministere, normele care privesc calitatea mediului construit în sănătate". De asemenea, acelaşi demnitar afirmă că " ...e nevoie ca, la nivelul MS, să existe personal specializat - ingineri, arhitecţi - care să fie dedicaţi acestor proiecte de infrastructură spitalicească".

De cealaltă parte, respectiv în PNL, primul-ministru declară că nu s-a ajuns la un acord în coaliţie pe aceasta temă. În schimb, Ludovic Orban recunoaşte că în programul de guvernare există referire la înfiinţarea unei asemenea agenţii ca să furnizeze asistenţă tehnică. De asemenea, domnul Orban declară cu convingere că "proiectele de spitale noi, toate procedurile pentru construcţia de spitale noi vor fi derulate de entităţile care au în subordine spitalele, respectiv: consiliile judeţene, consiliile municipale, Ministerul Sănătăţii". Pe de alta parte, tot domnul Orban afirmă că termenul de înfiinţare a unei asemenea agenţii ar fi sfârşitul anului 2022, care ar coincide cu termenul limită de contractare în PNRR (ar fi in fapt in 2023).

Prin urmare, dacă USR-PLUS insistă în coaliţie pentru înfiinţarea unei asemenea agenţii, deşi chiar în interiorul acestei formaţiuni politice există şi oponenţi (deputatul Emanuel Ungureanu), în PNL a apărut o opoziţie cu privire la această măsură, exprimată evaziv sau mai direct. Ce argumente ar exista în favoarea înfiinţării unei asemenea agenţii sau împotriva acesteia ? Să vedem. Se susţine, cum am precizat mai sus, că Ministerul Sănătăţii nu are capacitatea de a gestiona asemenea proiecte. Este adevărat. Dar, depinde ce înţelegem prin gestionarea unor asemenea proiecte. A executa managementul de proiect la o investiţie este una şi a angaja arhitecţi, ingineri în Ministerul Sănătăţii, cum susţine ministrul sănătăţii pentru astfel de proiecte este altceva. De fapt, nu este nevoie ca Ministerul Sănătăţii să angajeze ingineri şi arhitecţi. Nu cred că este eficient şi nici nu am auzit vreodată ca vreun minister să angajeze direct personal specializat pe care, de altfel, l-ar putea plati într-un proiect selectat pe baze concurenţiale, adică la licitaţie, din moment ce nu ar avea nevoie de un asemenea personal specializat decât pentru o perioadă determinată de timp la un antreprenor general care ar asigura managementul unui proiect major de investiţie. Dar, poate că există asemenea situaţii şi nu le ştiu eu. De asemenea, nu este recomandabil ca o agenţie guvernamentală să emită norme cu caracter normativ într-un domeniu şi aceeaşi agenţie să se ocupe de gestionarea unor investiţii care se fac în baza acelor norme. Este bine că între funcţia de reglementare şi cea de execuţie a unei investiţii să existe o separaţie, astfel încât să nu apară suspiciuni că se pot altera regulile jocului (adică cerinţele unei investiţii), ca să mă exprim elegant.

Prin urmare, dacă s-ar înfiinţa o agenţie pentru dezvoltarea infrastructurii în sănătate, aceasta nu ar trebui să se ocupe decât de norme care privesc "calitatea mediului construit în sănătate", ca să citez nealterat din declaraţiile ministrului sănătăţii, deşi chiar ministerul sănătăţii ar putea să facă asta, din moment ce dispune de funcţia de reglementare.

Cât priveşte gestionarea unei investiţii în sănătate, sunt surprins să constat că nicio persoană nu s-a gândit la Compania Naţională de Investiţii - CNI ori la angajarea unui antreprenor general din sfera privată. Sunt două variante. La prima variantă sigur că mulţi s-ar întreba de ce s-ar ocupa CNI de spitale ? De mulţi ani CNI se ocupă de construcţia şcolilor, a sălilor de sport, refacerii lăcaşurilor de cult, de stadioane de fotbal, precum şi de instanţe judecătoreşti. Investiţiile sunt diverse şi necesită personal specializat, nu este aşa? La CNI există un personal specializat în managementul de proiect care, în baza legislaţiei achiziţiilor publice, selectează şi angajează firme specializate pentru întocmirea de studii de pre- şi fezabilitate, proiecte tehnice de execuţie, proiecte de arhitectură etc. Prin urmare, statul român are o entitate care a căpătat o specializare în realizarea investiţiilor. De aceea, CNI lucrează rapid sau, în orice caz, mai rapid decât autorităţile publice care se angajează în proiecte de investiţii. Nu neapărat la CNI s-au strâns toţi inginerii, arhitecţii, doctorii din România. Nicidecum. Nu este nevoie. Dar, dacă există expertiză în managementul de proiect, lucrurile sunt rezolvabile. Toată filozofia constă în management care include şi funcţia de organizare. Expertiza se angajează din piaţă, pe bază de selecţie. Dacă CNI nu are specialişti şi în mod evident nici nu ar avea motive să angajeze pe bază de contract de muncă, CNI apelează la sistemul de achiziţie publică şi face, astfel, rost de expertiză. De ce nu ar face acelaşi lucru pentru spitale? De ce ar mai fi nevoie de o agenţie ori care ar fi motivele pentru care consiliile locale sau judeţene sau ministerul sănătăţii să se ocupe de investiţia în spitale? S-ar justifica cheltuiala publică? Fiecare ar putea să facă un calcul ce înseamnă înfiinţarea unei agenţii luând în considerare: cheltuiala de personal pentru cel puţin 100 persoane, cheltuiala de capital (este nevoie de clădiri, achizitii de maşini, mobilă, computere etc), cheltuieli materiale şi de servicii pentru 5-6 ani. La cheltuiala de personal trebuie inclusă şi instruirea care ar dura câteva luni şi care trebuie asigurată pe mai multe domenii: managementul de proiect, management de program, standarde calitate ISO, standarde specifice spitalelor, standarde pentru clădiri sustenabile şi care în România nu există etc. Asta pe scurt. Prin urmare, pentru fiecare cheltuială ar exista cel puţin un furnizor. Cine îi plăteşte şi de ce? Se justifică cheltuiala când există personal la Compania Naţională de Investiţii? Să nu creadă cineva că fac pledoarie de susţinere a CNI. Nu despre asta este vorba aici. Bun!

În a doua variantă se poate organiza licitaţie naţională şi internaţională pentru angajarea unui antreprenor general pentru fiecare trei spitale regionale şi separat pentru spitalele judeţene şi municipale, fară să se apeleze la Compania Naţională de Investiţii. Ar fi nevoie de personal specializat pentru organizarea licitaţiei? Fară îndoială. Dar nu angajat cu contract de muncă. Acest lucru impune mai întâi o achiziţie de personal specializat pentru întocmirea documentaţiei tehnice la caietul de sarcini şi pentru întocmirea caietului de sarcini după care se face licitaţia propriu-zisă pentru execuţie.

În orice caz, nu cred că trebuie să dau eu răspunsuri directe la toate întrebările pe care le-am formulat mai sus. Daca s-ar face o analiză multicriterială, probabil că rezulatul s-ar baza în parte şi pe input-urile despre care am făcut referire în acest articol. Dar nu s-a făcut. Apropo! Să nu uit de un lucru. Prin 2006, firma MOSER ARCHITECTS Ziviltechniker GmbH din Viena susţine că ar fi făcut un studiu de fezabilitate pentru 28 de spitale din România, dintre care 8 regionale. Eu nu ştiu dacă acest studiu a fost făcut vreodată, dar merită verificat, din moment ce figurează pe site-ul firmei (https://www.moserarchitects.at/en/projects/feasibility-study-for-28-hospitals-in-romania/). Verificarea ar trebui făcută şi la Ministerul Sănătăţii, pentru a vedea ce s-a întâmplat cu acest studiu dacă există. În orice caz, acest studiu figurează în portofoliul firmei pe care am menţionat-o, ca şi când ar fi fost realizat. Daca se va demonstra că acest studiu a fost realizat, atunci multe probleme legate de investiţiile în spitale şi implicit cheltuielie care le susţin rămân fără obiect.

În rest, să auzim numai de bine şi la mai puţine cheltuieli publice.