Alpha Bank: România face parte din ţările atractive pentru localizarea afacerilor investitorilor străini

Traiectoria şi magnitudinea globalizării văzute prin prisma evoluţiei şi dimensiunii activităţii filialelor străine în regiune, adică a întreprinderilor a căror entitate instituţională ce deţine controlul se află în afara regiunii, fie într-o altă ţară a Uniunii Europene (intra-UE), fie într-o ţară din afara Uniunii Europene (extra-UE) este impresionantă. Filialele străine contribuie semnificativ la economia fiecărei ţări din regiune (Fig. 1a), conform unei analize Alpha Bank.

Potrivit sursei citate, în 2008, anul de după aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, la 3 ani de la aderarea Cehiei, Ungariei şi Poloniei, din totalul valorii adăugate brute, filialele străine produceau 39% în România, contribuţia filialelor intra UE fiind de 80% şi a filialelor extra UE de 20%. Contribuţia filialelor străine în economia românească a atins un maxim de 45% în 2018, iar în 2021 a scăzut la 42%, la nivelul din Cehia, peste nivelul din Polonia (37%) şi Bulgaria (32%) şi sub nivelul din Ungaria (47%). Din contribuţia filialelor străine la valoarea adăugată brută, ponderea filialelor intra UE a rămas majoritară, chiar dacă a scăzut de la 90% în 2013 la 70% în 2021.

Prezenţa filialelor străine a contribuit la creşterea eficienţei economiilor din regiune (Fig. 1b). În România în perioada 2008-2020, în filialele intra UE, productivitatea muncii a depăşit costul muncii (de 2,2 ori în medie) mai mult decât în firmele autohtone (de 2 ori în medie), ceea ce indică eficienţa lor superioară. Aşa s-a întâmplat şi în celelalte ţări din regiune, cu excepţia Cehiei, unde filialele intra UE şi firmele autohtone au avut o eficienţă similară, productivitatea muncii depăşind de 2 ori în medie costul muncii. În Cehia, difuzia avansului tehnologic al filialelor intra UE a fost mai rapidă, ceea ce a accelerat convergenţa profitabilităţii firmelor autohtone. Filialele extra UE au avut o eficienţă comparabilă cu cea a firmelor autohtone în Bulgaria şi Polonia, mai redusă în Cehia şi România (productivitatea muncii a depăşit de 1,8 ori în medie costul muncii) şi mai ridicată în Ungaria (productivitatea muncii a depăşit de 2,4 ori în medie costul muncii). O explicaţie a diferenţei de eficienţă rezidă în distribuţia firmelor pe sectoare de activitate.

În România, 42% din valoarea adăugată brută a fost creată de filialele străine (13% de filialele intra UE şi 29% de filialele extra UE) în 2021. Cu acest nivel de globalizare, România se află pe locul 3 în regiune după Cehia şi Ungaria (Fig. 1c). Eficienţa firmelor autohtone este cea mai mare din regiune (productivitatea muncii a depăşit costurile forţei de muncă de 2,2 ori în medie), iar eficienţa filialelor străine este a treia cea mai mare din regiune după Polonia şi Ungaria (Fig. 1d). În UE productivitatea muncii a depăşit costurile forţei de muncă de 2,1 ori în medie în filialele intra UE şi de 1,8 ori în filialele extra UE şi firmele autohtone. În cele cinci sectoare cele mai globalizate, situaţia diferă atât în România cât şi în ţările din regiune.

Contribuţia filialelor străine în valoarea adăugată în sectoarele ţărilor din regiune este mai ridicată decât în vechile ţări membre ale UE, precum Grecia, membră a UE din 1981 sau Italia, membră fondatoare a UE în 1957. Comparativ cu regiunea, industria prelucrătoare şi serviciile administrative din România au cel mai înalt grad de globalizare, sectorul IT ocupă locul trei după Bulgaria şi Polonia, tranzacţiile imobiliare sunt pe locul doi după Polonia, iar comerţul este pe penultimul loc înainte de Bulgaria (Fig.2).

În industria prelucrătoare din România, eficienţa medie a filialelor intra UE din perioada 2008-2021 este mai ridicată decât eficienţa firmelor autohtone din UE din 2021, productivitatea muncii depăşind costul muncii de 1,9 ori în România faţă de 1,6 ori în UE (Fig. 3a). Ceea ce este îngrijorător pentru perspectiva de dezvoltare a sectorului, este că eficienţa atât a filialelor intra UE cât şi extra UE este sub eficienţa filialelor străine din ţările din regiune şi din UE. În sectorul IT eficienţa filialelor intra UE depăşeşte eficienţa firmelor autohtone şi a filialelor extra UE (productivitatea muncii depăşeşte costul muncii de 2.2 ori faţă de 1.9 ori şi 1.3 ori) dar este cea mai mică comparativ cu eficienţa filialelor străine din regiune (Fig. 3b), ceea ce ar putea diminua atractivitatea sectorului în percepţia investitorilor străini. Eficienţa filialelor străine din tranzacţiile imobiliare şi comerţ sunt printre cele mai ridicate din regiune, ceea ce conferă sectoarelor un avantaj comparativ. Eficienţa filialelor intra UE din tranzacţiile imobiliare este depăşită doar de Cehia şi Ungaria (Fig. 3c) şi în comerţ este cea mai ridicată din regiune (Fig. 3d). În serviciile administrative, eficienţa filialelor intra UE în România este comparabilă cu eficienţa firmelor autohtone din UE (productivitatea muncii depăşeşte costul muncii de 1,6 ori, Fig. 3e). Faţă de regiune, eficienţa filialelor intra UE este cea mai mică în regiune după Bulgaria, în timp ce eficienţa filialelor extra UE depăşeşte eficienţa acestora din Bulgaria şi Cehia.

România face parte din ţările regiunii in care impactul globalizarii este ridicat şi implicit din ţările din regiune atractive pentru localizarea afacerilor investitorilor străini, vectori ai răspândirii transfrontaliere a produselor şi serviciilor. Este posibil să asistăm la schimbări în gradul de globalizare a sectoarelor în funcţie de avantajul comparativ în regiune. În timp ce, comerţul şi tranzacţiile imobiliare pare că sunt în fruntea regiunii, industria prelucrătoare şi sectorul IT sunt în urmă.