Al treilea călăreţ: după molimă şi război - foamea

Omenirea se va confrunta cu o criză alimentară serioasă, anunţă liderii politici, dar şi specialiştii. Anticiparea unor posibile dezastre a devenit o modă în această perioadă, dar în cazul problemelor legate de hrană nu este vorba de a prevedea ceva, ci la mijloc sunt calcule şi date concrete obţinute "din teren". Boala, războiul şi foamea s-au ţinut adesea de mână şi nu trebuie să coborâm prea mult în istorie pentru a constata acest lucru, este suficientă o privire asupra secolului al XX-lea şi a celor două conflagraţii mondiale. În ultimii doi ani, omenirea a avut de suferit din cauza pandemiei de coronavirus, anul acesta a adus nenorocirea războiului la porţile Europei, iar criza alimentară a început să arate primele semene. Ucraina şi Rusia, două dintre ţările cu producţii agricole mari, au alte griji în această primăvară decât să are şi să semene pământul, alimentele au început să se scumpească la nivel global, îngrijorarea este la cote fără precedent şi se vorbeşte chiar de revolte în ţările sărace. Industria este foarte importantă pentru mersul înainte al omenirii, dar agricultura, încă, este vitală pentru existenţa ei. Tocmai de aceea întrunirile la care participă oamenii care se ocupă de producţia agricolă au devenit foarte importante în aceste zile.

Franţa a propus, săptămâna trecută, la reuniunea miniştrilor europeni ai Agriculturii, stabilirea de "ţinte de producţie agricolă" în Uniunea Europeană, pentru a întări o securitate alimentară ale cărei deficienţe au fost scoase la lumină consecinţele războiului din Ucraina. Pe termen scurt, majoritatea statelor membre au cerut utilizarea fondurilor disponibile încă în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC) pentru a-şi susţine fermierii.

"Misiunea principală a agriculturii noastre este acea de a hrăni, vom fixa ţinte de producţie, fără a pierde din vedere protecţia mediului", a apreciat ministrul francez al Agriculturii, Julien Denormandie. Acesta i-a îndemnat pe omologii săi "să aibă o viziune clară a nivelului de producţie care ar permite aprovizionarea cetăţenilor europeni în condiţii satisfăcătoare de preţ şi de a sigura rolul UE în securitatea alimentară mondială". "Dacă nu ne putem întrebări cu privire la nivelul de producţie, putem ajunge în situaţia în care nu ne vom mai putea asigura suveranitatea agroalimentară", a explicat Julien Denormandie, care a calificat drept "aberantă" dependenţa europeană de proteinele vegetale sud-americane. Ministrul francez al Agriculturii, a cărui ţară asigură în prezent preşedinţia rotativă a UE, estimează că fixarea de obiective europene de producţie agricolă "se va impune ca evidentă în lunile şi anii următori". În perioada imediată, în contextul în care fermierii europeni se confruntă cu explozia preţurilor carburanţilor şi cu tensiuni pe lanţurile de aprovizionare cu îngrăşăminte şi furaje, UE mizează pe ajutoare de urgenţă pentru exploataţiile agricole în ideea de a evita orice diminuare a producţiei. Bruxelles-ul a anunţat încă de la 23 martie un ajutor de 500 de milioane de euro, bani care au fost scoşi din "rezerva de criză" pentru fermieri, iar joi executivul comunitar şi-a exprimat atitudinea favorabilă faţă de proiectele statelor membre care doresc să distribuie mai multe ajutoare naţionale fermierilor. Cu toate acestea, la iniţiativa Croaţiei, un număr de 15 state membre UE au cerut, de asemenea, să poată beneficia de fondurile europene care nu sunt utilizate în programele de dezvoltare rurală din PAC, din cauza situaţiei dificile a bugetelor lor. Însă pentru ca acest lucru să fie autorizat va fi nevoie de o modificare legislativă iniţiată de Bruxelles.

Alte state membre, printre care şi Franţa, solicită o derogare temporară pentru taxele pe importurile de îngrăşăminte. Comisia

"s-a angajat să analizeze cu atenţie" aceste cereri, susţine Julien Denormandie.

• Evoluţia agriculturii din ţara noastră

Îngrijorarea specialiştilor este menită să provoace frisoane.

Cum stă ţara noastră în această privinţă? Datele oficiale spun că bine, dar este evident că se poate mult mai bine. Producţia agricolă vegetală a crescut în 2021, comparativ cu anul precedent, la cereale pentru boabe, plante uleioase şi leguminoase pentru boabe, şi a scăzut la cartofi şi legume, arată datele publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Suprafaţa cultivată anul trecut a scăzut la cereale pentru boabe, leguminoase pentru boabe, cartofi, legume şi a crescut la plante uleioase. Astfel, suprafaţa cultivată cu cereale pentru boabe s-a redus cu 1,2%, în timp ce producţia a crescut cu 49,8%, faţă de anul precedent, în principal datorită randamentelor la hectar (producţia medie la hectar). Suprafaţa cultivată cu porumb boabe în anul 2021 reprezintă 47,3% din suprafaţa cultivată cu cereale pentru boabe, iar cea cultivată cu grâu 41,1%. Producţia de cereale a crescut în principal datorită creşterii cu 61,5% a producţiei de grâu care are o pondere de 38% în producţia de cereale. La leguminoase pentru boabe producţia a crescut faţă de anul precedent cu 37,7%, ca urmare a creşterii în principal a randamentului la hectar. În cazul plantelor uleioase, producţia a crescut cu 40,2%, iar suprafaţa cultivată cu 1%. Creşteri ale producţiei s-au înregistrat la rapiţă (+73,5%), floarea soarelui (+32,7%) şi soia boabe (+7,8%).

La cartofi, suprafaţa cultivată a scăzut cu 14,3%, iar producţia cu 13,9%. La legume producţia a scăzut cu 1,2%, ca urmare a scăderii suprafeţei cultivate. În anul 2021, producţia de struguri a crescut cu 6,3%, ca urmare a creşterii randamentului la hectar (+7,6%), faţă de anul precedent, iar suprafaţa cultivată a scăzut cu 1,2%. Producţia de fructe din livezi a crescut faţă de anul precedent cu 11%, datorită creşterii randamentelor la hectar dar şi a suprafeţelor cultivate. Comparativ cu unele state membre ale Uniunii Europene, în anul 2021, la porumb boabe şi floarea soarelui, România s-a situat pe primul loc, atât la suprafaţa cultivată cât şi la producţia realizată. La grâu, România s-a situat pe locul al patrulea la suprafaţa cultivată şi la producţia realizată, după Franţa, Germania şi Polonia. La cartofi, România s-a situat pe locul al şaselea la suprafaţa cultivată, după Germania, Polonia, Olanda, Franţa, Belgia şi pe locul al optulea la producţia realizată, după Germania, Franţa, Polonia, Olanda, Belgia, Danemarca şi Spania.

În tot acest context, specialiştii din ţara noastră se declară optimişti, afirmând, la unison, că, indiferent ce s-ar întâmpla la nivel global, România nu se va confrunta cu o criză alimentară, având în vedere potenţialul nostru în domeniul agricol.

• Indicele global al preţurilor produselor alimentare a urcat la un nou maxim istoric

Preţurile nu stau nici ele pe loc.

Indicele global al preţurilor produselor alimentare a urcat la un nou maxim istoric în luna martie, pe măsură ce războiul din Ucraina a provocat turbulenţe pe pieţele pentru produse alimentare de bază precum cereale şi uleiuri comestibile, a anunţat Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), care publică lunar propriul său Food Price Index, care măsoară modificările de preţuri înregistrate la un coş de alimente format din cereale, uleiuri vegetale, lactate, carne şi zahăr. În luna martie 2022, acest indice a crescut până la 159,3 puncte, cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată, după un salt semnificativ de 17,9 puncte (sau 13%) faţă de nivelul înregistrat în luna februarie, când indicatorul a atins deja cel mai ridicat nivel de la crearea sa în 1990. Comparativ cu situaţia din luna martie 2021, preţurile mondiale la alimente calculate de FAO sunt cu 33,6% mai mari. Rusia şi Ucraina sunt mari exportatori mondiali de grâu, porumb, orz şi ulei de floarea soarelui via porturile lor de la Marea Neagră, iar invazia rusească, ce a intrat în a şasea săptămână, a oprit exporturile de produse agroalimentare ale Ucrainei. Creşterea puternică a preţurilor alimentelor înregistrată în luna martie a fost stimulată în primul rând de avansul preţurilor uleiurilor vegetale, care au înregistrat o creştere de 23,2% comparativ cu luna februarie. Potrivit FAO, motivul principal are legătură cu "cotaţiile mai mari la uleiul de floarea soarelui, pentru care Ucraina este cel mai mare exportator mondial". O creştere de două cifre s-a înregistrat şi la preţurilor cerealelor, care au fost mai mari cu 17,1% comparativ cu cele din luna februarie, impulsionate de un avans de 19,7% în cazul preţurilor la grâu şi un avans de 19,1% în cazul porumbului. "Împreună, Federaţia Rusă şi Ucraina au fost responsabile pentru aproximativ 30%, respectiv 20% din exporturile mondiale de grâu şi porumb în ultimii trei ani", a subliniat FAO. Şi celelalte produse alimentare urmărite de FAO au înregistrat creşteri de preţuri în luna martie, dar este vorba de creşteri mai mici, precum zahărul (6,7%), carnea (4,8%) şi lactatele (2,6%). FAO şi-a revizuit, în scădere, estimările cu privire la producţia mondială de grâu în 2022, până la 784 milioane de tone, faţă de 790 milioane de tone cât prognoza luna trecută, în condiţiile în care a luat în calcul posibilitatea ca cel puţin 20% din suprafeţele însămânţate cu grâu de iarnă din Ucraina să nu poată fi recoltate din cauza distrugerilor provocate de război. De asemenea, FAO şi-a revizuit, în scădere, estimările privind comerţul mondial cu cereale în anul agricol 2021/2022, până la 490 milioane de tone, deoarece prognozează că perturbarea exporturilor din zona Mării Negre va fi compensată doar parţial de majorarea exporturilor Indiei, Uniunii Europene, Argentinei şi SUA.

• Raport ONU: Problemele alimentare sunt mai vechi, acum doar se acutizează.

Criza alimentară are rădăcini mult mai adânci. Un raport ONU apărut în primăvara anului 2020, care conţinea date dinainte de pandemie, demonstrează că problemele sunt mai vechi şi acum doar se acutizează. O alianţă internaţională formată din agenţii ONU, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, având drept scop abordarea principalelor cauze ale foametei extreme, a publicat un raport în care se nota că la finele anului 2019, 135 de milioane de persoane din 55 de ţări şi teritorii s-au confruntat cu insecuritate alimentară acută (Insecuritatea alimentară acută apare în situaţia în care imposibilitatea unei persoane de a consuma hrană adecvată îi pune în pericol iminent viaţa sau mijloacele de subzistenţă).

De asemenea, în cele 55 de ţări afectate de criză alimentară incluse în raport, 75 de milioane de copii erau subdezvoltaţi şi 17 milioane erau subponderali în 2019. Acesta era cel mai mare nivel al insecurităţii alimentare acute şi al malnutriţiei documentat de către Reţea de la prima ediţie a raportului, publicată în 2017. Mai mult, în 2019, 183 de milioane de persoane au fost încadrate în situaţie de stress, la un pas de foamete acută şi cu riscul de a ajunge într-o situaţie de criză sau într-o stare mai gravă în cazul confruntării cu un şoc sau un factor stresant, precum pandemia de COVID-19. Mai bine de jumătate (73 de milioane) dintre cele 135 de milioane de persoane vizate de raport trăiesc în Africa, 43 de milioane trăiesc în Orientul Mijlociu şi Asia, iar 18,5 milioane provin din America Latină şi Caraibe. Principalii factori determinanţi ai tendinţelor analizate în raport sunt: conflictele (factorul cheie ce a condus la insecuritate alimentară acută în cazul a 77 de milioane de persoane), vremea extremă (34 de milioane de persoane) şi tulburările economice (24 de milioane).

• VALERIU TABĂRĂ, FOST MINISTRU AL AGRICULTURII: "În România se poate muri de foame doar dacă uităm să semănăm"

Contextul politic din regiune nu ar trebui să ne influenţeze foarte mult, pentru că noi nu importăm şi nici nu exportăm din Ucraina cantităţi importante de produse agroalimentare, este de părere Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii, care subliniază că noi vom fi afectaţi mai mult pe zona energetică.

Valeriu Tabără consideră că problema noastră este legată de cum ne organizăm producţia agricolă internă: "Inflaţia este dată de starea generală a economiei, dar şi de modul cum este tratată producţia agroalimentară, pentru că bazele inflaţiei se pun în principal pe creşterea preţurilor produselor de genul celor agroalimentare. (E.O.)

Nu cred că măsurile luate de Guvern zilele trecute sunt cele mai bune, pentru că ar trebui acţionat asupra unor puncte din agricultură ce reprezintă cheia creşterii acestor preţuri, care apoi se duc în inflaţie. Probleme sunt la producătorul de jos, la cel care pune motorină în tractor, la cel care transportă grâul, care prelucrează legume, carne în abator etc. În zootehnie, în legumicultură, în spaţiile protejate sunt consumuri mari de energie şi atunci degeaba am un program de sprijin dacă nu vin cu ţinte precise în elementele de cheltuieli".

Valeriu Tabără aminteşte că despre problema crizei alimentare se discută încă din 2010, menţionând: "În urmă cu ceva ani am avut o criză a orezului, care a fost determinată de anumite jocuri, ce pot avea oricând loc la nivel mondial, având în vedere că şi producţia agroalimentară este deţinută de anumite forţe care domină problemele sub o formă sau alta - politic, administrativ, tehnologic etc.

La nivel mondial, sunt diferenţe mari între regiuni, în ceea ce priveşte producţia agricolă şi agroalimentară. În acest context, deschiderea spre cercetare înseamnă pierderi şi costuri mai mari ale producţiei agro-alimentare şi chiar probleme şi riscuri crescute. Noi nu avem zootehnia dezvoltată, importăm carne de porc, alimente, produse lactate, ceea ce este o greşeală capitală dată şi de anumite politici ale UE".

România nu trebuie să producă doar pentru consum. Dacă mergem numai pe această linie, atunci vom avea mereu un risc, pentru că agricultura depinde de factorii naturali, mai apreciază Valeriu Tabără, care ne-a spus: "România este o ţară cu potenţial de export. Aceasta trebuie să fie ţinta noastră, nu să producem cât să mâncăm. Eu spuneam că în România se poate muri de foame doar dacă uităm să semănăm, dar nu acolo trebuie să ajungem, ci la performanţa de a exporta produse agroalimentare, nu doar materii prime. Trebuie să ajungem la prelucrare şi aici trebuia să se concentreze guverul. Să se focuseze pe ceea ce înseamnă prelucrarea, conservarea, depozitarea produselor din domeniu, ca să putem participa la comerţul internaţional acolo unde pieţele o cer. Dar noi vindem grâul şi porumbul din brazdă. Am putea produce orez pe circa 60.000 de hectare, pe care să-l exportăm, dar nu o facem. Bărăganul este uscat de la 1 iulie încolo, şi toată lumea tace".

O altă problemă pe care o evidenţiază fostul ministru al Agriculturii este că faptul că ţara noastră exportă valoare: "Este una dintre marile noastre greşeli, pe care o facem din 1993 - exportăm valoare, asta facem în supermarketuri. Noi trebuie să dezvoltăm sisteme de oportunitate. Sunt multe lucruri de făcut legat de structură, astfel încât să punem în valoare potenţialul ţării. Aşadar, nu se pune problema să avem noi o criză alimentară, ci să ne organizăm astfel încât să putem produce".

Printre altele, domnul Tabără subliniază că nu sunt folosite fondurile din sistemul de finanţare nici în proporţie de 10%. Totodată, acesta arată că, dacă am merge pe sisteme de stimulare a performanţei, imediat s-ar vedea acest lucru, însă sistemele sociale "de tip pomană" nu sunt sustenabile. (E.O.)

• DAN HURDUC, PREŞEDINTELE CLUBULUI FERMIERILOR ROMÂNI: "România poate fi avantajată de o criză alimentară globală"

În România va fi o criză economică, dar nu va fi o criză alimentară, pentru că deja suntem pe dezvoltare şi producem de trei ori mai mult decât consumăm, pe produsele agroalimentare de bază, ne-a spus Dan Hurduc, preşedintele Clubului Fermierilor Români. Domnia sa a adăugat: "Mai avem ceva defcit pe balanţa anumitor produse alimentare, cum ar fi carnea de porc, anumite legume de sezon, pe care le importăm din zonele mediteraneene. Noi, în contextul unei crize alimentare globale, putem produce mai mult şi ne putem poziţiona prin vânzarea produselor agricole cu o valoare mai mare, iar acest lucru ar fi un beneficiu al agriculturii româneşti. Deci, criză alimentară în România vom avea doar dacă va fi o secetă excesivă la nivel zonal, dar în contextul actual geo-politic nu poate fi vorba de aşa ceva".

România poate fi avantajată de o criză alimentară globală, este de părere Dan Hurduc: "Suprafaţa arabilă a României este destul de generoasă, condiţiile destul de bune, iar în contextul Pactului Ecologic European prin care se tinde să se reducă suprafeţele ce produc alimente, vom asista la o undă seismică pe plan global care va conduce la creşterea valorii alimentelor, astfel încât şi valoarea produselor din România va creşte".

Ţara noastră poate dezvolta lanţul agroalimentar de bază, chiar şi în condiţiile în care preţul fertilizanţilor a crescut, pentru că producţiile vor creşte, mai susţine domnia sa. De asemenea, acesta arată că şi costurile finanţărilor se vor scumpi, dar nu foarte puternic, întrucât avem un rating destul de stabil. "Singura problemă a României este decă va fi o secetă regională maximă, dar şi pentru atunci există stocuri. În această iarnă a fost secetă în special la nivelul Moldovei, cel mai afectat fiind judeţul Vaslui. Aşadar, dacă nu vom mai produce de trei ori mai mult decât vom consuma, atunci o sa producem de 2,3 ori mai mult, dar tot vom avea o producţie ridicată".

În opinia domnului Hurduc, trebuie să utilizăm anumite avantaje pe care le avem - Constanţa este cel mai important port la Marea Neagră, fluxurile către Asia de Sud-Est pleacă de la noi, nu mai avem concurenţa Ucrainei, suntem într-o poziţionare privilegiată de care ne-am putea folosi. Trebuie să luăm în vedere dezavantajele, dar să maximizăm avantajele, conchide Dan Hurduc. (E.O.)

• SORIN MINEA, PREŞEDINTELE ROMALIMENTA: 2021 - cel mai bun an din istorie, după vânzări, pentru producătorii de cereale

Posibilitatea ca România să aibă o criză alimentară legată de cereale, în condiţiile în care suntem exportatori, este zero, consideră Sorin Minea, preşedintele Romalimenta.

"Preţurile cerealelor s-au triplat în 2021, iar fermierii au suportat costurile pentru producţia de grâu de anul trecut în 2020. Astfel, 2021 a fost cel mai bun an din istorie, din punct de vedere al vânzărilor, pentru producătorii de cereale. Am avut o producţie uriaşă, iar toate preţurile din producţia alimentară au crescut, pentru că activăm pe piaţa mondială".

Referitor la noi majorări de preţuri în domeniul agroalimentar, Sorin Minea subliniază: "Toată lumea spune că vor creşte preţurile, dar poate că vor scădea. Atâta vreme cât cumpărătorul este cel care dictează, creşterea preţurilor dincolo de un anumit nivel face produsul nevandabil. De aceea, preţurile s-au oprit din creştere, de câteva săptămâni suntem în acelaşi punct. Durerea mare este inflaţia acum, care se stăpâneşte cu anumite pârghii pe care noi nu le folosim. Acum, inflaţia poate fi potolită prin scăderea impozitelor sau prin micşorarea veniturilor. Creşterea veniturilor majorează inflaţia. (...) Desigur, fermierii când câştigă bine strigă că vor mai mult. Dar în piaţă nu este criză, fermierii nu sunt în pragul falimentului. Noi avem producţie de cereale mult peste nevoi, la floarea soarelui suntem excedentari, deci putem exporta ulei în UE. Europa nu are probleme la producţia agricolă, nici la cereale, nici la carne". (E.O.)

• NICU VASILE, PREŞEDINTELE LAPAR: "Producţia din agricultura românească este mult mai mică decât în anii "90"

Situaţia din agricultură trebuie analizată corelând-o cu celelalte industrii, spune Nicu Vasile, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR). Acesta ne-a explicat: "România este o ţară dependentă de celalalte economii ale lumii. În România, din anii 1960 s-a început să se construiască, să se facă sisteme de irigaţii, şi până în 1990 am avut o independenţă economică totală. Agricultura românească nu este nici măcar la 30% din potenţial, iar cifrele pe care le cunoaştem fac referire doar la partea fiscalizată a agriculturii. Producţia din agricultura românească este mult mai mică decât în anii "90. România poate da de mâncare lejer la 50-60 de milioane de locuitori. În 1987, ţara noastră procesa 34 de milioane de tone de ţiţei, iar acum mai procesează 5 milioane. Noi importăm petrol, îl prelucrăm şi apoi exportăm benzină şi motorină. Nu mai avem fabrici de îngrăşăminte, iar sectorul agricol este dependent de industrie. Nu putem face performanţă doar discutând. Cresc preţurile îngrăşămintei, motorinei, iar profitul scade şi îi face vulnerabili pe investitori. Impozitul pe profit la nivel naţional trebuie să crească nu prin majorarea lui, ci prin creşterea profitului din piaţă, prin dezvoltarea investitorilor, a industriei, a economiei. Tot timpul trebuie să fim atenţi la profitabilitatea fermierului, care este în mâna producătorului de inputuri".

Printre altele, Nicu Vasile susţine că ţara noastră nu are capacitatea să se dezvolte pe lanţul de producţie, de la materia primă la produsul finit. (E.O.)